Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
07:05 25 10 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală – „Constanța” Legenda ușilor ferecate ale Catedralei „Petru și Pavel”

ro

04 Sep, 2020 00:00 1557 Marime text

În urmă cu 117 ani, pe 4 septembrie 1883, în zona peninsulară a orașului, în timpul mitropolitului Iosif Gheorghian, era pusă piatra de temelie a celui mai impozant locaș de cult ortodox - Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“, care astăzi domină prin arhitectura sa monumentală întreg spațiul falezei sudice.
Sfințirea bisericii s-a făcut 12 ani mai târziu, la 22 mai 1895. Planurile de construcție aparțin renumitului arhitect Alexandru Orăscu, iar arhitectul diriginte al lucrărilor a fost Carol Benesch. Antreprenorul lucrărilor a fost Henri Guaracino. În parcul ce înconjoară catedrala se află un complex arheologic în care sunt identificate elemente ale vechiului oraș Tomis.
 
În anul 1936, sub semnătura prozatorului, dramaturgului, traducătorului și gazetarului român Tudor Șoimaru - pseudonimul literar al lui Gheorghe Drăgușanu (n. 29 decembrie 1898, București, România – d. 18 septembrie 1967, București, RS România), apărea la Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol al II-lea” București volumul Constanța” cuprinzând 14 relatări cu parfum de altădată, purtând titluri metaforice, precum Cafenele cu pescari şi cu poveşti, Regele Contrabandei, Cetatea fermecată, Nuntă în Anadolchioi, Paşi de femeie: cifru de dragoste ş.a.
Ne-am oprit astăzi, la ceas aniversar pentru Catedrala „Petru și Pavel”, la povestirea „Nicu, Jenică, Pașa și Vanghelie”, în care este istori
 

„Vara, «Cafe Maritima» oferă muşteriilor, odată cu cafeaua şi dulceaţa, o adiere marină gratis. Mesele sunt înşirate de-a-lungul zidului Episcopiei, iar stradela cu întretăieri, poartă pe ea toate vânturile. Zidul Episcopiei astfel nu e un zid al plângerii, ci al taifasului. D-l Jean iubeşte păsările cântătoare, pisicile şi câinii. Intre chisele cu şerbet dormitează trei pisoi. În colivii se sbengue canarii. Iar în faţa uşii tolăneşte un câine, jumătate lup, jumătate ogar. «Cum e mai rău. Pentru că ... slăbeşte. Nu se îngraşe domnule, de fel», se tângue d-l Jean.
«Cafe Maritima» s'a cuibărit într'o veche clădire genoveză, cu guri de lei azi astupate. Mai târziu au făcut aici turcii un post de poliţie, adumbrit de gratii grele. Lângă cafenea, e catedrala oraşului, toată din roşu, aşa cum se începe ori ce casă, dar nu se lasă astfel niciodată, simbolizând aici începutul şi sfârşitul. Tinda ei verde poartă coloarea speranţei pentru cei ce vor să-şi cumpere eternitatea cu o lumânare, un acatist, un obol.

 

DESCARCĂ VOLUMUL INTEGRAL ÎN FORMAT PDF

 

Se spune că un mitropolit fanatic care nu se familiarizase cu Vasari, a ţinut ani de zile uşile bisericii ferecate, refuzând să-i dea târnosirea, pentru că un pictor, profesorul Mirea, îndrăznise să modeleze figuri de sfinte şi prea cuvioase după chipul şi asemănarea omenească. Iată ceea ce ar fi făcut deliciul unui Leon X-lea, dar făcea să sângereze un Ghenadie care nu-şi apropiase artiştii Renaşterii, nici oamenii ei, cari ridicau baptistere în amintirea femeilor repudiate sau sugrumate cu propriile lor mâini.
Au trebuit ani până ce credincioşii constănţeni să intre la porţile altarului, întâi cu născută curiozitate, cu spaimă, cu clevetire şi apoi cu indiferenţă. Cine mai gândeşte azi aducând ofrandă Fecioarei sau sfintelor, că de sub sprâncenele lor subţiate îi privesc ochii d-nei Stina, boeroaică din Constanţa, sau însăşi soţia artistului, pe care, într'o după amiază de vară, când soarele se jupoae de pojar în scăldătoarea mării, un artist transportat de vis pe malurile Tibrului, le cununa cu Dumnezeirea.
Azi oamenii se interesează mai mult de gilţurile sculptate în migală de Mincu, de candelele grele de argint, aşezate simetric în naos, şi poate de vitraliurile lăsate aici de Wirnstl, germanul rătăcitor dealungul ţării româneşti, cel care a risipit în fiecare provincie câte ceva din boarea talentului său”.

 
#citește mai departe în volumul „Constanța”

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 

a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

 
Citește și:

#CitesteDobrogea: 3 august 1941. Bombardament al aviației sovietice asupra Constanței. Catedrala și Peninsula au fost distruse

 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii