Istoria Dobrogei - Bibliografie Ana Comnena (sec. XI-XII) - „Alexiada” (I)

• Anna Comnena a fost fiica împăratului Alexie I Comnenul (1081-1118) și a Irinei Ducas,  născându-se la 2 decembrie 1083. Ea fost căsătorită cu prietenul tatălui ei, scriitorul Nichifor Bryennios, după moartea acestuia renunțând la politică și retrăgându-se într-o mănăstire. Acolo, Ana a scris „Alexiada”, lucrare istorică dedicată domniei părintelui ei, continuând scrierea lui Bryennios. „Alexiada”, terminată în 1148, cuprinde 15 cărți și prezintă evenimentele perioadei 1069 – 1118. Deși fiica împăratului pretinde că a scris o lucrare obiectivă, chiar titlul cu rezonanță homerică indică intenția omagială a autoarei. Sursele lucrării includ pe istoricii bizantini Skylitzes, Attaliates, Psellos, Bryennios („Ziua” 1 august 2025), amintirile demnitarilor și militarilor de toate gradele care au luptat alături de Alexie, actele de cancelarie și propriile amintiri. Dotată cu o cultură puțin obișnuită pentru o femeie din epoca, Ana Comnena scrie într-un stil care imită pe clasicii elenismului și face trimiteri științifice la teologie, medicină, astronomie și astrologie. „Alexiada” s-a bucurat de o mare prețuire în lumea bizantină și a fost considerată de posteritate ca un important monument al literaturii Bizanțului. (A. Elian & N. Ș. Tanașoca)

 
1
1078. Alexie Comnenul, general și mare domestic, înfrânge pe generalul răzvrătit Nichifor Bryennios și-1 face prizonier. Unul dintre factorii care influențează rezultatul luptei este comportarea puțin disciplinată a aliaților pecenegi ai răzvrătitului
„< . . . > în afară de toată oastea regulată, ca la două stadii [1 stadion (măsură de lungime din Atica/Grecia) = 177,6 m – nota editorilor români] distanță, se aflau unii aliați sciți [pecenegi de la nordul Dunării de Jos – n. e. r.] echipați cu armele lor barbare. Li se poruncise ca îndată ce dușmanii se vor ivi, trâmbița de război va răsuna, să se arunce și îndată din spate asupra inamicilor și să-i copleșească cu dese și necontenite lovituri de săgeți; iar celorlalți li se poruncise ca în rânduri dese, strâns acoperiți de scuturi, să-i atace pe dușmani cu cea mai mare vigoare. Astfel îi orânduise acesta [Nichifor Bryennios – n. e. r.] pe cei din jurul lui; iar tatăl meu, Alexie Comnenul, după ce a cercetat situația terenului, a așezat o parte din armată în niște vâlcele, iar restul 1-a dispus față în față cu armata lui Bryennios <... >, iar în fruntea chomatinilor [Choma, regiune din Asia Mică – n. e. r.] și a turcilor [selgiucizi aliati – n. e. r.]1-a pus comandant pe Katakalon și i-a poruncit să observe cu toată atenția pe sciți și să respingă năvălirile lor <... >. Și tatăl meu nu se retrăsese de acolo [din vâltoarea bătăliei, pentru a reorganiza armata – n. e. r.], când sciții , cu larmă multă și strigăte de război, răspândeau tulburare în rândul chomatinilor din jurul lui Katakalon. Și după ce i-au respins și i-au pus cu ușurință pe fugă și pe aceștia, și-au întors privirile spre pradă și-și căutau sălașurile lor. Căci așa este neamul sciților: nici n-au biruit încă sigur pe adversar, nici nu și-au întărit izbânda și își zădărnicesc biruința umblând după jaf. În adevăr, toți oamenii din aparatul auxiliar al armatei, venind în ariergarda oștirii lui Bryennios, s-au amestecat în rândurile soldaților de frica sciților, să nu pățească ceva din partea lor. Și cum necontenit curgeau într-acolo adăugându-li-se alții, câți scăpaseră de bandele sciților, s-a produs nu puțină tulburare în rânduri, steagurile amestecându-se unele cu altele <... >. Iar sciții, care se gândeau la întoarcere și o porniseră înspre casă, nu se pregăteau să-i mai urmărească [pe ostașii lui Alexie – n. e. r.], ci, departe de amândouă oștirile, rătăceau la întâmplare cu prada lor.”
 


2
1058. Expediția victorioasă a împăratului Isaac Comnenul împotriva ungurilor și a pecenegilor
`<... > Când conducătorii dacilor [ungurii din Transilvania – n. e. r.] nu mai voiră să respecte tratatele pe care le încheiaseră odinioară cu romeii , ci le-au pus capăt, iar lucrul ajunse la cunoștința sauromaților [pecenegii – n. e. r.], cei ce erau numiți misieni  de către cei vechi, nici aceștia n-au mai vrut să rămână liniștiți înăuntrul granițelor lor - locuiau mai înainte ținuturile pe care Istrul  le desparte de împărăția romeilor - ci ridicându-se în masă se strămutară pe pământul nostru. Iar pricina strămutării lor a fost dușmănia de neîmpăcat față de ei a geților, vecinii lor, care îi prădau. De aceea, pândind prilejul, când văzură Istrul înghețat, trecând pe el ca pe uscat, s-au strămutat de pe malul celălalt la noi cu întreg poporul, împovărând ținuturile noastre de graniță  și devastând cumplit orașele și ținuturile învecinate. Auzind de aceasta, împăratul Isaac a socotit că trebuie să meargă la Triadita [Sofia/  Bulgaria – n. e. r.]. Deoarece apucase să-i respingă pe barbarii răsăriteni, și această întreprindere i-a fost foarte ușoară. Într-adevăr, după ce și-a adunat toată armata, a apucat drumul care duce într-acolo, vrând să-i izgonească pe aceștia din hotarele romeilor. Și, asezându-și întreaga oaste în ordine de luptă, pornește ca general împotriva lor. Iar ei, văzându-1, îndată s-au dezbinat, susținând păreri deosebite. Dar [împăratul – n. e. r.], neputându-se încrede într-înșii prea mult, se avântă cu puternica-i falangă împotriva părții celei mai puternice și mai greu de învins a [armatei – n. e. r.] lor și apropiindu-se de ei îi înspăimântă atât prin propria sa înfățișare, cât și prin aceea a armatei sale. Căci nu îndrăzneau a-1 privi în față pe cel ce părea un purtător de trăsnet și văzând frontul de neînfrânt al scuturilor armatei, lipite unul lângă celălalt, se tulburară. Îndepărtându-se așadar puțin, după ce-1 vestiră că vor da bătălia a treia zi, și-au părăsit chiar în aceeași zi tabăra și au luat-o la fugă. [Isaac – n. e. r. ] însă, înaintând până în locul unde-și aveau tabăra, le-a distrus corturile și, ducând cu sine prada găsită, se întoarce biruitor.”
Editorii români notează că geții erau uzii turcici, citându-l pe Mihail Psellos, sau cumanii, citându-l pe N. Iorga, sau românii dintre Dunăre și Carpați, citându-l pe Ion Barnea, Din istoria Dobrogei, III, 1971.
 

 
3
1086. Din pricina unei noi năvăliri a pecenegilor, Alexie Comenul e nevoit să recurgă, pentru procurarea banilor necesari înarmării, la confiscarea unor bunuri ecleziastice 7
„Înfrânt adesea, împăratul pornise de nenumărate ori iarăși, cu îndrăzneală împotriva celților [normanzilor din NV Franței, cuceritori ai Siciliei – n. e. r.] și se întorsese, prin voia lui Dumnezeu, încununat cu biruință; atunci când a aflat că din nou un alt puhoi de dușmani, adică de sciți [pecenegii – n. e. r.], se aruncă asupra lui și, de aceea, chiar pe când el se afla în capitală, strângerea banilor se grăbea din pricini asemănătoare, acel ierarh 1-a atacat pe împărat cu mai multă nerușinare.”
Editorii români notează că situația provocată de invazia pecenegilor era asemănătoare cu cea care îl determinase pe Alexie să strângă bani în timpul invaziei normande din 1081, ierarhul care îl criticase pe împărat fiind Leon, mitropolitul Chalcedonului (Kadikoy/vestul Turciei asiatice), oponent al confiscării bunurilor ecleziastice de către împărat în vremea războaielor cu normanzii și pecenegii, dispută care s-a încheiat prin depunerea ierarhului de către Sinod și exilarea sa de către Alexie în 1086.
 

 
Bibliografie
Anne Comnene, Alexiade (Regne de l'Empereur Alexis I Comnene, 1081-1118), texte etabli et traduit par Bernard Leib, Paris, 1937-1945 (3 volume).
Alexandru Elian & Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Ana Comnena)
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Nichefor Bryennios (1062-1137) - „Istorii”