Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:01 26 03 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Horaţiu şi alţi autori antici, despre războiul Romei cu dacii regelui Cotyso

ro

19 Feb, 2019 00:00 671 Marime text

După asasinarea lui Iulius Cezar (Gaius Iulius Caesar), în 15 martie 44 î.Hr., Republica Roma a intrat într-o perioadă foarte tulbure, fiind măcinată de războiul civil. Nepotul şi moştenitorul lui Cezar, Octavian (viitorul Augustus), s-a aliat cu generalul Marcus Antonius şi cu patricianul Marcus Aemilius Lepidus. Ei au format un triumvirat prin care conduceau Roma şi au declanşat o campanie de pedepsire a celor care participaseră la asasinarea lui Cezar, complotişti conduşi de Marcus Iunius Brutus şi Gaius Cassius Longinus.
 


Armata triumvirilor a reuşit două victorii uriaşe pe 3, respectiv 23 octombrie, anul 42.î.Hr., pe câmpul de bătălie de la Philippi, în nordul Greciei. După prima luptă, Cassius s-a sinucis, iar fapta sa a fost repetată de senatorul Brutus, douăzeci de zile mai târziu. Astfel s-a încheiat campania împotriva ucigaşilor lui Cezar, dar războiul civil urma să continue, luând o cu totul altă turnură.
 
În septembrie 40 î.H, cei trei triumviri semnează Tratatul de la Brundisium (azi Brindisi) şi îşi împart teritoriile aflate sub stăpânire romană. Imperium Romanum nu exista încă oficial iar Roma nu avusese încă niciun împărat pentru că Cezar fusese doar dictator. La Brundisium, Marc Antoniu primeşte cele mai bogate teritorii din Est: Grecia, Macedonia, Bithinia, Asia şi Siria iar stăpânirea sa este vecină şi cu regatul Egiptului, condus de Cleopatra a VII-a Lagos, din dinastia Ptolemeilor. Octavian obţine Italia, Galia şi Hispania iar Lepidus provincia Africa. Niciunul nu este însă mulţumit de ceea ce a primit şi îşi doreşte să îi înlăture pe ceilalţi doi.
 
Din anul tratatului şi până în anul 27 î.Hr. (când Octavian devine Augustus, prim şi unic împărat), Roma trece prin momente foarte grele din cauza conflictului între foştii aliaţi. Lepidus este îndepărtat în 36 î.H iar războiul civil devine o problemă personală între Octavian şi Antonius.
 
Am prezentat contextul istoric pentru a observa cât mai bine problemele existente în acea perioadă şi a înţelege motivele ce au condus ulterior la diverse acte militare.
 
Roma avea probleme interne şi de aceea multe triburi şi neamuri aşa-zis barbare au încercat să profite de situaţie, considerând că un nou Iulius Cezar nu se poate naşte pentru a doua oară. Aşa putem înţelege mai bine războiul pe care dacii conduşi de regele Cotyso l-au purtat contra Romei, la un moment dat (în jurul anilor 31-29 î.H).
 
De asemenea, acelaşi context istoric este important în prezentarea modului în care Dobrogea a ajuns, definitiv, sub control roman, în anul 28 î. Hr. Informaţiile extrem de preţioase legate de acele timpuri ne vin de la autorii antici, ale căror texte au fost traduse în română de specialişti, şi cuprinse în vol. 1 al colecţiei de texte "Fontes - Izvoare antice privind Istoria României".
 
Un astfel de izvor preţios este poetul Horaţiu. El a fost contemporan al acelor timpuri tulburi, poetul latin trăind în perioada 65 - 8 î.H. Alături de Vergiliu şi apoi de Ovidius, el este unul dintre cei mai mari poeţi latini.
 
Quintus Horatius Flaccus este autor al unor numeroase opere: "Epode", "Satire", "Ode", "Epistole" sau "Cântec Secular" iar în unele dintre acestea face referiri extrem de interesante cu privire la problemele pe care dacii şi tracii le făceau în acea vreme Romei. Cotyso a fost un rege dac ce stăpânea se pare un regat ce ocupa parte din Banat şi Oltenia. Era probabil unul din regatele create după moartea lui Burebista (44 î.H) şi fragmentarea statului său. Unii specialişti, precum Hadrain Daicoviciu au considerat că acest Cotyso ar fi una şi aceeaşi persoană cu regele Koson, cel care a bătut monedele de aur cunoscute astăzi sub numele de cosoni (kosoni). Nu vom insista însă acum asupra acestei posibile identificări, ci vom merge, alături de Horaţiu, pe firul faptelor istorice relatate în versuri.
 
La începutul anului 31 î.H, dacii lui Cotyso, înţeleşi probabil cu Marc Antonius, vor ataca la sud de Dunăre armatele lui Octavian. Atacurile acestea neaşteptate îi vor îngrozi pe romani ani buni. Ameninţarea "barbarilor" a continuat chiar şi după bătălia de la Actium (2 sept. 31 î.H), când Octavian îi învinge pe Marc Antoniu şi pe Cleopatra, pentru a rămâne (după sinuciderile celor doi) singur stăpânitor al lumii romane.
 
Romanii nu se mai luptau între ei, dar se temeau de războinicii daci, acei "barbari" din nord. Astfel, ne povesteşte Horaţiu în opera "Satire": "Oricine îmi iese în cale mă-ntreabă: Hei, bunule, tu trebuie să ştii pentru că eşti în relaţii mai strânse cu zeii / Ce-ai mai auzit despre daci?". Horaţiu era "în relaţii mai strânse cu zeii", în sensul că era un artist apropiat al lui Octavian iar acesta (nepot de soră al lui Cezar şi adoptat ca moştenitor) devenise "zeu", după ce unchiul dictator fusese ridicat, postum, la rang de zeu, în 42 î.Hr.
 
Regele dac Cotyso le crea mari probleme romanilor, iar la un moment dat a intenţionat să invadeze Italia, pe vremea când aliatul său Marc Antoniu mai era în viaţă. Astfel, ne spune Horaţiu: "Puţin a lipsit ca Roma, sfâşiată de lupte interne, să fie nimicită de către daci şi etiopieni (de fapt - egipteni, aliaţi ai lui Antoniu). Aceştia (n.a. egiptenii) sunt de temut prin flota lor, iar aceia (n.a. dacii) se pricep mai bine decât toţi la aruncarea săgeţilor".
 
Alianţa încheiată între dacul Cotyso şi romanul Antoniu, înainte de dezastrul de la Actium, este o certitudine. Iată ce ne spune un mare istoric roman, Suetoniu: "Marc Antonius scrie că August a făgăduit pe Iulia mai întâi fiului său Antonius, apoi lui Cotyso, regele geţilor, şi că tot atunci a cerut în schimb în căsătorie, chiar pentru el, pe fiica regelui". Paragraful este destul de confuz, dar scoate în evidenţă atât relaţia strânsă a lui Cotyso cu o parte a lumii romane, cât şi importanţa lui în conflictul dintre Octavian Augustus şi Marc Antonius.
 
Un alt scriitor roman, Florus (sec.II d.Hr.), făcând un rezumat istoric al mai vechiului Titus Livius (sec.I î.Hr.), menţionează următoarele: "Dacii trăiesc nedeslipiţi de munte. De acolo, sub conducerea regelui Cotyso obişnuiau să coboare şi să pustiască ţinuturile vecine, ori de câte ori Dunărea îngheţată de ger, îşi unea malurile. August a hotărât să îndepărteze această populaţie, de care era foarte greu să te apropii. Astfel, a trimis pe Lentulus (n.a. guvernatorul Panoniei) care i-a alungat pe malul de dincolo... atunci, dacii n-au fost înfrânţi, ci doar respinşi şi împrăştiaţi". Se pare că regele Cotyso i-a hărţuit pe romani mai mulţi ani, chiar şi după ce fostul său aliat Antonius dispare din istorie.
 
Sfârşitul lui Cotyso vine într-un final. Dio Cassius ne spune că armata regelui dac a fost învinsă în timpul campaniei lui Marcus Licinius Crassus (29-28 î.Hr.), despre care vom vorbi mai în detaliu. De asemenea, deznodământul lui Cotyso ne este relatat şi de către Horaţiu, care declamă: "Lasă grijile obşteşti despre cetatea noastră. Armata dacului Cotyso a pierit".
 
(Va urma)
 

Bibliografie

 
FONTES - Izvoare privind istoria României, vol I - De la Hesiod la Itinerariul lui Antoninus, Edit. Academiei RSR, Bucureşti, 1964 (Comitet de redacţie: Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu, Ghe. Ștefan)
 
Sursă foto - Fragment din operele lui Horaţiu, print screen (p.208) din FONTES - Izvoare privind istoria României, vol. I
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018. 
 
Citeşte şi: 
 
Statuia lui Ovidius din Sulmona şi inaugurarea sa din 30 aprilie 1925 (galerie foto)
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii