Aniversări românești 24 mai/5 iunie 1875 - 150 ani de la fondarea Partidului Național-Liberal

Se împlinește un secol și jumătate, în aceste zile, de la fondarea principalului partid al Țării în Epoca Modernă, cu rol important în modernizarea social-economică și instituțională a a Statului Român. Existența sa este intrinsec legată de marea personalitate a României din secolul al XIX-lea Ion C. Brătianu  (1821-1891), primul președinte al partidului – un veritabil om de Stat – ca și fiii săi, Vintilă, Ionel și Constantin (Dinu) (de asemenea, prim-miniștri primii doi și președinți ai partidului, la date diferite, fiecare dintre ei).
            Existența sa s-a derulat în deceniile Monarhiei constituționale, fiind scos în afara legii, în noul context istoric de după al Doilea Război Mondial, spre sfârșitul domniei regelui Mihai I (în noiembrie 1947); din 15 ianuarie 1990, un partid cu același nume va fi înființat la București – revendicându-se ca urmaș al istoricei formațiuni politice al cărui act de naștere este considerat a fi datat la 24 mai/5 iunie 1875 (când s-a publicat primul său Program politic).
            La rememorarea acestei date importante a istoriei noastre moderne, cetitorii de azi – cetățeni simpli alegători sau membri/simpatizanți ori activiști/politicieni național-liberali – pot lua cunoștință de istoria, programul și preocupările Partidului Național-Liberal, așa cum au fost circumstanțiate ele la Congresul din iulie 1936, caracterizat astfel de către un comentator al ziarului „Adevěrul”: „Nici o surpriză. Nici un gest neprevăzut. Nici o iniţiativă nebănuită. Congresul a păstrat fidel programul stabilit. Totul – până în cele mai mici detalii a fost fixat dinainte, precis şi minuţios. «Partitura a fost scrisă» – faimoasa vorbă a d-lui Tătărescu. Iar congresiştii au executat-o cu entuziasm, fără repetiţii, din porniri instinctuale. «Disciplina» este un vechiu mit liberal. Autoritatea şefilor – de asemenea. Congresiştii au fost fericiţi că şi-au putut regăsi dispoziţia sigură şi voioşia de odinioară. O sală bine aranjată, o ordine strict menţinută. Fiecare a primit la intrare amuletele – efigiile d-lor Brătianu şi Tătărescu – fiecare şi-a găsit scaunul rezervat şi s’a pregătit liniştit să aplaude. Rostul congresiştilor a fost bine delimitat”.
 

Congresul partidului liberal
Cuvântările rostite. Realegerea d-lui Dinu Brătianu, ca preşedinte al partidului şi a d-lui Tătărescu, ca secretar general
 
Eri dimineaţă s’a deschis în sala „Aro” [Cinema „Patria”] din Capitală, congresul general al partidului liberal.

D. N.N. Săveanu [1866-1952], preşedintele Camerei [Deputaților] şi al comisiei pentru organizarea congresului, a dat cetire raportului comisiei.
            D-sa a propus ca preşedinte al congresului pe d.dr Angelescu [1869-1948], care a fost primit cu lungi aplauze.
Discursul d- lui dr. C. Angelescu

            Ne-am întrunit, astăzi, în congres pentru a alege pe şeful partidului nostru, desemnat de către comitetul central, în urma morţii năprasnice a marelui român care a fost Ion Duca. Moartea lui I.G. Duca [1879-1933] a lăsat, fără îndoială, un mare gol în viaţa politică a acestei ţări, căci, prin dispariţia acestei puternice personalităţi, nu numai Partidul Liberal, dar şi ţara întreagă a pierdut pe acela, a cărui întreagă viaţă a fost consacrată întăririi şi propăşirii neamului său           
            Cultura sa aleasă, inteligenţa sa sclipitoare şi experienţa sa în conducerea treburilor statului câştigată la şcoala celui mai mare bărbat de stat pe care l-a avut România modernă, Ioan I.C. Brătianu [1864-1927]; toate aceste calităţi făceau din I.G. Duca omul chemat să continue opera glorioasă a marilor săi predecesori, Duca fiind în adevăr una din podoabele de frunte ale țării, una din cele mai frumoase nădejdi ale viitorului.
            Comitetul central al partidului nostru s’a gândit atunci, când Duca a dispărut, că cel mai în măsură să conducă partidul pe căile deschise de marii săi conducători, nu poate fi altul decât d-l Dinu Brătianu [1866-1950; președinte: 1930-1947].
            Purtând un nume glorios în desvoltarea politică a neamului nostru, dotat cu calităţi netăgăduite de corectitudine în afacerile publice, democrat sincer şi pătruns de un patriotism cald şi luminat, nimeni mai bine ca el nu putea conduce partidul nostru, care în decursul acestor din urmă 70 de ani a scris pagini atât de înălţătoare în istoria politică a neamului.
            Comitetul central a desemnat pe Dinu Brătianu, fiind convinşi că el nu poate decât să urmeze tradiţia de înalt patriotism a părintelui său care alături de marele Rege Carol I, au dat României neatârnarea şi Regatul. Comitetul central l-a desemnat, fiind convins că el nu poate decât să urmeze drumul croit de marele Ion I.C. Brătianu, care, slujitor devotat al Regelui întregitor de neam, a ajutat pe acesta la realizare României de astăzi.
            În fine, Comitetul Central a desemnat pe Dinu Brătianu, omul tot atât de democrat ca și fratele său Vintilă Brătianu [1867-1930; președinte: 1927-1930], ca împreună cu partidul liberal să formeze una din temeliile puternice şi neclintite, pe care să se bazeze Marele Nostru Rege Carol al II-lea, chemat să consolideze şi să înalţe România de astăzi.
            Fiind convinşi că acestea sunt şi sentimentele Dv. ale tuturor, vă propunem ratificarea alegerii d-lui Dinu Brătianu ca şef al partidului naţional-liberal.
Cuvântarea d-lui N.N. Săveanu
            Potrivit statutelor se impunea convocarea Congresului General al Partidului.

            La plecarea sa în străinătate, şeful nostru a întocmit o Comisiune care să facă toate lucrările pregătitoare. Comisiunea, al cărei preşedinte am onoare să fiu, în cea mai deplină înţelegere şi, cu concursul organizaţiunilor locale, a adus la îndeplinire mandatul ce i s’a dat.
            Am prezentat d-lui Dinu Brătinau la întoarcerea sa rezultatul lucrărilor noastre. Am propus modificarea unor articole din statute, am stabilit ordinea de zi şi am cerut fixarea datei congresului. D. preşedinte al partidului a aprobat propunerile noastre şi a fixat data congresului pentru 9 iulie.
            Ziua aceasta a sosit; iată-vă adunaţi, aci pe toţi reprezentanţii organizaţiilor judeţene, pe cei ai sectoarelor Capitalei şi cei ai Cercurilor de studii. În numele Comisiunei de organizare vă zic tuturor: bine aţi venit şi vă urez ca prin voturile ce veţi da să faceţi să se dovedească încă odată unitatea sufletească a partidului Naţional Liberal, unitate ce nu s’a desminţit niciodată (în fapt, în decursul istoriei sale, și acest partid a cunoscut mai multe dizidențe – n.n.).            
            Ne îndeamnă la aceasta pilda celor din trecut care au trăit şi s’au jertfit pentru ţară, ne obligă la aceasta greutăţile vremurilor ce trăim, greutăţi ce impun unirea tuturor azi mai mult ca oricând, preşedintele Partidului, Preşedintele Consiliului [de Miniștri] au nevoie de concursul nelimitat şi devotat al întregului partid. Să li-l dăm întreg, fără şovăire, numai astfel ne vom arăta vrednici de marii înaintaşi ai noştri, numai astfel vom lăsa o pildă frumoasă celor ce ne vor urma.
            Şi acum când congresul general al partidului a luat fiinţă, daţi-mi voie să vă propun ca el să fie prezidat la deschidere de către unul din cei mai vechi şi cei mai străluciţi fruntaşi ai noştri, doctorul Constantin Angelescu.
*
            S’a procedat la alegerea prin aclamaţii ca preşedinte al partidului naţional liberal, a d-lui Dinu Brătianu.
Discursul d-lui Dinu Brătianu
            Astăzi, când se creiază curente noui politice, când se pune la îndoială rolul partidului nostru pentru realizările viitorului, când, făcându-se abstracţie de istoria ţării, de experienţa trecutului, se caută formule noui şi se pun la cale programe nebuloase, astăzi mai mult ca întotdeauna se simte nevoia să examinăm ce este Partidul naţional-liberal, ce rol a avut în trecut şi ce menire are în viitor.



La vârsta mea omul trăeşte mai mult din amintirile trecutului, pe când cei tineri trăesc mai mult din prezent. Eu voiu căuta să leg trecutul ce l-am trăit cu viitorul ce-l întrevăd.
            M’am născut şi am copilărit în casa părintelui meu, care a fost şi casa în care s’a născut partidul naţional-liberal. El a luat fiinţă din simţimântul naţional al oamenilor din marea generaţie a renaşterii care, grupaţi împrejurul aceluia care reprezenta elementul cel mai dinamic şi clar văzător dintre dânşii, au format sâmburele partidului nostru. De aceea, în tot timpul existenţei sale trecute, partidul nostru a fost mai întâi partid naţional nu cu vorbe ci în fapte. În vremurile viitoare nu va părăsi – desigur – principiile ce formează temelia sa.
            Am cunoscut atunci pe fraţii Goleşti, pe C.A. Rosetti, pe Mihail Kogălniceanu, pe Ion Ghika, pe Dimitrie Brătianu şi pe Vasile Alexandri. Apoi, în tinereţea mea pe tinerii formaţi la şcoala naţional-liberală, care au jucat un rol de frunte în organizarea României mici ca: Eugeniu Stătescu, Eugeniu Carada, Emil Costinescu, Mihail Ferchide, Gogu Cantacuzino, Tache Protopopescu şi pe Dimitrie Sturdza, care a fost preşedintele celei de a doua generaţie liberală.
            Am lucrat în politica activă cu a treia generaţie, aceia a colaboratorilor fratelui meu Ionel, cu: Spiru Haret, Vasile Morţun, Alexandru Djuvara, Alexandru Constantinescu, fraţii Radovici, Gheorghe Mârzescu, Ion Duca, citând numai pe cei morţi.
            Când fraţii mei au luat locuri în frunte în conducerea partidului am crezut că pot trece fără grije pe linia a doua, până ce după moartea lui Vintilă Brătianu, când Ion Duca a crezut că are trebuinţă de o strânsă colaborare cu mine am trecut în linia întâia.
            Tânărul şef al partidului avea înaintea lui un viitor strălucit şi de lungă durată, care dădea garanţii de continuitate în realizarea unui program la care lucrase cu atâta entuziasm şi care avusese ca raportor pe d. Gheorghe Tătărescu [1886-1957].
            Speranţele noastre au fost distruse de revolverul asasinilor şi azi deplângem soarta care l-a răpit din mijlocul nostru. Pentru mine, vechi prieten şi colaborator al lui, simţimântul că sunt urmaşul său la direcţia partidului mă umple de îngrijorare. Cel puţin sunt mulţumit că, născut într’o ţară mică vasală, săracă, întunecată şi neînchegată încă, voiu închide ochii într’o țară care prin munca neîntreruptă a Partidului meu, a ajuns mare, unită, bogată şi respectată (și-a sfârșit viața în închisoarea din Sighet, în 1951, după ce fusese arestat în anul precedent, nejudecat fiind – n.n.) cu dorința ca si generaţiile viitoare fie la înălţimea predecesorilor lor pentru a menţine şi întări moştenirea ce li se lasă.
            Dacă astăzi mă proclamaţi şeful celui mai mare şi folositor partid al ţării, o faceţi desigur din simţimântul că, neavând ambiţiuni personale, voiu servi partidul meu cu acelaş devotament ca predecesorii mei şi îmi voiu face datoria fără şovăire.
            Voiu căuta să întreţin în conştiinţele partizanilor noştri, flacăra credinţei în misiunea partidului care a însufleţit generaţiile care ne-au precedat.
            Dacă am aruncat o privire întrecut este pentru a pomeni numele unor oameni mari, a căror memorie trebue să o proslăvim, şi ale căror exemple trebue să fie călăuzitorii noştri pentru viitor.
Realizările partidului
            Cred inutil să insist asupra realizărilor din trecut, pentru ca în cea mai mare parte România de azi este opera guvernărilor partidului nostru. În ce priveste realizările făcute în ultima guvernare, cine mai bine decât elocința Primului nostru Ministru le poate expune?
            Dacă ne-am mulțumi să arătăm numai înfăptuirile noastre din trecut, fără a arăta țării şi cea ce trebue să facem în viitor, am lăsa poporul nostru nedumerit asupra programelor ce se fac, fără să aibă un termen de comparaţie între, cei cei fac propaganda demagogică şi cei ce vin cu un program de înfăptuiri folositoare. De aceea voiu schița ceea este de datoria noastră să punem în executare pentru că dacă nu o vom face noi, nici o altă formație politică nu este in stare s’o înfăptuiască.
            Partid dinastic prin esența lui, lucrând în trecut pentru aducerea Dinastiei noastre, guvernând țara în momentele mari ale istoriei noastre sub domnia regitor Carol I, şi Ferdinand I, part. national-liberal nu poate fi decât cel mai credincios şi desinteresat susţinător al Tronului.        În politica internaţională principiul stabilit de partidul liberal este acela de a armoniza interesele țării noastre cu acelea ale celorlalte state europene. Sa colaborăm la asigurarea păcii; să fim însă tari pentru a avea încrederea aliaţilor noştri şi respectul foştilor noştri adversari.
            Cu o armata puternică şi cu o organizare interioară sănătoasă vom putea înfrunta pericolele zilei de mâine şi îndrepta orice năzuinţi de revizuire a fruntariilor noastre. Să trăim în pace cu toţii, dar să nu ne lăsăm să fim ademeniţi de momeli care să ne îndepărteze de ţările care au acelaş interes de apărat ca şi noi.
            România, în concertul puterilor europene, este o țară de care trebue să se țină cont; în Orientul Europei noi ocupăm primul loc.
            S-a lucrat mult pentru întărirea puterii noastre militare în actuala guvernare. Rămâne, pe lângă organizarea militară ce este în curs, să facem în scopul apărării ţării noastre şi organizarea noastră civilă, pentru că toţi factorii ţării trebue să conlucreze în acelaş scop. Fără continuitate în concepţii şi executare nu se poate obţine un rezultat real, de aceea trebue ca Guvernul nostru să-şi poată termina misiunea ce şi-a luat-o.
            Nu voiu desvolta punctele cunoscute din programul nostru, recomand numai să fie citit şi recitit, pentru că cuprinde într’însul soluţiile necesare progresului ţării noastre.
Program de viitor
            Mă voiu mărgini a schiţa numai câteva puncte ce cred că sunt de urgentă necesitate pentru a înfrunta criza ce ne-a lovit şi pe noi ca şi pe alţii mai puţini favorizaţi ca noi de natură 
            Am realizat reforme sociale mari, în special în ceia ce priveşte agricultura prin împământenirea sătenilor, prin legea lichidării datoriilor agricole am salvat de ruină mulţi proprietari mari şi mici. Rămâne să-i întărim prin ameliorarea producţiei lor şi prin deschidere de credit. S-a votat o lege pentru încurajarea agriculturii, care trebue aplicată cu energie; rămâne de organizat comerţul producţiei agricole prin standardizarea ei, prin crearea de magazii şi silozuri în scopul garantării, care ar deschide îndată creditele necesare producătorilor.
            Rămâne de organizat asigurarea în contra incendiilor, grindinei şi mortalitatea vitelor, grave plăgi pentru agricultori. Asigurare care, în legătură cu organizarea micului credit agricol şi acela al serviciilor pentru combaterea epizotiilor, ar crea o situaţie mult mai prosperă agricultorilor noştri.
            Tot în materie de credit pentru populaţia săracă din oraşele mari trebue organizat creditul pe gaj pe avere mobilă în genul muntelui de pietate, atât de răspândit în alte ţări.
            În chestiunea ameliorării soartei lucrătorilor trebue să procedăm evolutiv, evitând crearea de revendicări nelegitime, de natură a crea pentru viitor suferinţe celor ce trebuesc ajutaţi.
            Suntem una din ţările cele mai bine înzestrate cu materii prime. Trebuesc puse în valoare dar, urmând lozinca partidului nostru naţional-liberal: România a Românilor.
            Putem accepta colaborarea străinilor pentru creeri de izvoare noui de producţie cu colaborarea elementului românesc, fără a admite însă monopoluri sau concesiuni deservicii publice. Să avem totdeauna în vedere că nu suntem o țară colonială, ci o țară stăpână pe economia ei generală.
            O chestiune care trebuie să preocupe în prima linie Guvernul nostru este aceia a combaterei boalelor sociale şi contagioase. Se pot găsi resurse noui în acest scop, fără a încărca prea mult contribuabilii prin impozite noui.
 


Trebuie accelerată îmbunătăţirea şi creiarea căilor de comunicaţie care au strânsă legătură şi cu comerţul nostru şi cu punerea în valoare a resurselor Ţării şi cu apărarea naţională.
            Toate aceste investiţii cer desigur resurse care trebuesc găsite în cadrul bugetelor Statului.
            Deaceia se impune reorganizarea aparatului nostru de Stat şi simplificarea lui, astfel încât să se poată spori dotările serviciilor productive sau de iureș principal, fără a spori continuu impozitele şi taxele deja grele ce plătesc contribuabilii.
            S’au făcut multe legi cari au complicat aparatul nostru de Stat, care nu mai corespund stării economice a Ţării. Dacă în chestie de apărare naţională nu se pot discuta sacrificiile ce se cer contribuabililor, în celelalte chestii ei au dreptul să vadă dacă sacrificiile ce li se cer, corespund unor necesităţi indispensabile. Nu mai insist asupra nouii direcţii a învăţământului practic ce trebue să evite creiarea unui proletariat intelectual. Dacă din masa cea mare a populaţiei noastre trebuie să iasă conducătorii de mâine prin selecţionarea celor mai înzestraţi, nu trebuie ca şcoala să ducă şi pe cei mai puţin înzestraţi intelectualiceşte la postularea funcţiunilor. De aceia trebuie ca şi în alte ţări, copiii să nu fie scoşi din mediul in care trebuie să trăiască, dacă nu dovedesc capacităţile necesare.
            Program ce nu am trebuinţa să-l desvolt pentru că în fruntea culturei româneşti este succesorul lui Haret, care are încrederea tuturor.
            Un partid care s’ar opri în opera sa de înfăptuiri ar fi un partid mort.
            Partidul naţional liberal nu se culcă pe laurii săi din trecut, el arată Ţării calea de urmat în viitor. Rolul său rămâne tot atât de mare în vremurile tulburi şi grele ce se anunţă. Conducător al opiniei publice, adânc cunoscător al intereselor Ţării, el trebuie să rămână un premergător ca şi în trecut.
             În acest mod a obţinut încrederea Ţării, trebuie să o păstreze şi de aci înainte. În acest scop, în sânul său trebuie să fie acelaşi avânt desinteresat, aceiaşi dorinţă de bine şi de sacrificiu, aceiaşi încredere între noi şi disciplina ca şi în trecut. Să rămână întipărit în conştiinţa tuturor că suntem elementul de frunte din viaţa politică şi economică a Ţării şi că de noi depinde viitorul ei.
Modificarea statutelor
            Domnul Vasile Sassu, face raportul asupra modificării statutelor, cum urmează:
            La art. 41, privitor la atribuțiunile Congresului, se adaugă după al. a) un nou alineat b), cu următorul cuprins:
            „Alege, după propunerea preşedintelui, pe secretarul general al partidului.
            Secretarul general va înlocui pe președinte în lipsa acestuia”.
            Pe baza acestei modificări după demnitatea supremă a preşedintelui partidului, care este cea mai înaltă autoritate în partid, urmează imediat demnitatea de secretar general. Secretarul general, ales de Congres, este menit să ajute pe şeful partidului la îndeplinirea îndatoririlor sale statutare și, în lipsa acestuia, îl va înlocui de drept.
            Prin această măsură de înțeleaptă prevedere politică, asigurăm Partidului nostru unitatea și continuitatea conducerii sale.
            La art. 42, referitor la compunerea Comitetului central, se modifică ultimul său alineat astfel:
            „Numărul membrilor aleşi nu poate trece de 200”.
            Prin această modificare se legitimează starea de fapt a sporirii numărului membrilor aleşi din Comitetul central, impusă de creşterea numeroaselor şi valoroaselor cadre ale partidului mereu întinerite şi însufleţite.
            La art. 50, privind delegaţiunea permanentă a partidului, pentru aceleaşi motive, numărul membrilor aleşi, se ridică de la 21 la 25.
            Şi în sfârşit, art. 53, prin care se prevedea alegerea secretarului general de către delegaţia permanentă, se modifică, astfel:
            Se suprimă partea I-a şi rămâne:
            „Delegaţia permanentă mai deleagă pe unul dintre membrii săi cu administrarea şi supravegherea părţii financiare a partidului”.
            Prin această ultimă modificare se pune în concordanţă art. 53 cu modificarea adusă art. 41, privitoare la alegerea şi atribuţiile secretarului general.
            Toate aceste modificări fiind reclamate de nevoile superioare ale partidului şi având consimţământul d-lui preşedinte, rog onoratul congres să binevoiască a le da cuvenita aprobare.
D. Dinu Brătianu propune pe d. Tătărescu, secretar general
            D. Dinu Brătianu, conform modificării statutului – propune ca secretar general al partidului pe d. Gh. Tătărescu, căruia îi aduce elogii pentru activitatea depusă, şi cu care se îmbrăţişează, în momentul proclamării ca secretar general al partidului.
            Partidul Naţional Liberal ca să-şi arate recunoştinţa sa pentru acela care a condus cu atâta însufleţire guvernul ţării şi ca o manifestare de încredere pentru d. Gheorghe Tătărescu, arătându-și tot, sprijinul ce este gata să i-l dea în viitor vă rog să-l proclamaţi Secretarul General al Partidului Naţional Liberal, cu însărcinarea să mă înlocuiască în lipsa mea.
            „Iubite amice, ştii cu câtă abnegațiune tot partidul s’a pus în slujba ţării ca să te ajute în opera d-tale. Ai o sarcină grea în timpuri tulburi; sunt convins că vei şti să le faci faţă rezimat pe un partid mare, glorios şi puternic. Vei face desigur ca legătura între guvern şi partid să fie din ce în ce mai strânsă şi ca fiecare să poată aduce obolul său de muncă pentru întărirea şi prosperitatea României Mari la ale cărei destinuri prezidezi astăzi”.
Cuvântarea d-lui prim ministru Gh. Tătărescu
            Voiu mulţumi întâi d-lui Dinu Brătianu pentru propunerea de a fi ales Secretarul General al Partidului Naţional-Liberal şi pentru cuvintele cu care a însoţit această propunere.


Văd în acest act, manifestarea aceloraşi simţiminte de încredere cu care am fost onorat şi până azi încontinuu de şeful nostru şi care au fost pentru mine, în decursul guvernării noastre, ajutor şi reazim statornic.
            Sunt fericit, ca în faţa Congresului General al Partidului, să pot reînoi d-lui Dinu Brătianu expresiunea unui devotament care nu a cunoscut şi nu va cunoaşte nici o precupeţire; simt fericit să-l pot asigura că în îndeplinirea nouilor mele îndatoriri îi voiu aduce colaborarea unei energii, care nu va cunoaşte nici răgaz şi nici şovăire.
            Voi mulţumi apoi congresului pentru însufleţirea cu care a primit şi a ratificat propunerea d-lui Dinu Brătianu.
            Această însufleţire îmi este scumpă. Văd în ea aprecierea unei munci de aproape douăzeci de ani, puse în slujba partidului Naţional-Liberal şi văd în ea, totdeodată, răsplata tuturor trudelor depuse pentru isbânda guvernării noastre.
            Ziua aceasta rămâne pentru mine un izvor nou de obligaţii faţă de partidul nostru; tuturor celor cari mi-au dat-o, vă mulţumesc cu adâncă recunoştinţă.
            Mă slujesc de ea pentru ca, la rândul meu, cercetând situaţia generală, să vă dau câteva clipe de mulţumire şi de întărire sufletească.
            Putem privi în adevăr desfăşurarea acestei situaţii cu încredere şi optimism.
Situaţia internă
            Examinând situaţia internă, nu mă voiu lăsa impresionat de incidente de suprafaţă care pot provoca clipe trecătoare de nelinişte şi mă voiu impresiona numai de liniştea din adâncuri, care trădează rezistenţa sănătoasă a masselor noastre împotriva tuturor curentelor morbide şi împotriva tuturor campaniilor de ațâțare.
            Ţara întreagă e azi la muncă şi gâlcevile şi haitele agitatorilor mor la barierele oraşelor. Ţărănimea îşi adună cu înfrigurare holdele bogate. Anul acesta este anul hambarelor pline. Muncitorimea noastră lucrează cu spor în uzinele supraîncărcate de comenzi. Negustorimea mare şi mică poate constata zilnic începuturile unei noui prosperităţi şi zilnic se deschid, debuşeuri noui produselor noastre. Ameliorări simţitoare au putut fi aduse în condiţiunile de viaţă ale celorlalte bresle. În anul acesta au putut fi înaintaţi funcţionarii de toate categoriile. Se plătesc gradaţiile învăţătorilor şi ale preoţilor, cu sprijinul luminat al cărora stăpânim sufletul satelor. Nicăeri un conflict muncitoresc, nicăeri o grevă.
            Desigur, nu au secat încă toate izvoarele de nemulţumire şi de greutate; dar, iarăşi, nu este om debună credinţă care să nu constate un spor în buna stare generală a ţării şi un pas hotărât în consolidarea ei. Iar, când privim valurile de tulburare şi dificultăţile în care se sbate restul lumii, putem privi cu satisfacţie şi la desfăşurarea situaţiei noastre generale şi la rezultatele muncii şi a operei noastre deguvernare.
            Guvernul poate să-şi continue, astfel, metodic opera începută, valorificarea recoltelor grele din acest an, stimularea tuturor ramurilor de producţie, susţinerea întregului front al cooperaţiei, continuarea campaniei de refacerea drumurilor şi a utilajului naţional, noui măsuri pentru înlăturarea şomajului intelectual, urgentarea programului întocmit pentru înzestrarea armatei – iată problemele care vor absorbi în această vacanţă toate sforţările unui guvern, ce nu poate avea nici vacanţă, nici odihnă.
            O ţară întreagă la muncă – un guvern întreg la muncă – iată rezumatul situaţiei generale.
Politica externă
            Ne consolidăm înăuntrul şi ne consolidăm în afară.
            În mijlocul îngrijorării generale care apasă desfăşurarea evenimentelor internaţionale, România continuă să practice politica ei tradiţională, politica ei de pace izvorâtă din respectul tratatelor şi din apărarea frontierelor, consolidându-şi necontenit alianţele şi prieteniile în cadrul Societăţii Naţiunilor.
            Reuniunea la Bucureşti a şefilor de stat ai Micei Înţelegeri a fost una din rodnicele manifestări ale acestei politici. Ea a întărit şi mai mult legăturile celor trei state, care constituesc unul din cei mai importanţi factori de pace şi de ordine internaţională şi a sporit în acelaş timp prestigiul şi autoritatea Statului nostru.
            În toate manifestările sale pe planul politicei externe, România continuă să-şi afirme tot mai mult locul de frunte ce-l ocupă printre statele care chezăşuesc ordinea şi pacea lumii, respectând drepturile altora dar şi apărându-i propriile ei drepturi.
            În faţa acestei situaţii putem fi optimişti şi putem fi încrezători.
Realizările guvernului
            Desigur, nu lipsesc nici dificultăţile, nici rezistenţele pe care zilnic le nasc nevoile momentului. Nu voiu face în această zi de sărbătoare inventarul lor. Mă voiu mulţumi a declara, că aşa cum am stăpânit dificultăţile în trecut, aşa le vom stăpâni şi în viitor.
            Ca în trecut. Priviţi înapoi.
            Când am fost chemaţi la locul de răspundere, nu am moştenit decât un inventar de dificultăţi şi de lipsuri. Iar în ceasul în care am luat personal frânele guvernării din mâinile îngheţate ale mucenicului Ion DUCA, situaţia era şi mai gravă: ordine internă, ordine financiară, ordine socială – totul părea în primejdie. Adversarii ne acordau trei săptămâni de guver
            Oare, cei mai binevoitori dintre ei ne acordau generos trei luni. Guvernăm de trei ani şi, d-lor, vom mai guverna încă. Vom înscri, astfel, in istoria partidului una din guvernările cele mai lungi şi în istoria ţării una din guvernările cele mai rodnice.
            Cele mai multe şi mai grele dintre dificultăţi au fost biruite, cele mai multe dintre obstacole au fost înlăturate. În fiecare zi am dat o luptă şi – o putem afirma cu orgoliu – mai toate luptele s’au transformat pentru noi în biruinţe, începând cu Legea conversiunii şi isprăvind cu măsurile pentru înzestrarea armatei. Am biruit oamenii şi pasiunile lor, am biruit evenimentele cu ameninţările lor.
În faţa problemelor de mâine
            Ce a fost eri, va fi mâine.
            Pentru a repurta biruinţele de mâine nu vă cerem decât ceeace ne-aţi dat pentru a repurta biruinţele de ieri: încrederea dv. şi unirea d-voastră.
            Da, e bine ca suflarea liberală să ştie, că dacă am putut stăpâni atâtea grele situaţii, dacă am putut rezolva atât de complexe probleme, dacă am putut rezista împotriva atâtor dificultăţi şi am putut respinge atâtea asalturi – aceasta se datoreşte nu numai priceperii şi devotamentului guvernului, dar aceasta se datoreşte încrederii cu care ne-aţi urmat şi unirii cu care ne-aţi susţinut.
            În ceasurile grele, de care o guvernare e totdeauna cu prisosinţă plină, în ceasurile de împotrivire năprasnică a evenimentelor sau a adversarilor, în care uneori până şi voinţele cele mai tari încearcă clipe de slăbiciune şi ezitare – dacă am putut rezista până la capăt şi am ieşit învingător, este fiindcă am simţit lângă mine şi lângă colaboratorii mei toate forţele partidului – toate forţele unite şi încrezătoare ale partidului nostru, care încordate într’un suprem act de susţinere mi-au pregătit întotdeauna căile biruinţei.
            Aduc aci prinosul recunoştinţei mele mai cu deosebire membrilor parlamentului, care au fost în decursul a trei sesiuni sprijinul permanent al guvernului, dând în tot acest timp dovada unei solidarităţi şi a unei credinţi care va rămâne pildă în analele partidului nostru. Ştiu că acelaşi simţământ de încredere şi aceiaşi unire vor stăpâni sufletele şi de aci înainte şi, de aceea, putem privi dorul în linişte şi cu nădejde. Să fim deci încrezători, dar în acelaş timp să fim atenți și să veghem.
Misiunea partidului liberal
            Trăim, o epocă de mari sguduiri şi de mari transformări. Concepţii şi formule noui de conveţuire socială, concepţi şi formule noui, guvernare se nasc şi îşi fac drum. Se făuresc peste noapte mituri şi legende şi răspântiile ţării sunt pline de făcători de minuni, care oferă mulţimii reţete şi panaceuri pentru tămăduirea tuturor nevoilor, ştiute şi neştiute. Pasiunile sunt răscolite, instinctele sunt biruite şi bunul simţ şi sănătatea morală a poporului nostru sunt zilnic puse la încercare de această nouă năvală, în care apelul la idealism se înfrăţeşte uneori cu apelul la brutalitate.
 


În acest învălmăşag Partidul Naţional Liberal are de îndeplinit o îndoită misiune.
            El trebue să fie, în primul rând, forma de stăvilire împotriva tuturor curentelor care, fie că vin de la dreapta, fie că vin de la stânga, ar putea să pună în primejdie unitatea statului, aşezămintele monarhice constituţional-parlamentare pe care se ridică România modernă şi ordinea socială existentă răzimată pe respectul proprietăţii individuale.
            Dar el trebue să fie, în acelaş timp, forţa de canalizare şi de realizare a tuturor curentelor, care, izvorâte din năzuinţele vremii şi din dorul legitim şi permanent de ameliorare, al masselor, pot adune mai multă tărie statului şi mai multă dreptate şi buna stare individului.
            Dig de apărare împotriva a tot ce poate provoca slăbiciunea sau dezagregare dar şi motor de activare a tot ce poate contribui la consolidare şi propăşire – iată ce trebue să fim.
            Să fim şi să rămânem.
            Căci în această atitudine nu facem decât să continuăm linia tradiţională a Partidului nostru, care a ştiut să fie în decursul istoriei, instrumentul de realizare a năzuinţelor, care rând pe rând au constituit contribuţia de ideal isvorât din sbuciumul generaţiilor.
            NICI PE DRUMUL CURENTELOR CREATE DE URĂ SAU DE SPIRITUL DE AVENTURĂ ŞI CARE AR TRANSFORMA ŢARA NOASTRĂ CU HOTARE DE ABIA ÎNTREGITE. ÎN CÂMP DE experienţe PRĂBUŞITOARE, DAR NICI PE DRUMUL ANCHILOZĂRII, AL ÎMPOTRIVIRII ŞI AL NEGAŢIUNII, CARE AR FACE DIN ŢARA NOASTRĂ O AŞEZARE ANARHICĂ ÎN MJLOCUL PREFACERILOR OMENIRII.
            În permanentă transformare, ca şi viaţa însăşi programul Partidului Naţional-Liberal va rămâne acea cutie de rezonanţă, care, primind toate vibraţiile şi tresăririle din afară trebue să le transforme în unitate şi armonie.
            Să fim atenţi şi să veghem.
Să ne împlinim datoria
            Pentru moment, toate sforțările noastre trebue să rămână concentrate asupra executării programului de guvernare, al cărui scop este refacerea și consolidarea țării. Programul acesta va fi însă împlinit. Vom avea atunci datoria să pregătim capitolul cel nou pe care’l vom scrie în cartea partidului nostru, în cartea de istorice şi glorioase realizări, în capul căreia înaintaşii noştri au scris ca un îndreptar pentru acţiunea urmaşilor: monarhism, naţionalism, democratism, solidarism.
            Până atunci să continuăm să ne împlinim datoria.
            Să ne pregătim pentru luptele viitoare, menţinând în permanenţa organismul partidului nostru tare şi viu, la dispoziţia Coroanei şi a Țării, pentru ca astfel după cum a fost sub domnia celor doi regi glorioşi părtaşi la toate actele de fundare a României independente şi a României întregite, tot astfel să poată să aspire a fi, sub Domnia MAJESTAŢII SALE REGELUI CAROL II-lea, părtaş la marile acte de consolidare pe care această domnie are misiunea să le vadă împlinite.
            Să popularizăm printr’o continuă propagandă credinţele partidului nostru, să menţinem contactul cu toate clasele şi cu toate breslele, să menţinem acest contact mai ales cu ţărănimea noastră desrobită politiceşte şi desrobită economiceşte prin reformele Partidului Naţional Liberal. Să rămânem încontinuu preocupaţi de împrospătarea rândurilor şi a cadrelor noastre, făcând tot mai mult loc tineretului ţării, aducător de energie şi însufleţire nouă. Să aducem tot mai mult la posturile de răspundere pe reprezentanţii provinciilor surori, unde prin munca şi jertfele prietenilor noştri s’a aprins flacăra Partidului Naţional Liberal care arde tot mai vie şi tot mai puternică. Să muncim şi să însufleţim.
            În ceia ce mă priveşte voi fi părtaş la toate acţiunile ce veţi întreprinde şi la toate luptele ce veţi da.
            De aceia, încrezător în destinele Partidului nostru necontenit primenit de revărsările de idealism şi de vigoare pe care le aduc, rând pe rând, generaţiile care se succed sub stindardul său – primesc greaua sarcină pe care mi-o încredinţaţi, hotărît să o duc până la capăt!
            Şi acum, d-lor, ca partid care vedem în Monarhie condiţiunea de bază a dăinuirii statului român întregit, ca partid care şi-a împletit în lungul său trecut viaţa sa cu viaţa dinastiei noastre şi care poate mărturisi ţării marile jertfe săvârşite de regii noştri pentru întărirea, mărirea şi strălucirea ei – să ne îndreptăm gândurile către Acela, care prin patriotismul, însufleţirea, înţelepciunea şi puterea sa de muncă rămâne suprema nădejde a neamului – încununând lucrările noastre cu strigătul: „Trăiască MAJESTATEA SA REGELE CAROL II-lea”.
*
            După amiază s’a întrunit comisia aleasă în cursul congresului („Curentul”, 11 iulie 1936).