Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
07:48 12 12 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea Cuza Vodă - Docuzol, localitatea aflată la întretăierea drumurilor

ro

27 Nov, 2019 00:00 2641 Marime text
Localitatea s-a aflat într-o strânsă legătură cu localitatea Karasu - Medgidia, încă din perioada stăpânirii otomane, fiind situată la o altitudine de 55 de metri şi la 6 km N-E de aceasta. Denumirea în traducere din limba turcă înseamnă „Nouă drumuri”(docuz- nouă; iol- drum) datorită faptului că se găseşte la întretăierea drumurilor din această zonă, iar după alţii numele provine de la cei nouă copii ai unui turc foarte bogat.
 

 
Un mare proprietar funciar al zonei a fost Gheorghe Golea, care deţinea 735 de hectare de teren la Nisipari (Karatai) şi Cuza Vodă. În anul 1880, existau 160 de familii de tătari indigeni, dintre care 142 au emigrat şi au rămas 18 familii. Emigrarea în Turcia venea ca urmare a părăsirii administraţiei otomane a teritoriului dintre Dunăre şi Marea Neagră. Teama de noile autorităţi a condus la exodul migratoriu al tătarilor către lumea orientală.
  
Mocanii din Transilvania vor veni cu turmele la iernat, în Dobrogea şi vor deveni proprietari de pământuri. Ei se vor stabili în satele, târgurile şi oraşele dobrogene. Dimitrie Voinescu primea permisiunea de a se stabili în cătunul Docuzol, fiind român din Transilvania, de profesie agricultor.
 
În anul 1882, vatra satului avea împreună cu islazul 113 ha, pământul destinat plantaţiilor - 93 de ha, pământul pentru şcoală - 10 ha, pământul pentru geamie - 10 ha, iar pământul de cultură pentru 93 de locuitori era de 1.391,389 de ha. În total erau 1.617,389 de ha. Primarul comunei era Salim Hagi Demir. Vatra satului împreună cu islazul avea 26,80 de hectare, iar pământul pentru plantaţie 22 de hectare. Pământul destinat culturii, ce aparţinea şcolii era de 10 hectare. În total localitatea avea 648,2562 de ha.
 
În anul 1885, din 221 proprietari, majoritatea musulmani, ce deţineau fiecare câte 10 hectare, se detaşau trei, care aveau mari suprafeţe de teren. Pentru anul următor, se înregistrau 403 proprietari, majoritatea fiind români. Se pot aminti doi mari proprietari musulmani în persoana lui Hagi Murat Ibraim, ce avea 128,978 ha şi Memet Ali Ahmet, cu 91,01 ha. În anul 1888, 18 proprietari musulmani, aveau fiecare câte 10 hectare.  Trei mari proprietari funciari musulmani erau: Ibram Efendi Hagi Ali - 69,315 ha, Hagi Ali Selamet - 56,997 ha. şi Cherpedin Ali cu 42 ha.
 
Agentul sanitar al satului, Emiclescu, oferea chinina sustrasă din Vlaşca, de unde fusese detaşat, farmacistului din Medgidia, drept pentru care fusese demis. Locuitorii de pe Valea Kara-Su sufereau de febra palustro-pernicioasă, datorită ţânţarilor şi umezelii provocate de bălţi.
În anul 1904, trăiau în localitate 917 suflete, din care 814 români, un grec, 3 bulgari, 2 armeni, 85 tătari, 10 sârbi şi doi unguri.  Referitor la unguri, aceştia erau prezenţi şi la Medgidia, fiind interesaţi de activităţi comerciale, în special în Târgul Panairului. Educaţia tinerilor se realiza în două şcoli, ce au fost construite în 1892, respectiv în 1899. Aveau doi dascăli şi un număr de 133 de elevi.
 
Biserica din sat avea hramul „Sf. Gheorghe”, fiind ridicată în anul 1890, având un preot şi doi cântăreţi. De asemenea, exista o geamie pentru comunitatea de musulmani, ce fusese construită în 1879  prin cotizaţiile locuitorilor musulmani, dar care a rămas în paragină după plecarea acestora, drept pentru care muftiul Seih Islam Efendi, a dispus demolarea ei şi valorificarea materialelor de construcţie care au fost scoase la licitaţie.
 
Marele proprietar funciar Gheorghe Golea deţinea pe lângă mari suprafeţe funciare şi nenumărate turme de oi şi cirezi de vite. Comunitatea beneficia de o moară prevăzută cu un motor de 22 CP, ce fusese înfiinţată în 1913, avându-l ca proprietar pe Constantin Uşurelu. În 1916, localitatea a avut de suferit în urma ocupaţiei bulgare, înregistrându-se rechiziţii, abuzuri şi violenţe împotriva localnicilor. Aceştia se refugiau în afara localităţii, adunând bruma de avere pe care o aveau şi fugind din calea ocupanţilor germani şi bulgari.
   
În urma recensământului din 15 februarie 1918, populaţia localităţii era de 1.091 locuitori, dintre care 812 erau români, 261 turci, 9 bulgari, iar 9 s-au declarat la alte naţii. Putem conchide prin a spune că populaţia românească a devenit majoritară, după 1878, în dauna populaţiei musulmane, iar familia Golea, sosită din Satulung, din ţinutul Braşovului, a ajuns să deţină mari suprafeţe de teren, fiind una din cele mai avute din Dobrogea.
                                           
Surse bibliografice:
 
A.N.I.C., fond D.S.S., dosar nr. 12/1908
A.N.I.C., fond M.A.I.D.A, dosar nr. 4/1882
S.J.A.N.C., fond Inspectoratul Cadastral Constanţa, dosar nr. 165/1882-1886
 Idem,dosar nr. 66/1882-1887
Idem, dosar nr. 165/1882-1886
S.J.A.N.C., în prefaţa fondului Prefecturii Constanţa, nr. 140, inventar 149
N.T.Negulescu, Judeţul Constanţa în anii 1916 şi 1922/1923, Tipografia Victoria, Constanţa, 1924
Tudor Mateescu, Date privind situaţia românilor şi a altor creştini din Dobrogea în ajunul şi în timpul războiului pentru independenţă, în Revista Arhivelor, nr.2, 1993
M.Vlădescu - Olt, Constituţia Dobrogei, Tipografia Doru P. Cucu, Bucureşti, 1908
M.D.Ionescu Dobrogeanu, Dobrogea în pragul veacului XX, Bucureşti, 1904
Constantin Brătescu, Două statistici etnografice germane în Dobrogea, în Arhiva Dobrogei, II, 1919
Adrian Ilie, Comunităţile turcă şi tătară din Medgidia, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2015
Idem, Valea Kara-su în perioada secolelor XIV-XIX. Monografie istorică, Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2008    
 
Surse foto:  M.D. Ionescu Dobrogianu, Valea Carasu, Buletinul Societăţii Regale de Geografie, t.XXXVIII, 1916-1918, Bucureşti, 1919; Colecţia Corneliu Marinescu
 
 
Despre Adrian Ilie
 
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Profesor - Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia.
Director adj. - Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
 
Citeşte şi: 
 
#citeșteDobrogea Decorații primite de soldații din Medgidia în cel de-al Doilea Război Balcanic (1913) și în Primul Război Mondial (1916-1919)
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii