Istoria Dobrogei – Bibliografie – Ana Comnena (sec. XI-XII) – „Alexiada” (V)

• Anna Comnena a fost fiica împăratului Alexie I Comnenul (1081-1118) și a Irinei Ducas,  născându-se la 2 decembrie 1083. Ea fost căsătorită cu prietenul tatălui ei, scriitorul Nichifor Bryennios, după moartea acestuia renunțând la politică și retrăgându-se într-o mănăstire. Acolo, Ana a scris „Alexiada” , lucrare istorică dedicată domniei părintelui ei, continuând scrierea lui Bryennios. „Alexiada”, terminată în 1148, cuprinde 15 cărți și prezintă evenimentele perioadei 1069 – 1118. Deși fiica împăratului pretinde că a scris o lucrare obiectivă, chiar titlul cu rezonanță homerică indică intenția omagială a autoarei. Sursele lucrării includ pe istoricii bizantini Skylitzes , Attaliates , Psellos , Bryennios ), amintirile demnitarilor și militarilor de toate gradele care au luptat alături de Alexie, actele de cancelarie și propriile amintiri. Dotată cu o cultură puțin obișnuită pentru o femeie din epoca, Ana Comnena scrie într-un stil care imită pe clasicii elenismului și face trimiteri științifice la teologie, medicină, astronomie și astrologie. „Alexiada” s-a bucurat de o mare prețuire în lumea bizantină și a fost considerată de posteritate ca un important monument al literaturii Bizanțului. (A. Elian & N. Ș. Tanașoca)

 

 14
1098. Grijile împăratului Alexie I Comnenul în momentul pătrunderii cruciaților în Imperiul bizantin. Printre ele se numără și preocuparea de a preveni atacurile cumanilor și ale altor barbari din nordul Dunării
 
„Cine nu știe de acele mulțimi nenumărate de celți [francezii – nota editorilor români] care au ajuns în orașul împărătesc [Constantinopolul – n. e. r.], când, ridicându-se de pretutindeni din țările tor, au năvălit la noi ? Atunci [împăratul – n. e. r.] s-a prăvălit într-o genune de griji, ca unul care-și dăduse mai de mult seama că ei visează la împărăția romeilor ; când a văzut mulțimea lor mai mare decât a grăunțelor de nisip și a stelelor, că forțele romeilor toate nu egalează nici cea mai mică parte a tor, chiar dacă ar fi adunate la un loc, cu atât mai mult când erau împrăștiate cele mai multe dintre ele, unele păzind văile dinspre părțile Serbiei și ale Dalmației litoralul balcanic al Mării Adriatice, altele veghind asupra ținuturilor de la Istru  ca sa respingă năvălirile cumanilor și ale dacilor [ungurii din Transilvania – n. e. r.], multe iarăși fiind încredințate cu paza Dyrrachiumului [Durres/Albania], ca nu cumva să fie ocupat iarăși de celți [de normanzii stabiliți din Sicilia ca în 1085 – n. e. r.]. Luând toate acestea în considerare, împăratul era preocupat cu totul de celți, lăsând pe planul al doilea toate celelalte. Și pe barbarii care se agitau împrejur, fără a-și da la lumină dușmănia încă, îi potolea prin acordarea de demnități și de daruri, iar avântul celților îl potolea prin felurite mijloace și, temându-se nu mai puțin, ba chiar mai mult de agitația propriilor săi supuși, se silea în tot chipul să se păzească și să curme cu dibăcie comploturile puse la cale de ei.
 


15
1114, noiembrie. O nouă incursiune cumană
Nu trecuse încă un an și auzind că iarăși se zvonește de o trecere a cumanilor peste Istru , la începutul indicțiunii a opta, pe la începutul toamnei, în luna noiembrie, [împăratul – n. e. r.] iese din împărătescul oraș [Constantinopol] și chemându-și toate trupele le așeză la Filipopole [Plovdiv/Bulgaria] și în locul numit Petritzos și la Triadita [Sofia/Bulgaria] și în tema Nișului [Serbia] până la Branicevo [Serbia] pe Istru, recomandând ostașilor să aibă multă grijă de caii lor pentru ca să fie viguroși în momentul luptei și să-și poată duce călăreții; < . . . >
Dar pe când se petreceau aceste lucruri și se ducea acea dispută dialectică cu maniheii [secta creștină a bogomililor – n. e. r.]., cineva sosit de la Istru anunță traversarea fluviului de către cumani. Împăratul, fără să mai zăbovească deloc, a alergat la Dunăre cu soldații pe care-i avea la dispoziție. Și ajungând la Vidin [Bulgaria] și negăsindu-i pe barbari (căci apucaseră să treacă înapoi pe malul celălalt, îndată ce auziseră de venirea împăratului), pe loc alege câțiva oșteni viteji și-i trimite să-i urmărească. Ei se aruncară îndată pe urmele acelora, trecând Istrul. După ce i-au urmărit trei zile și trei nopți și au văzut că, pe plutele pe care le aveau cu ei, cumanii au trecut un afluent al Dunării de prin acele locuri, s-au întors la împărat fără vreo ispravă. (...).
 


16
Descrierea Munților Balcani 
Acest Haemus este un munte care se întinde pe o lungă distanță, așezat paralel cu Rodope. Începe de la Pontul Euxin și, îndepărtându-se puțin de cataracte, se întinde până în Illyricum [litoralul balcanic al Mării Adriatice]; cred că, deși e tăiat de marea Adriatică, se ridică din nou pe malul dimpotrivă și se sfârșește în pădurile hercynice [sudul Germaniei]. De ambele părți ale sale locuiesc neamuri multe și foarte bogate, la nord dacii și tracii , la sud aceiași traci și macedonenii . Trecând peste acest Haemus, în vremurile de demult, mai înainte ca lancea și multele lupte ale lui Alexie fi nimicit cu desăvârșire, sciții nomazi [pecenegii – n. e. r.] cu toata armata lor au pricinuit daune împărăției romeilor și mai ales oraselor celor mai apropiate de acest munte, dintre care vestitul odinioară Filipopole este cel mai de seamă.
 
 
Bibliografie
Anne Comnene, Alexiade (Regne de l'Empereur Alexis I Comnene, 1081-1118), texte etabli et traduit par Bernard Leib, Paris, 1937-1945 (3 volume).
Alexandru Elian & Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Ana Comnena)