Istoria Dobrogei Sviatoslav și Tzimiskes (sec. X)

• În anul 968, împăratul bizantin Nichifor II Focas (963-969) a chemat în ajutor împotriva țaratului bulgarilor pe cneazul Sviatoslav din Kiev, stat înființat în secolul IX de legendarul Rurik, șeful tribului viking „rös”, care a preluat conducerea slavilor de pe fluviul Nipru (Ucraina). Izvorul slav „Cronica lui Nestor” (sec. XII), relatează că atunci ruşii au preluat controlul asupra a „80 de oraşe de la Dunăre şi s-au aşezat să cnezească în [Pereiaslaveţ vechea capitală a protobulgarilor păgâni], luând dări de la greci [bizantini]” (apud Ion Barnea, în Din Istoria Dobrogei, III, p. 13). Pereiaslaveţ apare ca un mare centru comercial în scrisoarea pe care Sviatoslav o trimite mamei sale, Olga: „Nu-mi place să stau la Kiev, vreau să trăiesc în Pereiaslaveţul de pe Dunăre. Acolo este inima ţării mele, acolo se adună toate bunurile din Grecia [Imperiul Bizantin]: aur, ţesături, vin şi tot felul de fructe; din Cehia şi Ungaria argint şi cai; din Rusia blănuri, ceară, miere şi robi” (Cronica lui Nestor, apud Ioan Popa - Lisseanu, Izvoarele istoriei românilor, vol. 7, București, 1935, p. 71-73). Arheologul constănțean Adrian Rădulescu    (1932-2000) considera „cu probabilitate” că Pereiaslaveţul poate fi localizat lângă Isaccea (nord-vestul județului Tulcea. Avantajele majore pentru ruşi constau în faptul că târgul era așezat pe marile drumuri de apă şi de uscat care veneau din Europa centrală şi sud-estică prin Delta Dunării, către Marea Neagră.

 
Dar succesorul lui Focas, Ioan Tzimiskes (969-976) a decis să-i alunge pe intruși, cronicarul bizantin Leon Diaconul  (Istoria, VI, 8) menționând: „ ... Hotărî să înceapă tratative de pace cu Sviatoslav, conducătorul armatei ruse, îi trimite la dânsul soli, vestindu-i să primească răsplata promisă de împăratul Nichifor, pentru invadarea Moesiei [estul Bulgariei] şi să se retragă în ţinuturile lor de baştină şi în Bosforul cimerian [Crimeea], iar Moesia  s-o lase romanilor, cărora li se cuvine,... "
 


De asemenea, pericolul continuu reprezentat de ţaratul bulgar l-a determinat pe energicul Tzimiskes să declanșeze ofensiva împotriva acestui nou stat balcanic. Profitând de momentul potrivit reprezentat de lipsa angajamentelor militare la alte graniţe ale imperiului, împăratul a cucerit estul Bulgariei în 971, cronicarul arab Yahya Ibn Said din Antiohia (Antakya/sud-estul Turciei asiatice) consemnând: „Tzimiskes a intrat în stăpânirea oraşului Dorostolon şi a cetăţilor înconjurătoare, pe care le cuceriră ruşii" (Patrologia Orientalis, 17, 1924, p. 135).
Bizantinii i-au convins pe pecenegii turcici de la nordul Dunării de Jos să-i atace pe kieveni, dar cneazul a reuşit să înlăture amenințarea. Ioan Tzimiskes atacă coaliţia ruso-bulgară, cucerind capitala bulgară Pliska și asediind Dorostolonul, unde se refugiase Sviatoslav. Înfrânt, cneazul s-a retras la 24 iulie 971, iar împăratul a constituit pe teritoriul Dobrogei thema (provincia) Paristrion
 
Apoi, împăratul a luat măsuri pentru consolidarea frontierei danubiene, prin refacerea cetăţilor din vechiul limes: Dorostolon, Axiopolis, Capidava, Carsium, Troesmis, Dinogeţia, Noviodunum etc. Dar sunt construit noi cetăţi, ca cea de la Păcuiul lui Soare, într-un ostrov dunărean la 20 de km în aval de Dorostolon, zidită conform unor tehnici constructiv arhitecturale bizantine (Petre Diaconu, D. Vâlceanu, Păcuiul lui Soare. Cetatea bizantină I, București 1972; Dimiter Ovceacov, în Dobroudza, Etudes ethno-culturelles, Sofia, 1987).
În ceea ce privește valul de piatră Cernavoda-Constanța, acesta este o construcţie bizantină datând în domniile lui Ioan Tzimiskes şi Vasile II (976-1025). „Fără a renunţa la jumătatea de nord a Dobrogei, bizantinii dublau obstacolul natural al Văii Carasu, înălţând valurile împotriva duşmanilor de la nord , în primul rând a pecenegilor ... " (I. Barnea, DID, III).
De asemenea, A. Rădulescu a menționat ipoteza că şi valul mare de pământ Cernavoda-Constanța ar fi fost construit tot de Tzimiskes, dar probabil peste unul roman din secolele IV-VI.
 


După victoria definitivă împotriva lui Sviatoslav, lui Ioan Tzimiskes i s-au supus locuitorii de la Dunărea de Jos, după cum arată autorul bizantin Skilitzes-Kedrenos (Compendiu de istorii, 23) (sec. XI): „Şi au venit la dânsul din Constanteia şi din alte fortăreţe ridicate dincolo de Istru, soli care cereau iertare pentru faptele rele săvârşite, predându-se împreună cu acele fortăreţe; primindu-i cu blândeţe (împăratul) a trimis oameni să preia fortăreţele şi oaste îndestulătoare pentru paza lor”. A. Rădulescu considera că „prin Constanteia am putea să înţelegem Constanţa”, unde în secolul X ar fi existat un jupanat, aspect care concordă cu menţionarea numelui său de către împăratul Constantin VII Porfirogenetul  (913-959).
 
Viaţa economică la Dunărea de Jos a fost ilustrată de intensitatea exportului și importului, măsurate prin circulația unor mari cantităţi de monede de aur, argint şi bronz. Piese emise în cele mai importante centre ale imperiului - Constantinopol, Philippopolis [Plovdiv/Bulgaria], Thessalonik etc. - au fost descoperite în zeci de situri din Dobrogea, purtând în efigie chipurile împăraţilor de la  Ioan Tzimiskes până la Alexios Angelos (1195-1203).
 


Bibliografie
Adrian Rădulescu & Ion Bitoleanu, Istoria Dobrogei, ed. revizuită și adăugită (1978), Ex Ponto, Constanța, 1998.
Diaconu Petre, Despre organizarea administrativ-culturală a regiunii Dunării de Jos în vremea lui Ioan Tzimiskes, „Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie”, XXXVII, 1986, 2.
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: „Acta Sanctorum” (sec. X) (II)