Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
10:37 21 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

File din istoria Constanţei (III) Povestea Falezei Cazinoului, un fost bulevard al oraşului (I)

ro

23 Oct, 2018 00:00 1984 Marime text
Ne plimbăm în fiecare weekend pe faleza Cazinoului, admirând marea şi discutând despre visul de a vedea refăcut cel mai emblematic monument al Constanţei. Despre Cazinoul constănţean se vorbeşte în fiecare zi, se scrie, se fac dezbateri şi analize, se promit termene, se găsesc scuze, se fac acuzaţii... Mai puţin discutăm şi mai puţin ştim însă despre faleza pe care, într-un fel, o considerăm parte integrantă a acestui edificiu.
Locul de promenadă îşi are însă şi el povestea sa. Este drept, faleza nu ar fi existat aşa cum o ştim astăzi dacă nu ar fi fost construit Cazinoul. Constanţa a avut însă mereu faleza aceasta frumoasă, pe vremuri neamenajată şi de unde generaţii întregi de constănţeni au admirat valurile Mării Negre.
 
Atât constănţenii, cât şi sutele de mii de turişti ce vin anual pe litoral se plimbă pe faleza de la Cazino. Puţini ştiu însă faptul că, decenii bune, această faleză a fost în fapt un adevărat bulevard al Constanţei. S-a circulat pe el cu trăsuri, şarete, automobile Ford... S-a numit Principele Nicolae, Ţarul Nicolae al II-lea sau General Alexandru Averescu.
 
Interesant este că era un bulevard aflat la doar câţiva metri distanţă de o altă arteră emblematică a urbei şi pe care astăzi o ştim foarte bine, Bulevardul Elisabeta (creat în 1880 şi mărit ulterior). Este interesant că în perioada interbelică Constanţa era unul dintre puţinele oraşe din lume care aveau două bulevarde paralele aflate la câţiva metri unul de altul (cu o uşoară diferenţă de nivel) şi despărţite printr-un mic parc în pantă.
 
Spuneam că istoria Falezei este strâns legată de cea a Cazinoului. Dar şi Cazinoul nu ar fi putut exista în forma cunoscută astăzi dacă nu ar fi fost refăcut şi modernizat Portul Constanţa. Şeful lucrărilor de modernizare, din 1899 şi până în 1910, a fost genialul inginer Anghel Saligny, căruia Dobrogea îi datorează atât de multe (să amintim doar Podul de la Cernavodă sau Silozurile din Port).
 
Dar Saligny a mai făcut ceva extraordinar: a mărit micul port al Constanţei, l-a întărit, a creat un puternic dig de larg şi a făcut posibilă crearea promenadei şi a taluzului pe care apoi s-a ridicat Cazinoul.
 
În 1903, Consiliul Comunal al Constanţei dezbătea aprig proiectul de lucrări legate de înfrumuseţarea oraşului. La acea vreme, primar era Cristea Georgescu (edilul meloman), iar prefect era liberalul Scarlat Vârnav. Pe data de 23 iulie 1903, primarul Georgescu încheiase deja (la recomandarea lui Vârnav) primul contract cu tânărul arhitect Daniel Renard. Era un contract pentru schiţe, anteproiecte, devize şi planuri de execuţie pentru realizarea a trei obiective aprobate de autorităţile locale: Cazinoul, Hala Nouă şi Abatorul. Acest prim proiect avea să fie refuzat, dar Renard avea să îl reia, într-un mod mult îmbunătăţit, patru ani mai târziu, în 1907.
 
Anul 1903 i-a adus lui Renard şi alte lucrări, printre care construcţia celor trei clădiri de pe strada Traian ce formau Complexul Administrativ: Palatul Regal (azi Tribunal) - finalizat în 1906, Palatul Justiţiei - Tribunalul (azi Judecătoria) şi Palatul Administrativ - Prefectura (azi Casa Armatei).
 
Pe 17 august 1903, oraşul Constanţa era în haine de sărbătoare. Abia trecuse a doua ediţie a Serbărilor Mării (create de primarul Cristea Georgescu în 1902) iar acum se celebra încheierea a două proiecte importante: reconstruirea şi lărgirea bulevardului Elisabeta şi punerea fundaţiei la Palatul Administrativ (Prefectura).
 
În acele zile de la jumătatea lunii august, autorităţile decid înfiinţarea falezei, mai bine zis a unui nou bulevard al oraşului, unul aflat chiar pe malul mării...
 
Iată ce scriau ziariştii vremii în numerele din 14 şi 21 septembrie 1903, din ziarul "Constanţa":
"Tot în urma unei înţelegeri cu serviciul de lucrări din port, se va realisa în condiţiuni avantajoase pentru comună (n.a. Constanţa era denumită comună urbană) şi iluminatul cu electricitate şi construirea unui frumos bulevard, care va pleca din port şi se va întinde până la Hotel Carol (n.a. - azi Comandamentul Marinei), pe o lungime de 620 de metri. Acest bulevard va fi terminat în iulie anul viitor şi va fi la 5 metri deasupra mărei. Lărgimea lui va fi de 60 de metri, din care 18 pentru preumblarea pietonilor, iar restul este reservat plantaţiunilor şi trăsurilor.
 
Executarea acestei lucrări grandioase se face din direcţiunea portului, pentru suma de 300.000 de lei, fără a pretinde ceva pentru maşinele, transportul materialului şi pentru plata personalului tehnic. În centrul bulevardului nou se va construi un frumos Casio, pe o platformă ce va intra în mare pe o întindere de 46 de metri"...
 
(Va urma)
 
Bibliografie
Stoica Lascu - Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei vol I (1878 -1916), MINAConstanţa 1999
Doina Păuleanu - Cazinoul din Constanţa - Boemă, loisir şi patrimoniu european la Marea Neagră, Edit. Ex Ponto 2011
Constanţa şi Techirghiolul, ghid ilustrat pentru vizitatori - Th Ionescu şi IN Duployen, Constanţa 1924
 
Fotografie - Fragment al unei hărţi din 1921 în care este trecut bulevardul Averescu
 
Despre Cristian Cealera

Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal”, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.

Citeşte şi: 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
File din istoria Constanţei (II) Muzeul de la Prefectură, Sossia Africana şi alte vestigii ale Tomisului (1878-1883)

Ti-a placut articolul?

Comentarii