Istoria Dobrogei - Bibliografie Skylitzes (sec. XI) - „Continuarea cronografiei”

Ioan Skylitzes s-a născut în Asia Mica (Turcia asiatică)și a trăit în secolulXI, ocupândfuncții importante în Imperiul Bizantin.Opera sa istorică, intitulată„Compendiu de istorii”, prezintă evenimentele dintre suirea pe tron a lui Mihail I Rangabe (811) și aceea a lui Isaac I Comnenul (1057). El a utilizatsurse necunoscute, tradiții orale și amintiri personale,lucrarea păstrându-seîn compilația lui Georgios Kedrenos (sec. XI-XII), care l-a numit Ioan Tracesianul, autorul unei lucrări juridice dedicate împăratului Alexios I Comenul (1081-1118). Unii istoriografi consideră partea păstrata sub numele său, referitoare la evenimentele din perioada 1057-1079, este opera unui anonim, desemnat sub numele latin Skylitzescontinuatus, care parafrazeaza pe contemporanul Mihail Attaliates. Editorul grecdin 1968 al acestei scrieri bizantine, E. Tsolakis, apreciazăînsă, bazându-se pe tradiția manuscrisă, pe mărturia lui Ioan Zonaras(sec. XI-XII) și pe analiza filologică a textului, că autorul continuării este tot Skylitzes, arătând căAttaliates și Psellos au fost folosițica izvoare de cronicarul bizantin. (A. Elian& N. Ș. Tanașoca)
 
1
1059. Isaac Comnenulîncheie pace cu ungurii și pecenegii. Zdrobește rezistența șefului peceneg Selti care refuzase să i se supună
Fiindcă ungurii au stricat pacea cu romeii și pecenegii, s-au târât afara din bârlogurile în care se ascunseserăși au jefuit ținutul din apropiere, împăratul, pregătind cele necesare expediției, se duce cu toate forțele la Triadita [Sofia/Bulgaria – nota editorilor români]. Acolo, primind soli din partea ungurilor, după ce a întărit și a sancționat așa cum se putea pacea cu ei, a pornit asupra pecenegilor. Aceștia erau împărțiți pe seminții și clanuri și toți șefii lor supunându-se împăratului, arătară sentimente de prietenie și de pace, numai Selte nu vru săîntindă mâna împăratului, sprijinindu-se pe bălțile Istrului [Delta Dunării?], în care se refugiase și pe stânca prăpăstioasă de acolo. Încrezându-se în ele, ieși și în câmpie, cu dorința vie de a da lupta cu împăratul. Nu și-a luat însă după multă vreme plata nebuniei sale, căci, după ce o mică parte din oastea împărătească i se opuse în luptă, el o lua la fugăși adăpostul său fu cucerit și nimicit din temelii. (...)
 
2
1065. Conflictele împăratutui Constantin Ducas cu uzii care, trecând Istrul, năvălesc în imperiu. Intervenția divină salvează pe bizantini
Iar în Apus [Peninsula Balcanică], către a treia indicțiune, pe când comandau ținuturile din preajma fluviului Istru, magistrul Vasile Apokapes și magistrul Nichifor Botaniates, neamul uzilor (o seminție scită [denumire generică a bizantinilor pentru barbarii de la nordul Dunării de Jos] și aceștia, mai nobili și mai numeroși decât pecenegii), trecând Istrulîn masă, împreună cu avutul lor, în corăbii lungi și în monoxileși pe burdufuri din piele, învinseră numaidecât pe soldații care le împiedicau trecerea, adică pe bulgari și pe romeiși pe ceilalți care erau împreună cu ei, iar pe șefii lor, pe Apokapes Vasile și peBotaniates Nichifor, i-au luat prizonieri și-au umplut toatăcâmpia de lângă Istru. Căci se urcă poporul, cum ne asigură cei ce i-au văzut la vase,sute de mii de bărbați buni de război și dârji în luptă. (...) Dar venind pe neașteptate o iarnă grea, când s-au întors la ai lor, au pierdut nu numai lucrurile străine luate, ci și pe ale lor, aproape pe toate. Și s-au înapoiat, nefericiți, în tabără. (...) Dar împăratul, trimițând o solie la căpeteniileneamului lor, încerca, pe cât era cu putință, să-i ademeneascăși să-i potolească, trimițându-le multe lucruri atrăgătoare și încântătoare. (...) Dar neamul fiind foarte mare și, din aceasta cauză, năvălind zilnic ca să-și procure cele de trebuințăîn multe regiuni din Bulgaria, a ajuns săîmpileze chiar și Tracia  și Macedonia. (...) Pe când el făcea astfel de pregătiri și chibzuia cum să strângă armata, sosind unii în fugă au anunțat împăratului eliberarea comandanțilorși nimicirea întregului neam [al uzilor – n. e. r.], spunând cășefii acestora, îmbarcându-se în luntri, au trecut Istrul, iar mulțimea rămasă a pierit cu totul de foameși de ciumăși învinși la război de bulgarii și de pecenegii vecini, totul făcându-se din voința lui Dumnezeu. (...)
Editorii români notează că a existat o discuție în istoriografia românească în legătură cu funcțiilede guvernatori ai themelor Paristrion și Bulgaria deținute de cei doi comandanți bizantini dunăreni, fiind citați în acest sens: N. Bănescu, Lesduchesbyzantins de Paristrion et de Bulgarie, București, 1946; P. Diaconu, LesPetchenegues au Bas-Danube, București, 1970; I. Barnea, Din istoria Dobrogei, III, București, 1971.
De asemenea, editorii români notează că prin bulgari trebuie înțelese trupele din thema Bulgariei, fiind citate din nou lucrările lui Bănescu șiBarnea.
 



3
1072-1073. Revolta vestarhului Nestor, ducele Paristrionului
Iar în orașele așezate pe malul Istrului,stratioții[militari bizantini cu o mică proprietate funciară] erau nebăgați în seamă, neluând deloc parte la administrație; este trimis vestarhul Nestor[N. Bănescu, LesduchesbyzantinsdeParistrion et de Bulgarie, București, 1946– n. e. r.], fost slujitor al tatălui împăratului, fiind numit duce al orașelor paristriene. Și înțelegându-se cu Tatus[I. Barnea, Din istoria Dobrogei, III, 1971; N. Ș. Tanasoca, LesMixobarbares et lesformationspolitiquesparistriennes du XI-esiecle, „Revue Roumaine d' Histoire”, 1973, 1–n. e. r.], ca unul ce nutrea aceleași sentimente ca și el, luând cu sine mai mulți pecenegiînarmați, s-au îndreptat spre capitală [Constantinopol]. La ordinul de a depune armele, zicea că nu va face aceasta decât dacă logofătul Nichifor [Gh. Brătianu, Etudesbyzantines d' histoireeconomique et sociale, Paris, 1938, – n. e. r.] va fi îndepărtat ca dușman obștesc și vrăjmaș a toată lumea și care-1 necăjise și pe el nu puțin și-i confiscase averea. Dar împăratul nu i-a dat crezare, cucerit o dată pentru totdeauna de amăgirile și înșelăciunile aceluia. Și Nestor, deoarece ai săi unelteau împotriva lui, se ridică de acolo, pustiește Macedonia și Traciași ținuturile învecinate Bulgarieiși se retrage în regiunea pecenegilor [la nord de Dunărea de Jos].
 
 
Bibliografie
E.O. Tsolakis, IsuneheiatesXronografiasIoannouSkylitzes (IoannesScylitzescontinuatus), Tesalonic, 1968.
Alexandru Elian& Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Ioan Skylitzes)
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și: