Momit de „avocatul Diavolului" Incoruptibilul de la Rutieră

În urmă cu mai bine de un an, aşa-numitul mega-dosar „mafia de la Rutieră" era analizat „pe viu" în mass-media, iar poliţiştii constănţeni de la Rutieră primeau - toţi, fără excepţie - eticheta „Corupt". Vinovat sau nu, fiecare agent de poliţie a fost „gratulat" cu termenul de „şpăgar". Ai fi zis că n-a mai existat scandal de corupţie până la cel de la Serviciul Rutier Constanţa! Totuşi, la mai bine de un an de la evenimentele respective, ţin să amintesc despre un agent al aceluiaşi Serviciu al Poliţiei Rutiere Constanţa care constituie un exemplu al corectitudinii şi al profesionalismului.

Asta, pentru a înţelege că nu putem generaliza, nici în sensul bun, dar, cu siguranţă, nici în cel rău. Poliţistul cu pricina, care, în ochii mei, a îmbunătăţit imaginea oamenilor legii, se numeşte Nicolae Stana şi este agent. Lucrurile stau în felul următor: într-una dintre zilele săptămânii trecute, agentul a oprit pe DN 39 un avocat care nu avea efectuată inspecţia tehnică periodică la maşină. Acţionând procedural, poliţistul l-a oprit pe omul în robă (care, de altfel, nu era în robă la acel moment, dar mai puţin importă) şi l-a sancţionat contravenţional, potrivit legii. Degeaba a încercat avocatul cu pricina să cadă la „mica înţelegere" cu omul legii. Degeaba a insistat să-l „momească", fie cu sume mai mult sau mai puţin simbolice de bani, fie pe sistemul „o mână spală pe alta" - agentul nostru nici n-a vrut să audă de aşa ceva! I-a întocmit avocatului actele prin care era sancţionat, a scris procesul-verbal şi i l-a înmânat, cum prevede procedura. L-a anunţat pe avocat că are dreptul să conteste în instanţă amenda primită şi nu l-a lăsat nici măcar să ajungă la destinaţie cu maşina care nu avea ITP-ul. În ceea ce-l priveşte pe avocat, nici urmă de ranchiună la acesta împotriva tânărului cu epoleţi: impresionat de corectitudinea şi de profesionalismul de care a dat dovadă agentul de poliţie, avocatul l-a lăudat apoi în dreapta şi-n stânga, povestind oricui voia să audă întâmplarea de pe DN 39. Şi, într-adevăr, în ce mă priveşte, cred că avocatul avea dreptate să-l laude pe omul legii. Cred că este un exemplu de corectitudine ce trebuie făcut cunoscut. Nu sunt atât de naivă încât să cred că o relatare a unui astfel de eveniment va schimba complet imaginea Poliţiei sau va reda înapoi oamenilor încrederea pe care şi-au pierdut-o în oamenii legii. Însă cred că, deşi rare, asemenea exemple trebuie amintite. Astfel încât să ştim că, deşi corupţia există, ea nu este neapărat omniprezentă şi că mai sunt şi oameni cinstiţi. Sunt convinsă că şi mulţi alţi colegi ai agentului Stana ar fi procedat la fel şi, cu siguranţă, au procedat identic, în cazuri similare. Doar că aspectele pozitive sunt mai rar mediatizate şi de aceea nu s-a auzit de ei. Pe de altă parte, nu pot să nu precizez că, mai mult ca sigur, sunt şi mulţi alţi colegi ai acestuia care s-ar fi lăsat „momiţi" de „avocatul Diavolului" (metaforic vorbind, desigur).