CNMB 130. „Spuneți generațiilor viitoare că ne-am făcut datoria!” Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Constanța a celebrat 130 de ani de istorie și performanță

 

• Colegiul Național „Mircea cel Bătrân“ din Constanța a împlinit, luna acesta, venerabila „vârstă” de 130 de ani.
• Evenimentele aniversare au fost încununate de adunarea festivă desfășurată, sâmbătă, 30 mai, la Centrul cultural „Jean Constantin”, prilej de reuniune a absolvenților din diferite promoții, dar și a unor personalități consacrate în diverse domenii. 
• Redăm, in integrum, discursurile invitaților la eveniment.

 

Colegiul Național „Mircea cel Bătrân“ din Constanța, pepiniera de genii a Dobrogei, a împlinit luna acesta venerabila „vârstă” de 130 de ani. Prestigioasa instituție de învățământ preuniversitar continuă neștirbită să-și îndeplinească misiunea asumată în urmă un secol, la așezarea pietrei de temelie a clădirii actuale a liceului, aceea de a fi: „Focar nestins de ştiinţă; Altar închinat adevărului, binelui, frumosului; Izvor de putere economică, întâlnire şi înălţare sufletească a tinerelor generaţii; Să ducă, din veac în veac, faima neamului românesc“ (text de pe actul zidit la temelia clădirii liceului) 

 

Acest „templu de știință” reușește să își îndeplinească promisiunea prin pregătirea temeinică oferită elevilor, dar mai ales prin multitudinea de proiecte școlare și extrașcolare și prin ceea ce îi este specific: spiritul elitist al mirciștilor.

 

Activitățile dedicate aniversării celor 130 de ani de la înființare au debutat joi, 28 mai 2026, cu desfășurarea concursului de matematică „N. N. Mihăileanu”, aflat la ediția XXV, continuând cu concursuri sportive, expoziții, lansarea numărului jubiliar al revistei „Zări Alb Astre”, sesiunea de comunicări științifice ale elevilor, concert în curtea mare a liceului. 

 

Vineri, 29 mai, Colegiul a organizat crosul „130 de ani”, tur ciclist în parc, Conferința  Matematicienilor Mirciști, conectată Conferinței anuale a Societății de Științe Matematice din România sala Coriolan, conferința „Excelență prin Educație”, aflată la ediția IV, lansarea volumului „Cronica anilor 2023-2025”, prezentarea piesei de teatru „7 inimi”.

 

Evenimentele aniversare au fost încununate de adunarea festivă desfășurată, sâmbătă, 30 mai, la Centrul cultural „Jean Constantin”, prilej de reuniune a absolvenților din diferite promoții, dar și a unor personalități consacrate în diverse domenii. Discursurile, momentele artistice, premierea celor peste 100 de mirciști olimpici au ilustrat imaginea celor 130 de existență a Colegiului. Aniversarea celor 130 de ani nu înseamnă doar o evocare a trecutului, ci și „reafirmarea unui model de formare intelectuală”. Mircea este punctul de intersecție al rigorii și disciplinei intelectuale cu libertatea de gândire și deschiderea veritabilă spre lumea contemporană. Calitatea de mircist se dobândește la admiterea în CNMB și nu se pierde niciodată. 

 

La tribună au urcat: prof. dr. Vasile Nicoară, directorul Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” Constanța”, Sorin Ion, secretar de stat în cadrul Ministerul Educației și Cercetării, Vergil Chițac, primarul municipiului Constanța, Claudia Portase, inspectorul școlar general, George Cazacu, președintele Alianței Colegiilor Centenare din România, prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educației, cadru didactic Universitatea Polithenica București, lector univ. dr. Ligia Deca, fost ministru al Educație, prorector SNSPA, conf. univ. dr. Marcel Iliescu, rectorul Universității „Ovidius” Constanța, prof. univ. dr. Bogdan Ștefănescu, cadru didactic în cadrul Facultății de Litere, Universitatea din București, prof. univ. dr. Radu Iulian Spătaru, directorul medical al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Curie” din București, prof. univ. dr Radu Gologan, președintele Societății de matematică din România , conf. univ. dr. Cătălin Gherghe, decanul Facultății de Matematică și Informatică, Universitatea București, drd. Ștefan Paraschiv, cadru didactic în cadrul Facultății de Drept, Universitatea din București. 

 

Regăsiți mai jos discursurile acestora, in integrum.

 

În sală se aflau și alți absolvenți CNMB de seamă, profesioniști în diverse domenii, precum: medicină, drept, economie, securitate națională etc. 

 

Solemnitatea evenimentului a fost anunțată încă de la debut, prin intonarea Imnului României și apoi a Imnului CNMB de către Corul mircist „Zări Albastre”. A urmat o peliculă ilustrativă pentru momentele semnificative din istoria Colegiului.



Adunarea, modertă de Dan Cojocaru, a fost deschisă de directorul Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” Constanța, prof. dr. Vasile Nicoară: 

 

„Distinsă adunarea, excelențele voastre, stimați invitați, dragi colegi, stimați părinți și dragi elevi,

 

Ar trebui un cântec încăpător în care să adunăm toată istoria acestei importante școli constănțene. Mă voi opri, însă, numai la momentele cele mai semnificative ale parcursului nostru istoric. 

 

În 1896, Constanța avea nevoie de școală românească. Astfel s-a înființat primul gimnaziu în limba română, cu 2 clase, având 62 de elevi. Primul director, adus de la București, Virgil Andronescu, este primit cu rezervă. 

 

În 1906 și Gimnaziul este vizitat de regele Carol I care este nemulțumit de condițiile existente și îi spune ministrului: e necesar Gimnaziul și mai bine liceu. 

 

În 1911 se înființează primele clase de liceu de stat, cu 2 secții: reală și modernă, care au prima promoție de bacalaureat în 1915. Vasile Tulbure, primul șef de promoție, cu alți zeci de absolvenți și profesori, înrolați voluntar pe front în Primul Război Mondial, luptă la Mărășești și mulți dintre ei sfârșesc acolo. Pentru comemorarea lor, Ion Jalea, fost elev al gimnaziului, el însuși rănit în lupte și pierzând mâna stângă, le dedică, în 1936, un basorelief în bronz pe care îl avem la loc de cinste în holul de la intrarea în liceu. 

 

Între 1916-1918, cursurile sunt suspendate. Dobrogea este ocupată și Constanța se află sub administrație străină având mult de suferit. Liceul devine spital militar, iar arhiva este arsă. Cele mai multe familii se refugiază cu copii cu tot peste Dunăre. După război, abia în 23 ianuarie 1919, se reiau cursurile în niște condiții de neimaginat. La conducerea liceului vine un profesor de istorie tânăr, Gheorghe Coriolan. Încă din 1920 se conjugă mari eforturi pentru construirea unei clădiri adecvate liceul. Se fac demersuri, multe, cu multe piedici și refuzuri, dar și cu mobilizarea comunității locale. 

 

Astfel, în 15 mai 1922, primăria Constanța atribuie 6000 de metri pătrăți din Grădina publică, iar în 13 octombrie 1923, în prezența prim-ministru și viitorului patriarh al României, începe construcția clădirii, fondurile provenind din alocație bugetară a Ministerului, dar și din donații ale comunei Constanța și ale altor 45 de primării rurale din Dobrogea, alte contribuții și donații ale oamenilor de afaceri locali, cetățenilor diverși, părinților elevilor, dar și prin colecte publice făcute la serbările școlare. Într-un an anume, dar aparte, cel în care Gheorghe Coriolan, devine director, 1920, după ce fusese elev al liceului „Gheorghe Lazăr” din București, urmase parțial cursurile Facultății de Matematică din București, dar atras de speciale expuneri ale lui Nicolae Iorga se dedică istoriei, și iată de la 1 octombrie 1920, devine directorul liceului „Mircea cel Bătrân”, continuând în această funcție până în 1941, când începe războiul. Contemporanii și foștii elevi l-au descris ca fiind un profesor strălucit, impresionând prin simplitatea, claritatea și bogăția expuneri. 

 

În perioada 1941- 1958: anii celui de al II-lea Război Mondial au fost lungi și grei, atât pentru profesori, cât și pentru elevi, cursuri și examene ținute în condiții de alarme și bombardamente, privațiuni de tot felul, aripa din strada Mircea, bombardată în 1944, iar din toamna lui 1945, întregul imobil este transformat în comandamentul armatei sovietice până în anul 1958, la retragerea acestora din țară. Ani grei de persecuții și epurări politice, de foamete și sărăcie și chiar de arestări în rândul elevilor, toate însoțite de sovietizarea și ideologizarea școlii. Cursurile se țineau în acea perioadă, în schimbul de după-amiază, în clădirea liceului „Mihai Eminescu”. 

 

Perioada comunistă 1958-1990, marcată de 2 etape distincte: cea a dictaturii sovietice și cea a dictaturii ceaușiste, cu importante diferențe și de legislație și de conținut, a menținut totuși liceul în fruntea valorică școlilor constănțene, chiar dacă a trebuit să transforme o parte din clase în învățământ tehnologic. Profesori de înaltă ținută au continuat opera de formarea a elitei culturale și tehnice.  

 

După 1990, începe un proces de reformare și democratizare a liceului și în condițiile dificile ale tranziției economice, se produce sărbătorirea unui secol de la înființare. În 28 mai 1996, sub conducerea directorului Dumitru Țifrea, la serbarea centenarului liceul primește prin ordin de ministru, titlul de Colegiu Național, pentru rolul său în formarea elitei culturale și științifice a României. Școala se întoarce la matca ei democrată, la tradițiile fondatoare și la valorile culturii universale și ale democrației. 

 

În 2008, alături de alte 26 de Colegii Naționale, au fost puse bazele Alianței Colegiilor Centenare din România. În 2009, liceul a fost declarat cel mai bun liceu din țară în baza evaluării realizate de ARAPIC pentru televiziunea organizatoare a concursului „10 pentru România”. 

 

Și acum, la sărbătorirea a 130 de ani, Colegiul Mircea este unul din primele 10 licee ale României, egal cu marile licee ale lumii. Este școală europeană, acreditată în programele Erasmus+, ambasador al Parlamentului European, partener în Bacalaureatul francofon, examenele de germană Deutsche Sprachdiplom, de engleză  SAT, IELS, Cambrige, fie de informatică ECDL. 

 

Avem peste 150 de premii obținute în concursurile NASA și ESA, diplome și brevete de inventator, sute de elevi olimpici, mii de premii în zeci de domenii și specializări. Colegiul este furnizor de elită intelectuală. 

 

Absolvenții noștri sunt printre cei mai apreciați studenți ai universităților din țară printre care: Universitatea Politehnică București, Universitatea de medicină și farmacie „Carol Davila”, Universitatea București, Universitatea „Ovidius” Constanța. Spre acestea se îndreaptă anual 80% dintre absolvenții noștri. 

 

Pentru a marca istoria acest eveniment, am pregătit cu Monetăria Statului un set de 6 medalii, care au rolul simbolic de a crea universul cultural în care evoluăm. Prima este medalia cu simbolurile Colegiului, apoi cele dedicate științelor în care excelăm: matematica cu imaginea lui Nicolae N. Mihăileanu, absolventul nostru și reversul, dedicat Societății de Științe matematice din România; fizica, cu portretul lui Șerban Țițeica, și reversul aparținând frumoasei clădiri a Universității Politehnica București; chimia, care are pe avers Costin D. Nenițescu; medicina, cu figura luminoasă a doctorului Alexandru Pesamosca, absolventul Liceului și pe revers, sigla Universității de medicină „Carol Davila”; în final pentru a sublinia deschiderea liceului spre cultura națională, dar și spre cea universală, îi avem pe avers pe Mihai Eminescu și pe revers, pe  William Shakespeare. 

 

Mesajul nostru în al 130-a de existență a Colegiului este: Spuneți generațiilor viitoare că noi ne-am făcut pe deplin datoria și duceți mai departe bunul renume al acestei școli de valoare.”

Prof. Sorin Ion, secretar de stat în cadrul Ministerul Educației și Cercetării, oferă, în numele autorității antereferite, Colegiului, placheta și diploma aniversară „Nicolae Iorga”:

 

„Am să vă dezamăgesc pentru că nu am un discurs, însă am un angajament oficial, și pentru acesta îl invit pe domnul director lângă mine. 

 

Dacă acum 30 de ani, ați primit titlul de Colegiul Național, iată că 30 de ani mai târziu, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța, prin ordinul de ministru nr. 3717/2026, primește placheta și diploma aniversară „Nicolae Iorga”. 

 

Am să citesc esența, puține cuvinte, dar importante: se acordă placheta și diploma aniversară „Nicolae Iorga” Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța pentru activitatea desfășurată și performanțele profesionale înregistrate în cei 130 de ani de existență. 

 

După cum observați, noi (n. a. - Ministerul Educației și Cercetării) nu oferim o diplomă, o plachetă și un ordin de ministru, doar pentru vechime, pentru că vechimea în cazul unor instituții, la fel ca și pentru oameni, nu este o calitate în sine. Depinde cu ce umpli această veche, iar cazul Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” se pot spune multe cuvinte despre modul în care cei 130 de ani au fost umpluți. Sunt puține licee în țară al căror nume, atunci când pronunți, nu mai este nevoie de nimic altceva pentru a-l descrie. Și pot să dau câteva exemple: Carol din Craiova, Sava sau Lazăr  din București, Mircea cel Bătrân din Constanța, situații în care numele colegiului este sinonim cu performanța. Așadar, vă felicităm pentru modul în care în ultimii 130 de ani ați umplut sens timpul!”

Primarul municipiului Constanța, prof. univ. dr. ing. Vergil Chițac, transmite mesajul său cu prilejul aniversării CNMB:

 

„Doamnelor ministru, stimați profesori, distinși invitați, absolvenți, părinți, și mai ales dragi elevi, 

 

Astăzi trăim un moment cu adevărat istoric pentru comunitatea constănțeană și pentru educația românească: aniversarea a 130 de ani de existență a Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”, o instituție care de mai bine de un secol formează caractere, continuă excelența și inspiră generații întregi. 130 de ani nu înseamnă numai o cifră impresionantă, înseamnă mii de destine modelate în această școală, înseamnă profesori care au făcut din cartedră o vocație și elevi care au dus numele Constanței și al României în universități, laboratoare, instituții și companii din întreaga lume, înseamnă tradiție, înseamnă prestigiu și continuitate. 

 

Într-o societate aflată într-o permanentă schimbare, există instituții care rămân reper. Mircea este unul dintre aceste repere. Aici sau formați nu doar olimpici și profesioniști de elită, ci și oameni cu valori solide: respect, disciplină, Responsabilitate și curaj. Pentru municipiul Constanța, acest colegiu reprezintă mai mult decât o școală, reprezintă o parte din identitatea orașului nostru. Generații întregi de constănțeni au trecut pragul acestei instituții și păstrează în suflet amintirea anilor petrecuți aici. De aceea aniversarea de astăzi este o sărbătoare a întregii comunități. 

 

Privind în urma avem motive de mândrie, privind în față avem motive de speranță și încredere, pentru că viitorul unei societăți se construiește prin educație, iar educația de calitate are nevoie de școli precum „Mircea cel Bătrân”. 

 

Le mulțumesc tuturor celor care au contribuit în cei 130 de ani la prestigiul acestei instituții: directori, profesori, personal administrativ deopotrivă, elevi,  părinți și absolvenți. Fiecare generație a adăugat o filă importantă în povestea acestui Colegiu. Dragi elevi, voi sunteți continuatorii acestei tradiții extraordinare. Aveți prilejul de a învăța într-o instituție de elită, dar și responsabilitatea de a duce mai departe spiritul mircist, pasiunea pentru cunoaștere, dorința de performanță și respectul pentru valorile autentice. 

 

La această aniversare vă doresc tuturor să păstrați vie această moștenire și să continuați să faceți cinste numelui Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”. La mulți ani Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”! La mulți ani tuturor celor care au fost, sunt și vor fi parte din familia Mircea!”

Inspectorul școlar general, prof. Lucreția-Claudia Portase, a subliniat rolul profesorilor și implicarea părinților în „modelarea generațiilor”:

 

„Stimați invitați, dragi profesori, elevi, părinți,
 

Se spune că timpul este cel mai exigent judecător. Astăzi putem afirma, fără echivoc, în cadrul acestei adunări festive, că suntem martorii unui moment ce evocă un trecut glorios. 
 

Astăzi sărbătorim 130 de ani de performanță în educație, de generații modelate de profesori dedicați, sărbătorim o instituție de învățământ ce a fost și este o ancoră de stabilitate de a lungul timpului, de-a lungul schimbărilor istorice, sociale, tehnologice prin care a trecut societatea noastră. Astăzi celebrăm nu doar trecerea timpului, ci 130 de ani de istorie de educație și formare a generațiilor care au construit comunitatea noastră. 

 

Dacă 130 de ani ar putea povesti, ne-ar povesti despre directori vizionarii și profesorii dedicați, despre elevi care au dus departe numele acestui liceu prin performanțele lor. Acest colegiu a fost de a lungul anilor un loc al cunoașterii, al visurilor și al devenit un loc în care tradiția este îmbinată cu inovația. În băncile sale au stat mii de tineri care au învățat nu doar matematică, literatură sau știință, ci și valori esențiale: respect, muncă curaj și responsabilitate. Aici s-au format caractere, s-au descoperit vocații și s-au legat prietenii care au rezistat o viață întreagă. 

 

Fără îndoială, corpul profesoral și directorii săi, cel căruia îi datorăm eponimul Mircea cel Bătrân, anume Virgil Andronescu, au avut meritele sale. Datorită lor, copiii și adolescenții de ieri au devenit adulți și azi. Să nu uităm că ei sunt cei care aprind lumina cunoașterii lui mințile lor, sunt farul călăuzitor în ceea ce aduce viața de elev și ulterior cea profesională și de aceea trebuie să le recunoaștem meritele pentru tot ceea ce au făcut în acest sens. Însă să nu uităm că istoria ne obligă. Privind spre următorii 130 de ani misiunea noastră, a profesorilor rămâne aceeași: să formăm oameni creativi capabili să construiască o lume mai bună, să continuăm să educăm, să inovăm și să îi inspirăm. 

 

Dragi elevi, 

 

Istoria acestei școli este scrisă de fiecare dintre voi. Este scrisă în notele de la tablă, este scrisă în teama de examen, în rezultatele obținute la competițiile naționale și internaționale, dar mai ales sunt prieteniile legate viață și în curtea școlii. Sunteți continuatori acestei povești de 130 de ani, o misiunea grea, dar care o face cu atât mai meritorie. Nu în ultimul rând, trebuie să amintim părinții, cei care ne-au fost alături în eforturile noastre ale dascălilor și fără de care nu se poate realiza performanța pentru că munca începută la școală întotdeauna se continuă acasă. Mereu implicați, părinții susținut ne-au susținut în momentele mai dificile atât pe noi, cât și pe elevi și pentru acestea, dragi părinți, vă mulțumim! 

 

Onorată asistență, 

 

La această sărbătoare aniversar să ne bucurăm împreună de trecutul care ne inspiră, de prezentul care ne unește și de viitorul pe care îl construim împreună. La mulți ani Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” Constanța!”

Este invitat pe scenă președintele Alianței Colegiilor Centenare din România, prof. George Cazacu. Acesta a oferit Colegiului o diplomă aniversară și o plachetă, dar și o distincție profesorului Vasile Nicoară:

 

„Sunt onorat de invitația de participa la această distinsă aniversare a unui colegiu de frunte a învățământului românesc. Transmit salutul nostru, al celor 86 de colegii centenare, membre ale Alianței Colegiilor Centenare, asociație înființată cu aportul inclusiv al CNMB, în anul 2008, care are importanța ei în învățământul românesc și care, să spun așa, menține niște valori călăuzitoare pentru școală, pentru societate, pentru națiune. Deși împlinește 130 de ani, prin raportare la liceele din alianța noastră, Colegiul Mircea e relativ tânăr. 

 

În Asociație avem Colegii venerabile, să spun așa, e vorba de Colegiul Joseph Haltrich, care a împlinit de curând 500 de ani, e vorba de Colegiul Național „Johannes Honterus”  din Brașov care se apropie de 500 de ani, ar urma Colegiul Național „Sf. Sava” din București, a cărui vârstă, ca primă școală națională, adică școală cu predare în limba română, este de 208 ani, dar fiind continuatoarea Academiei domnești de la Sfântul Sava, pentru care data nașterii e incertă: după unii cercetătorii 1683, după alții 1690. Deci este o altă școală foarte veche. Cea de-a doua școală națională, Colegiul Carol din Craiova, despre care s-a mai menționat aici, o școală deosebită, anul acesta a împlinit 200 de ani de la înființare. 

 

Colegiul dvs. este relativ tânăr, dar este foarte valoros. Este o școală care în topul nostru, să spun așa, top nefăcut public, se găsește în permanență pe primele 5 poziții și este o școală că reper atât pentru noi, cât și pentru toate celelalte școli. 

 

Îmi amintesc că în anul 2009 a gala 10 pentru România printre dintre cei de 10 licee selectate, 7 au fost membre ale Alianței Colegilor Centenare, printre care evident Mircea cel Bătrân din Constanța și Colegiul pe care îl reprezentam la vremea respectivă, Colegiul Național „Sfântul Sava” din București. După cum bine știți, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân s-a situat pe prima poziție. Din păcate, Colegiul Sfântul Sava, la vremea aceea, a ocupat poziția a 9-a. Evident așezarea aceasta în clasament m-a întristat, dar nu se terminase bine festivitatea și-a primit un mesaj de la Constantin Gavrilă, profesor de fizică la Sava și fost director mulți ani, un mesaj simplu și încurajator: „să nu fim triști pentru poziția pe care o ocupăm, să fim mândri că suntem alături de o astfel de școală cum e Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Constanța. Din fericire Colegiul Național Sfântul Sava, după anul 2009, a progresat substanțial, fiind considerat ani la rând cea mai bună școală din România, evident alături de alte câteva pe care și Mircea cel Bătrân. 

 

Ar fi multe de spus, evident fiecare dintre cei din sală au multe de spus în legătură cu istoricul prezentul și viitorul acestui liceu de la constanța. 

 

Aș vrea pentru că am avut onoarea de a fi sunat telefonic de domnul academician Ioan Dumitrache, secretar general al Academiei române, să transmit școlii dumneavoastră saluturile de bine ale domniei sale și îndemnul care poate fi scris unde la loc de cinste: unitatea unei națiuni se menține prin educație de calitate așa Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” practică de mulți ani și să sperăm că va face în continuare cel puțin atât de mulți ani.  

 

Am pregătit din partea asociației și niște distincțiii: o diplomă de excelență cu prilejul aniversării a 130 de ani, o plachetă și, să zic așa, pe persoană fizică, domnului director Vasile Nicoară, membru al Consiliului director al asociației noastre începând din 2008, chiar de la înființarea acesteia, dansul având o contribuție substanțială la buna funcționare a organizației noastre, motiv pentru care îi mulțumesc foarte mult și îl felicit și îi doresc să ne fie aproape cât se poate. 

 

La mulți Colegiului Mircea, la mulți ani ani mirciștilor oriunde s-ar afla.”

 

Prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu, fost ministrul al Educației, ia cuvântul, prilej cu care oferă o diplomă aniversară și medalia „Gheorghe Lazăr”, Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”:

 

„Doamnelor și domnilor profesori ai Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”, dragi elevi, distinși invitați, domnule profesor Chițac, doamnă ministru, doamnă inspector general, domnilor fost inspector general,

 

Este o mare onoare pentru mine și o mare bucurie să fiu astăzi aici împreună cu dumneavoastră pentru că nu este numai o sărbătoare a unui mare colegiu din România, ci este o sărbătoare a orașului. 

 

Sigur că nu e cazul să îl întreb eu pe domnul profesor Chițac ce ar fi Constanța fără Mircea cel bătrân, fără Ovidius, fără Traian, fără Eminescu, fără Colegiul Național Pedagogic. Eu cred că ar fi cel puțin un oraș sărac, dacă nu chiar foarte sărac. Ce ar fi orașul Constanța fără universitățile lui, fără Ovidius, fără Academia militară Mircea cel Bătrân, Academia civilă, fără acele școli care scot orașul Constanța și pun în lumină sau așa cum atât de frumos spunea Nicolae Iorga ne înalță neamul, pentru că într-adevăr țara se înalță prin școală și cred că noi profesorii ar trebui să spunem mai des aceste lucruri, aceste adevăruri care se confirmă. 

 

Poate cine știe, cineva din Parlament o să facă o la un moment dat o lege în care să spună funcțiile înalte în statul român se ocupă dacă că ești absolventul unuia dintre colegiile centenare, dacă ești absolventul uneia din marile universități consacrate în România. Cred că țării nu i-ar fi mai rău, ci dimpotrivă chiar și mai bine. 

 

Mi-aș fi dorit să fiu rudă cu Virgil Andronescu. Din păcate pentru mine, nu sunt, dar nu pot să nu am toată admirația pentru modul în care v-a ales patronul spiritual că poate prea prea rar vorbim de Mircea cel Bătrân, cel care a fost un voievod-constructor de țară, a construit armata, a construi meșteșugurile, a construit economia României într-o vreme în care puțini voievozi în lume făceau aceste lucruri. A încercat să crească teritoriile țării românești, a cucerit cetatea Făgărașului, motiv pentru care a devenit domnitor al Țării Românești, duce de Făgăraș și ban de Severin pentru că și zona Banatului-Severinului a adăugat-o la țară. Nu în ultimul rând a adăugat Dobrogea, pentru că îi păsa de români de oriunde s-ar fi aflat ei. 

 

De aceea cred că numele pe care colegiul dumneavoastră îl poartă este nu numai un nume de legendă, numele unui mare voievod român, dar este și numele unui voievod modern pe care ar trebui să-l aducem mai des în mințile copiilor noștri pentru că i-ar întări și i-ar face să fie cetățeni adulți adaptatabili la problemele cu care se vor întâlni în viață. 
 

De ce este Colegiul național atât de bun și nu pot să nu vă doresc de la acest microfon să fiți la fel de buni cu fiecare an pe care îl parcurgeți în istoria dumneavoastră? Pentru care are niște profesori excepțional, profesori pe care toată societatea are obligația să-i respecte, să-i prețuiască, să nu îi umilească, pentru că umilirea nu se face numai prin salariu, ci se face și atunci când schimbi regulile jocului cu o lună de zile înainte începutului anului școlar. Dar sunt sigură că părinții pe care ai căror copii dumneavoastră îi aveți în școală reprezintă și pentru dumneavoastră, doamnelor și domnilor profesori un suport și suportul acesta este foarte important, de aceea i-aș ruga pe elevii din sală să se ridice în picioare să-și aplaude părinții. Merită acest lucru pentru că altfel n-aș fi ceea ce sunteți. Vă mulțumesc foarte mult! Să știți că aveți acasă cei mai buni profesori, altfel n-ați fi elevi ai liceului Mircea cel Bătrân. Vă rog să nu vă așezați drage elevi. Mai ridicați-vă o dată și cu respect și cu plecăciune, să-i aplaudăm pe profesorii voștri. Nu ați la fel de buni, fără îndoială, și nu ați izbuti în viață dacă n-ați fi avut șansa să intrați la acest colegiu și să creșteți atât de frumos cu profesorii pe care îi aveți în clasele în care învățați.  Multe ar fi de spus dar înțeleg că eu am deja am vorbit prea mult și nu vreau să o lungesc. 

 

Sigur, fiind profesor la Politehnica, am venit aici cu o diploma pentru Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, pe care îl prețuim, noi, la Politehnică, enorm și vă mulțumesc,  doamnelor și domnilor profesori, că ne trimiteți elevii dumneavoastră cei mai buni studenți ai noștri și pentru asta n-avem decât să vă respectăm și să vă prețuim. În țară sunt doi profesor de matematică de la Politehnică, domnul profesor Gologan, președintele Societății de matematică, pe care îl invit pe scena, vă mulțumesc că-l aplaudați, și domnul profesor Negrescu, șeful unuia dintre departamentele de matematică, cu care, dragi elevi vă veți întâlni în momentul în care veți deveni studenți la politehnică și împreună cu care aș vrea să oferim domnului director o diplomă. 

 

Am ales două citate pe această diplomă un citat este din Constantin Brâncuși, pentru că după cum știți este Anul Brâncuși, care spune așa trebuie: „Să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să vezi foarte departe”. Și al doilea citat din Nicolae Titulescu: „Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina”. Să știți că atunci când îi trimiteți pe elevii dumneavoastră la Politehnică, sunt pe mâni foarte bune. 

 

O medalie, care are pe unda dintre fețe pe învățătorul neamului Gheorghe Lazăr, căruia îi datorăm prima școală înființată în limba română. Avem cumva o origine comună cu Colegiul Național „Sfântul Sava” și sigur locul de naștere al acestei școli ei, primei școli de ingineri botanici și primei școli în limba română, la Mănăstirea „Sfântul Sava”. Noi îl prețuim enorm pe Gheorghe Lazăr și cred că pe bună dreptate are o statuie în centrul Bucureștiului. De câte ori trecem pe acolo cu plecăciune ne îndreptăm spre memoria profesorului toate mulțumirile noastre. 

 

Vă mulțumesc foarte mult! Vivat, crescat, floreat Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța!”

Lect. univ. dr. Ligia Deca, absolventă a Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” și fost ministru al Educație a evocat amintirile sale din timpul liceului, dar a făcut vorbire și despre sprijinul acordat de către mentorul acesteia, directorul Vasile Nicoară, în perioada în care a ocupat funcția de ministru al Educației:

 

„Domnule director, domnule primar, doamnă ministru, domnilor rectori, dragi elevi, stimați profesori, dragi părinți, doamnelor și domnilor, 

 

Într-adevăr este extrem de emoționant să vorbești pe o scenă atunci când se sărbătorește aniversarea primei alma mater. Știu că alma mater, de regulă, este un termen latin care se referă la universitatea pe care a absolvit-o, dar cred că pentru noi, mirciștii, alma mater de suflet rămâne Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”. 

 

Sărbătorim 130 de ani și îmi aduc aminte că atunci când am început liceul, în 1997, aveam un sentiment de regret și de pierdere pentru că ratasem anul centenarului, ratasem anul în care are Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” făcea 100 de ani și mi se părea că trebuie să fi fost o ceremonie absolut inimaginabilă. Mi se părea că Mircea este un templu și cred că nu greșeam și cred că, poate, cel mai important pentru noi, absolvenții, este faptul că noi în continuare ne simțim ca parte a unei comunități. Este cu siguranță un colegiu național care are cu ce se mândri pe toate planurile din punct de vedere științific. Ați văzut filmulețul. Vă pot confirma toți cei din sală: avem olimpici, există profesori extraordinari, există o istorie de care se poate mândri orice școală din Europa și din lume. 

 

Da, pentru noi absolvenții faptul că suntem mirciști, este mai mult decât un termen care ne leagă de o comunitate școlară, este un cod de valori, este un cod de conduită și este dacă vreți un spațiu privilegiat de care am beneficiat pentru a ne desăvârși și caracterul și sistemul de valori. 

 

Domnul director Nicoară mi-a fost și mie director, era director adjunct, atunci îmi aduc aminte cât de des discutăm cu domnia sa, pentru că atunci când reînființam liga elevilor de la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, împreună cu colegul meu Dragoș Garofil. Discutam foarte des despre linia fină dintre teribilisme ale tinereții și încălcarea regulamentului școlar. Directorul Nicoară a fost un adevărat învățător în ceea ce privește ce înseamnă să ai un mandat de reprezentare și să reprezinți cu onoare fără să depășești limita bunului simț, lecție pe care am păstrat-o și cred eu că am utilizat-o atunci când eram reprezentant al studenților și negociam cu doamna ministru Andronescu un proiect, din multele proiecte, ale legilor educației de-a lungul anilor postdecembriști. De asemenea, domnul director trebuie să știți are o parte umană absolut spectaculoasă și asta știu din experiență proprie pentru că atunci când îmi era foarte greu ca ministru, eram în perioada în care legile educației treceau prin Parlament sau erau în dezbatere publică și nu este o perioadă ușoară pentru niciun ministru al educației, din când în când, nu foarte des, dar în momentele absolut semnificative, îmi transmitea un mesaj în care spunea doar atât: Ligia să știi că vedem și apreciem lucrurile bune pe care încerci să le faci. Această susținere pe care poate să o dea un mentor care îi prețuiești nu numai de vedere academic, dar și din punct de vedere uman te ajută să treci prin momentele dificile profesional, dar și emoțional. 

 

Cred că Mircea este în primul rând o școală de lidership și că este o școală a elitelor. Vedem și pe siglă că este o școală a valorilor, dar mai este ceva este o școală care recunoaște valorile de unde ar proveni ele. Am terminat școala gimnazială din care doar 3 absolvenți au reușit să treacă de examenul de admitere la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” și deși sigur erau în Constanța școli care trimiteau aproape clase întregi de către Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, reușea întotdeauna Colegiul, prin examenele pe care le organiza să-i adune pe toți cei care se autodepășeau și reușeau să treacă bariera academică de la începutul clasei a 9-a. Aici apropo de școala de lideri și aș vrea să aduc în discuție o dezbatere foarte recentă, săptămâna aceasta a fost săptămâna UNESCO la Politehnica București, și într-o dezbatere despre inteligență artificială și educație, coordonatorii habului românesc în domeniul inteligenței artificiale spuneau că două lucruri nu trebuie cedate inteligenței artificială: formarea cognitivă formarea caracterului, partea în care ne formăm sistemul de gândire, pentru că dacă încetăm nu vom căpăta niciodată, și deși liberul arbitru. Indiferent ce rugăm să facă pentru noi inteligența artificială, nu trebuie să uităm de decizia rămâne la noi și cred că aceste elemente sunt elemente care se deprind încă din anii liceului și cred că suntem în siguranță dacă CNMB continua să educe în modul în care a educat generații întregi. 

 

Mă bucur enorm că lansarea ediției aniversare a „Zări Albastre” s-a întâmplat în aula Universității Maritime din Constanța și îl salut domnul rector Cornel Panait pentru că îmi aduc aminte cum e să scrii la „Zări Albastre” și îmi aduc aminte și emoția trecerii, dacă doriți, de la liceu către universitate, sigur am putea numi și am spune ca doar am trecut strada, dar este mai mult decât atât. A fost tot dacă vreți continuarea unei școli de lidership. În Aula Coriolan, pentru că s-a vorbit despre directorul Coriolan, îmi aduc aminte că am făcut prima gafă într-un discurs public și de asemenea în aula Coriolan mi-am dat seama că nu am o voce foarte bune de cor, am fost vocea a doua, prin grația doamnei profesoare la vremea respectivă, însă din nou și greșeala este un învățător foarte bun și faptul că din greșeli am reușit să îmi dau seama unde merită investit și unde nu merită investit și că am avut acest spațiu fără penalizări la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân, a fost absolut extraordinar. 

 

S-a vorbit și despre NASA, puțini însă știu poate domnul profesor Băraru, alături de domnii profesori Oprea au adus elevii mirciștii nu numai în competiția de la NAS. În primul rând i-au făcut să descopere munții României. prima mea descoperirea a Apusenilor, s-a întâmplat într-o tabără cu corturilor realizată de domnul profesor Oprea și încă o dată le mulțumesc pentru că m-au făcut să văd România nevăzută poate de mulți dintre noi. 

 

O să mă opresc aici poate spunând un ultim lucru. Pe lângă emoția sigur pe care o are orice absolvent al Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, cred că nimic important nu se obține ușor și cred că am văzut asta în zbaterile pe care Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”a trebuit să le aibă pentru a și obține un sediu, pentru a rezista în cele doă războaie și de aceea vă urez Per aspera ad astra.”

Conf. univ. dr. Marcel Iliescu, rectorul Universității „Ovidius” Constanța, evocă, printre altele, semnificația calității de mircist:

 

„Am să încep cu o precizare. Nu sunt politician și vă garantez că nu am să fiu niciodată, știți că politicienii încep cu precizări. Am fost invitat cu siguranță în calitate de rector al Universității „Ovidius”, dar vă declar foarte sincer că aici am venit în calitate de mircist,  promoția 1983. Sunt mulți ani de atunci. Dacă doamna ministru Andronescu a vorbit despre mirciștii politehniști, cu voia dumneavoastră, o să vorbsc și eu despre mirciștii mediciniști. Știu și-mi aduc aminte că n-am avut vremuri ușoare. Mirciștii mediciniști erau oarecum, să spunem ostracizați, dar avea un drum mai aparte. Mai mult decât atât fiica mea, dar și prietenul ei, sunt mirciști și se vede frumoasa calitate pe care l-ați imprimat-o în anii de liceu. Și astăzi le spun același lucru: învățați, învățați să fiți buni, învățați să fiți competitivi, pentru că dacă sunteți buni, veți reuși acolo unde veți ajunge, indiferent de unde va purta viața. S-au spus multe lucruri frumoase despre mirciști, s-a vorbit despre inteligența artificială. 

 

Am căutat pe Google și uitați ce spune inteligență artificială despre acest termen: un mircist sau o mircistă este termenul prin care sunt cunoscuți elevii, profesorii și absolvenții Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța, una dintre cele mai prestigioase și renumite instituții de învățământ din țară. Termenul este folosit cu mândrie și face parte din identitatea elevilor de aici, descriind spiritul de elită, performanța și tradiția liceului. Am încheiat. 

 

Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” a demonstrat în 130 de ani de existență că știe să îmbine respectul pentru tradiție cu deschiderea către viitor. Astăzi la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, excelența a devenit de mult o obișnuință,  iar performanța este deja parte a banalului cotidian.

 

Doamnelor și domnilor, dragi mirciști, 

 

Purtăm nu doar numele unei școli prestigioase, dar și responsabilitatea de a continua această istorie a performanței. La ceas aniversar, doresc să îi păstrăm vie identitatea și să-i ducem mai departe spiritul. La mulți ani tuturor celor care au scris și continuă să scrie istoria acestei școli de elită! La mulți ani, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”!”

Pe scenă urcă prof. univ. dr. Bogdan Ștefănescu, cadru didactic în cadrul Facultății de Litere, Universitatea din București, care a făcut vorbire despre importanța literaturii: 

 

„Bună ziua! Mulțumiri sincere! 

 

Încerc să-mi dau seama acum în contact cu mirciștii mai noi și mai vechi, cu istoria dumneavoastră că invitația pe care mi-ați trimis-o a fost una mult mai onorantă decât poate merit. Sunt chemat aici să vorbesc în legătură cu o medalie și anume medalia care îi celebrează pe Eminescu și pe Shakespeare. Văd că trebuie să fac asta un mediu preponderent științific și realist. Nu vă speriați! 

 

N-am să vorbesc astăzi nici savant și nici encomiastic despre Shakespeare și despre Eminescu s-a vorbit mult poate prea mult despre  ei în felul astă, prin formule prețioase și obscure, în săli de clasă sau la ocazii aniversare. Rezultatul niciun tânăr aproape nu mai citește, în orice caz nu mai citește din plăcere, citește din obligație, mai rău aproape că niciun tânăr nu mai citește. Mai reprezintă Eminescu esența sufletului românesc, omul deplin al culturii române, cum îi zicea Noica?! Medierea și ingeniozitatea frazelor lui mai au ceva de a face cu limba, vai, care se vorbește astăzi pe stradă ori la televizor?! Sunt profesor de literatură engleză la cea mai bine clasată Universitate a țării în domeniul filologiei, dar majoritatea studenților mei, studenți la filologie, nu mai obișnuiesc, nu mai simt nevoia să citească literatură. Ce să mai zic de mers la teatru, nici măcar la filme care vizează opere literare, ba chiar constat în anul întâi la engleză avem studenți care n-au citit vreodată  Shakespeare. În școli trebuie să fim cinstiți. 

 

Literatura, ca mai toate materiile, tinde să se reducă la învățatul  pe din-afară nu poezii, ci comentarii literare, termeni tehnică a analizei textelor literare și nu doar școlile dar toată societatea pare să ignore și să desconsidere literatura. Trebuie să recunoaștem, s-a accentuat de exemplu și clișeul pe care răspunde pe vremea când eram și eu elev că doar profilul real îți poate asigura o existență, iar cu literatura și cu umanul, mori de foame. Am avut tristă să ocazie să constat asta la fata mea cea mică care a ratat tradiția filologică a familiei și s-a îndreptat spre medicină pentru că a considerat că nu merită să te ocupi de uman. Trăim într-o lume care tot mai mult profită banului și confortului material, dar care intelectual și afectiv e săracă lipită pământului. O civilizație cu facilități și tehnologii ultra sofisticate folosite parcă de niște hoarde de sălbatici, fără urmă de cultură și tocmai de aceea lipsiți de discernământ, suflet și de orizont. 

 

Ce vedem în jurul nostru din cauza asta? Popoare care se repetă în brațe un dictatori, tineri fascinați de vedete de carton, cutie de baloane de săpun, o anvergura unor efemeride. Ce trebuie să observam? România, faptic, este țara din Europa în care se citește cel mai puțin și tot România e țara, așa pare cel puțin, dusă cu duhul. Țara care a speriat Europa cu iminența catastrofă a democrației. Să fie doar o coincidență abandonarea literaturii și a cititului concomitentă cu declinul moralei sau democrației?! Nici vorbă. Studiile cognitive ale limbajului, ne arată tocmai narațiunile poveștile pe care le spunem metaforele pe care le găsim ca să explicăm realitatea acestea articulează viața. Comunitățile culturale, națiunile se înțeleg pe sine și înțeleg lumea își visează repere, își direcționează efortului și acțiunile tocmai prin intermediul acțiunilor și metaforicilor, adică a literaturi în toate formele ei: mitologie, beletristică, istorie, filosofie ori politică, toate acestea sunt tot atâtea feluri în care noi producem narațiuni, reprezentări metaforice. Literaturile de genul ăsta ne pot și lumina, dar acum și sminti, iar absența literatului asta ne lasă goi și dezorientați. 

 

Prin literatură, în toate formele ei pe care le-am menționat, nu doar beletristică în literatură, noi slujim un atac faimos care spune: De îi educi doar mintea unui om, nu și moralitatea, ai educat de fapt un pericol de moarte pentru societate. Asta e o vorbă atribuită unui foarte important președinte american, v-ați dat seama că nu e Trump. 

 

Sarcina școlilor noastre nu este să antreneze tinerii pentru examen punându-i uneori să citească comentarii și tehnicități despre o literatură pe care altfel nu o citesc și nu o simt. Sarcina noastră este să trezim bucuria cititului, să le cultivă cu tact, cu dăruire, gustul pentru literatură să le dezvoltăm în felul ăsta, limbajul, capacitatea de a articula în cuvinte idei și emoții, să le aprindem imaginația și empatia, nu să le dictăm fraze țepene sau. Și numai așa Eminescu, Shakespeare vor înceta să fie monumente reci ale literaturii la care copiii sunt mânați cu forța să le viziteze să li se închine la fără vreo tragere de inimă. Să nu uită că monument/ monumentul a dat în limba română cuvântul mormânt. Ce să te atragă la astfel de morminte literare  când ești tânăr, plin de viață?! Arta magică a profesorului este școală din morți pe acest scriitori, din alte veacuri, și să îi tălmăcească pe înțelesul copiilor de astăzi. 

 

Dacă aș fi avut timp și promit că mă opresc, aș fi vrut să le vorbesc direct copiilor despre literatură și să le spun: băi copii, Eminescu și  Shakespeare, pe limba voastră, sunt slay, vere. Ăștia influenceri! Da, știu... Shelly, Theo Zeciu sau mai știu eu ce, dar Eminescu și Shakespeare sunt niște influențe care nu au captat atenția doar unei generații de tineri. Ei au influențat zeci și zeci, sute de generații din întreaga lume. 

 

Trebuie să facem ca scriitorii vechi și noi să devină așa îl numea Eminescu pe Shakespeare, „prieten blând al sufletului meu”. Știți că speranța stă în colegii dumneavoastră, fiindcă dacă m-am uitat la lista de absolvenți  și am văzut că sunt destui scriitori și artiști aici, nu doar medici chimiști matematicieni. 

 

Așa cum le-ați ștanțat chipurile lui Eminescu și Shakespeare pe medalie, trag nădejdea că o să le tipăriți și spiritul în sufletele copiilor ăsta pe băncile impresionantului dumneavoastră Colegiu. La mulți ani!”. 

 

Directorul medical al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Curie” din București, prof. univ. dr. Radu Iulian Spătaru, a transmis, printr-o înregistrare video, mesajul său cu prilejul aniversării:

 

„Stimate domnule director, profesori, elevi, distinși invitați,

 

Am deosebita onaorea de a vă adresa câteva cuvinte astăzi, la invitația domnului profesor Vasile Nicoară, directorul Colegiului dumneavoastră, cu prilejul acestui moment aniversar de mare semnificație și anume împlinirea a 130 de ani de la înființarea acestei instituții de învățământ, una dintre școlile de referință ale României. 

 

V-aș ruga ca înainte de toate să vă transmit salutul colegilor de la Universitatea de medicină și farmacie „Carol Davila” din București și în mod personal al domnului rector, profesorul universitar Viorel Șinga, alături de calde felicitări pentru activitatea remarcabilă pe care o desfășurați. Colegiul dumneavoastră a fost și continuă să fie așa cum spune atât de inspirat deviza colegiului dumneavoastră: „Mereu în slujba formării elite”. Dar aniversarea unei școlii nu este decât o celebrare a timpului care a trecut, dar este mai ales o celebrare a oamenilor pe care această școală i-a format. O școală mare se măsoară prin destinele pe care le-a modelat și urmele pe care foștii elevi le-au lăsat și pe care le lasă în societatea noastră. 

 

În acest spirit, intervenția mea de astăzi dorește să fie un omagiu adus unuia dintre personalității de excepție formată în anii tinereții la această școală și anume profesorul universitar Alexandru Pesamosca. Pentru noi, cei de la Spitalul clinic „Marie Cuire”, numele profesorului Pesamosca nu este doar un nume din istoria medicinii românești, este o prezență fondatoare, este o conștiință profesională, este un reper moral. Profesorul crezand ca a condus clinica de chirurgie pediatrica a spitalului nostru timp de decenii și a marcat nu doar instituția, ci și întreaga tagmă a chirugilor pediatri din România. 

 

Alexandru Pesamosca s-a născut la Constanța, pe 14 martie 1930. A urmat școala primară și liceul la dumneavoastră, la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, înainte de a deveni student al Universității de medicină și farmacie „Carol Davila”, universitate în care peste ani avea să devină profesori. După absolvirea facultății, destinul său profesional a fost la început modest așa erau multe cariere din acea vreme, adică prin repartiție pe localitate rurală, la Niculești-Jianu, astăzi Dudești, Brăila, acolo a profesat timp de 3 ani, apoi a urmat transferul la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu, iar din 1984 la spitalul numit la acea vreme noul spital înființat „Budimex”, actualmente „Spitalul Marie Curie”. Ceea ce a urmat este în bună măsură istorie medicală. Profesorul Pesamosca a operat zeci de mii de copii, dar dincolo de număr trebuie să înțelegem ce înseamnă fiecare astfel de operații: un copil salvat, o familie redată speranțe, o suferința alinată, uneori o viață întreagă schimbată. S-a bucurat de un prestigiu profesional care a depășit granițele României. A operat în străinătate, a fost invitat și în centre medicale importante, a primit titluri academice și onoruri pe deplin meritate. În 1991 a devenit profesor universitar, iar ulterior membru titular al Academiei române de științe medicale. A fost doctor honorius causa a mai multor universități și cetățean de onoare a mai multuror orașe care au dorit să-i recunoască astfel valoarea, incluzând aici, bineînțeles, și Constanța. 

 

Și totuși cred că adevărata măsură a profesorului Alexandru Pesamosca nu stă doar în titluri, distincții sau funcți. Ele sunt importante, bineînțeles, dar nu suficiente. Pentru a explica forța exemplului său, marea sa dimensiune a fost aceea de medic, în sensul cel mai profund al cuvântului. A fost un om care și-a pus viața în slujba copiilor bolnavi, a fost un chirurg de o rigoare extraordinară, dar și un  om de-o bunătate rară: a vindecat, îndrumat, a alinat. Pentru mulți pacienți și părinți, profesorul Pesamosca nu a fost doar medicul care opera, el a fost omul care de care se agăța ultima speranță. În ultimii ani ai vieții, a locuit în spital într-o cameră modestă, această imagine având cred o putere simbolică aparte. Profesorul Pesamosca nu a fost doar un medic care venea la spital, într-un fel profund el a rămas acolo, a rămas lângă copii, lângă colegi, lângă discipoli, lângă suferință și speranță. A rămas acolo unde simțea că-i este locul. A fost de asemenea un mare dascăl. A format generații de studenți, de medici rezidenți și de chirurgi-pediatri care astăzi profesează în întreaga țară. 

 

În medicină, poate mai mult decât în alte domenii, moștenierea unui profesor nu se vede doar pentru el însuși și el însuși, ci în ceea ce continuă să facă elevii săi. Din acest punct de vedere, profesorul Pesamosca este prezent și astăzi în sălile de operație, în deciziile medicale, în reflexele profesionale și exigență morală a celor pe care i-a format. A fost totodată și om al credinței și al construcției spirituale ctitorirea bisericii din curtea Spitalului „Marie Curie” rămâne expresia acestei dimensiuni interioare, convingerea că vindecarea nu este act ?, ci un gest de iubire, de responsabilitate și de slujire. 

 

Pentru dumneavoastră este unul din acei absolvenți care dau sens profund idei de elită și nu în sensul vanității sau privilegiului, ci elită în sensul nobleței interioare, al muncii neobosite, al competenței puse în slujba celorlalți. Cred că aceasta este, până la urmă, lecția pe care profesorul Pesamosca o lasă acestei școli și tinerilor care învață astăzi aici este că excelența nu este niciodată doar pe sine. Adevărata excelență se crește atunci când devine folositoare altora. 

 

La aniversarea acestui Colegiu prestigios, omagiul adus profesorului Pesamosca este în același timp un omagiu adus școlii care l-a format și profesorilor care i-au deschis drumul. În numele colegilor mei UMF „Carol Davila” și de la Spitalul clinic de copii „Marie Curie”, vă felicit pentru aceasta aniversare și vă doresc să continuați cu aceeași onoare și demnitate misiunea dumneavoastră de a forma și șlefui caracte, inteligențe și conștiințe. Vă mulțumesc!” 

Președintele Societății de matematică din România, prof. univ. dr Radu Gologan, subliniază importanța excelenței în matematică la CNMB și oferă Colegiului o diplomă aniversară:

 

„Dragi copii, dragi colegi, 

 

Excelența în școala românească nu moare și e un sentiment patriotic intim și în același timp înălțător faptul că nu spunem numai noi asta, o spun oameni din centre de excelență din întreaga lume.  

 

E minunat că  între cele peste 100 de școli de excelență din România aflate în toate județele țării, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” este pe primele locuri pe departe. Vă spun asta pentru că am simțit lucrul faptul acesta încă de pe băncile școlii, de peste 60 de ani, de când sunt implicat într-un fel sau altul în olimpiadele de matematică ca elev, apoi studenți, apoi dascăl, apoi coordonator al olimpiadelor. Mi-aduc aminte de la olimpiadele naționale că totdeauna Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” a primit, văd și acum în ultimii ani, la olimpiadele naționale premii, medalii, luate de elevi acestui liceu. Tot atunci, pe vremea participării mele la olimpiadă, am avut ocazia onoarea să îl cunosc pe profesorul pe N.N. Mihăileanu. 

 

A fost 3 ani, în perioada când am fost eu olimpic internațional, coordonatorul lotului României: un om de o moralitate extraordinară, un matematician exact și extrem de fin și un dascăl minunat. Poate că în mare parte lui îi datorez faptul că am devenit matematician și nu inginer. În încheiere, pentru că reprezint Societatea de științe matematice și pentru că filiala societății din Constanța își are nucleul la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”, o să-l rog pe prietenul și colegul meu, vicepreședintele Societății de științe matematice și decan al Facultății de matematică, Universitatea din București, să vină lângă mine și pe domnul director cu ocazia acestei minunate de care trebuie să fim mândri toți românii. 

Conf. univ. dr. Cătălin Gherghe, decanul Facultății de Matematică și Informatică, Universitatea București adresează mesajul său:

 

„Leg acest moment de anul 1996 și poate nu întâmplător zeii au hotărât ca în acel an să se nască liceul dumneavoastră și în același an zeii au hotărât ca să reînceapă jocurile olimpice moderne. 

 

Leg trei cuvinte înainte de a citi ce scrie de această plachetă ca să fac legătura între jocurile olimpice moderne și colegii dumneavoastră: excelență, perseverență și spirit de echipă. 

 

De aceea Societatea de științe matematice din România oferă diploma de excelență Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța, cu ocazia împlinirii a 130 de ani de existență pentru contribuția la educația matematică de excelență, calitatea elevilor de a lungul existenței sale”. 

Seria discursurilor se încheie cu drd. Ștefan Paraschiv, cadru didactic al Facultății de Drept, Universitatea din București, absolvent al Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța, care oferă Bibliotecii CNMB volumul „Mircea cel Mare - Scutul Europei”, de prof. univ. dr. Dan Zamfirescu:

 

„Stimate doamne profesoare,

Stimați domni profesori,

Dragi elevi,

Onorată asistență,

 

Profesorul meu Vasile Nicoară mi-a cerut acum câteva zile o titulatură sub care să vă fiu prezentat și pe care tocmai ați auzit-o. Ea nu mă acoperă decât în parte. Dacă aș trece peste cadrul formal, ar trebui să mă declar un simplu slujbaș al culturii neamului românesc, în duhul lui Iorga. Ceea ce, de 37 de ani, este o vină. O vină pe care mi-am asumat-o, ca rost, cu patima și voluptatea unei mari iubiri.
 

Așadar, vă vorbește un îndrăgostit și, deopotrivă, un om de drept.

În acești 37 de ani, ratările au fost botezate reforme, iar educației, în sens larg, i-a fost diluată importanța fundamentală în cetate și i-au fost schilodite rosturile. Cei de ieri și cei de azi, seduși – chiar înrobiți – formelor și zărilor străine, ne-au sluțit școala. Școala noastră nu a avut și nu are nevoie de niciun calapod alogen, de nicio validare venită de-aiurea, pentru că rostul ei nu este acela de a asambla din resturi un cetățean abstract ori unul cosmopolit, cum ar fi spus Eminescu, ci de a zămisli conștiințe românești.

 

De aceea, trebuie să înțelegem, odată pentru totdeauna, că limba și literatură română, istoria românilor și geografia românească – întinse, toate, dincolo de hotarele nedrepte ale prezentului – sunt cele mai importante discipline ale învățământului nostru preuniversitar, iar celelalte vin să întregească, firesc, personalitatea elevilor, pentru ca aceștia să țină fruntea sus, indiferent de lumea în care pășesc.

 

Onorată asistență,

 

Contrar unor lozinci ridicole, școala nu trebuie centrată pe elev sau pe student, după cum nu presupune vreun parteneriat închipuit sau vreun troc, pentru reconfortare emoțională și menajarea slăbiciunilor. Școala este cea dintâi formă de justiție pe care o cunosc oamenii, astfel încât profesorului îi revin rolul și răspunderea atât de grave și atât de mari în a da fiecăruia ce și cât i se cuvine, înfăptuind, astfel, temelia scării meritocratice a Țării.

Ca urmare, profesorul, reunind, cum spuneau romanii, puterea și autoritatea, trebuie "cu evlavie adâncă" să învârtă "al minții scripet" – iarăși Eminescu, geniul nostru cultural și politic –, dar trebuie, totodată, să înrădăcineze cultul muncii și să stârpească impostura și minciuna egalității, să sprijine lupta pentru ideal și să risipească iluzia individualismului sterp.

 

Onorată asistență,

 

Colegiul Național "Mircea cel Bătrân" este, înainte de toate, o instituție, iar tradiția îl obligă. Tradiția obligă orice instituție să respingă ispita modelor, adică mediocritatea și compromisul.

 

Acum zece ani, am plecat, ca șef de promoție, împuternicit de profesorii mei Florentina Gheorghe, Nicolae Fulea, Florina Niculescu, Daniel Geoglovan, Vasile Nicoară să fiu, la rândul meu, profesor. Împreună cu aceștia am dovedit că măreția disciplinelor umaniste își are locul ei la Colegiul Național "Mircea cel Bătrân". Nădăjduiesc că are cine să ne ducă strădaniile mai departe.

 

Acum zece ani, am plecat lăsând în urmă darul unor întâlniri memorabile cu mari ziditori de cultură: Ileana Vulpescu – cea mai importantă prozatoare a literaturii române postbelice –, lingvistul și romancierul Ion Coja, istoricul Gheorghe Dumitrașcu, animatorul cultural Gheorghe Căpățână. Toate fac deja parte din istoria acestei instituții.

 

Plec acum la seminarele mele, la studenții mei, îndemnându-vă, profesori și elevi, să îndrăzniți. Să îndrăzniți să credeți în Țara noastră și să îndrăzniți să vă încredeți în Bunul Dumnezeu, pentru că fără Dumnezeu, așa cum spunea marele jurist și gânditor Petre Țuțea, căutăm neaflând și știm neștiind.

 

Vă mulțumesc! Întru mulți ani!”

 

Excelența Sa Colegiul Național „Mircea cel Bătrân“ a mai „scris” un capitol memorabil din povestea sa, prilejuit de numeroase premii și proiecte, emoție, fiind veșnic „în slujba formării elitei”.

 

Vivat, Crescat, Floreat Colegiul Național „Mircea cel Bătrân“ din Constanța!

 

Sursă foto: ZIUA de Constanța

 

Citește și:

 

LIVE TEXT+FOTO+VIDEO: Discursuri festive și lansare de medalii, astăzi, la aniversarea a 130 de ani a Colegiului „Mircea cel Bătrân” Constanța

 

FOTO+VIDEO: Colegiul Național „Mircea cel Bătrân" Constanța aniversează 130 de ani de existență. Se lansează numărul omagial al revistei "Zări Alb Astre"

 

Concursul de Matematică „N.N. Mihăileanu” organizat la Constanța a reunit peste 100 de elevi pasionați de matematică