Evoluţia Dobrogei în statistici, de la finele sec. XIX şi până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Partea a IV-a (1930-1940). Detalii inedite din diverse domenii

În anii '30, unul dintre sectoarele economice în care Dobrogea excela era domeniul viticol. Suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie nu erau foarte vaste, dar producţia era una de foarte bună calitate şi apreciată atât de români, cât şi de străinii ajunşi la mal de Mare Neagră.
 

 
Astfel, în perioada 1931-1935, în provincie se cultivă viţă-de-vie pe o suprafaţă de 10.664 de hectare. Se înregistrează o producţie de 26 de hectolitri  pe hectar şi un total de 277.411 hectolitri pentru întreaga suprafaţă cultivată. După cum ştim, hectolitrul este o unitate de măsură pentru capacitate egală cu 100 de litri, astfel că putem vorbi despre o producţie bogată.
 
Anuarul statistic pentru anii 1937-1938 radiografiază şi situaţia din domeniile industriei şi comerţului, oferind detalii foarte interesante. Informaţiile au la bază însă recensământul vechi din 30.
 
Aflăm astfel că oraşul Constanţa are 1989 aşa-zise întreprinderi (societăţi producătoare), dintre care 1.182 erau de comerţ şi de credit (426 de comerţ alimentar), 277 de întreprinderi din industria manufacturieră şi confecţiuni, iar 166 de industrie alimentară.
 
Erau numeroase întreprinderi în urbea constănţeană, dar ele nu erau foarte mari. Din totalul de 1.989, cam 1.200 aveau între 2 şi 5 angajaţi, 261 aveau între 6 şi 20 de angajaţi iar 21 - cu 21 până la 50 de angajaţi. Doar patru firme constănţene aveau între 51 şi 100 de angajaţi dar nu exista nicio firmă cu peste 100 de salariaţi.
 
Municipiul Constanţa se dezvoltă, îşi măreşte fruntariile, iar asta reiese şi din situaţia construcţiilor de clădiri. În 1934 sunt date de către autoritatea locală un număr de 276 de autorizaţii în baza cărora se construiesc 220 de clădiri. Dintre acestea, 162 sunt prevăzute cu un singur apartament, 36 cu 2 apartamente, 14 cu 3 apartamente şi opt cu peste 3 apartamente. Valoarea totală a apartamentelor construite, în număr de 328, a fost de 131 de milioane de lei.
 
Astăzi nu concepem ca o localitate să nu beneficieze de alimentare cu energie electrică. În 1937 însă puţine aşezări dobrogene se puteau lăuda cu o astfel de utilitate. Astfel erau doar 13 localităţi alimentate, exclusiv oraşele importante ale provinciei. Şapte dintre ele erau în jud. Constanţa, 3 în jud. Tulcea, 2 în Caliacra şi unul singur în Durostor. Din totalul de 811.332 de locuitori, doar 160.000 beneficiau de acest „lux“.
 
La capitolul infrastructură trebuie spus că în 1936 Dobrogea avea 1.843 de km de drumuri judeţene şi 4.737 km de drumuri comunale.
 
Oraşul Balcic nu era cel mai mare din Cadrilater, dar era cel mai important punct turistic de pe aşa-zisa Coastă de Argint. Dragostea reginei Maria pentru această urbe a condus la dezvoltarea aşezării, devenită un adevărat magnet pentru turişti. Regina Maria şi lumea bună a statului român, plus artiştii vremii, vin în fiecare vară la Balcic să petreacă clipe de neuitat, fie la Castel (Cuibul Liniştit), fie în alte locaţii apărute în număr mare în anii 30. Interesul pentru Balcic a dus la deschiderea unor linii aeriene ce aveau ca destinaţie oraşul iubit de Regina Maria.
Astfel, aflăm detalii semnificative despre traficul aerian de pe ruta Bucureşti - Constanţa - Balcic, în perioada 2 iulie - 20 septembrie 1935. În acest interval au fost utilizate pentru deservirea liniei cinci avioane, care au totalizat 486 de ore de zbor. Ele au transportat 764 de persoane, 2.723 de kilograme de bagaje, 1.449 kg de colete şi 28 kg de poştă. Avioanele făceau escală la Constanţa şi uneori la Bazargic (azi, Dobrici - Bulgaria). Traficul aerian era deservit de două companii: LARES (Liniile Aeriene Exploatate de Stat) şi SARTA (Societatea Anonimă Română de Transporturi Aeriene).
 
În 1936, pentru Dobrogea existau trei importante linii de navigaţie fluvială: Sulina-Tulcea (distanţă 72 de km, deservită de navele Giurgiu şi Prinţul Nicolae; Galaţi - Silistra (226 km), deservită de nava Cetatea Albă şi Ostrov - Silistra - Călăraşi (21 km), deservită de nava Borcea.
 
Porturile româneşti se dezvoltă an de an. În 1937 în portul maritim Constanţa au intrat 1.765 de vase de diverse tonaje şi de variate pavilioane (străine şi române) pentru importante operaţiuni comerciale.
 
Ultimul anuar statistic întocmit în timpul României Mari este cel din 1939-1940. În acel moment, România avea o suprafaţă de 295.049 km pătraţi şi se învecina cu Bulgaria, Iugoslavia (stat înfiinţat în 1918), Ungaria, Cehoslovacia (înfiinţat în 1918), Polonia şi Rusia.
 
Dobrogea avea încă suprafaţa de 23.262 de km şi patru judeţe. Judeţul Constanţa avea acum opt comune urbane: reşedinţa Constanţa, Carmen Sylva, Cernavoda, Eforie, Hârşova, Mangalia, Medgidia şi Techirghiol.
 
În anuarul din 39-40, din punct de vedere administrativ, există Ţinutul Marea, care cuprinde judeţele Constanţa, Caliacra, Durostor şi Ialomiţa, în timp ce Tulcea figurează în ţinutul Dunărea de Jos, cu capitala la Galaţi.
 
Tulcea a fost însă mereu un judeţ al Dobrogei, dincolo de astfel de găselniţe administrative precum cea de mai sus. Teritoriul nord-dobrogean avea în 1939 cinci oraşe: Tulcea, Babadag, Isaccea, Măcin şi Sulina.
 
Ultimul anuar din vremea României Mari ne spune că în anii 30 existau în întreaga ţară 30 de oraşe cu peste 20.000 de locuitori. La recensământul din 30, oraşul Constanţa avea o populaţie declarată de puţin sub 60.000 de locuitori (59.164 locuitori - cifra exactă). Dintre aceştia 53.154 erau cetăţeni români, iar 5.964, cetăţeni străini. Statisticile ne indică cetăţenia acestora din urmă: 34 de unguri, 68 germani, 16 austrieci, 93 iugoslavi, 106 bulgari, 48 cehoslovaci, 20 polonezi, 2521 greci, 156 albanezi, 561 turci (n.a. cetăţeni turci, nu etnici turci cu cetăţenie română), 234 italieni, 53 francezi, 20 elveţieni, 11 britanici, 14 din alte state europene, 34 din Statele Unite şi 1.543 din state asiatice etc.
 
La recensământul din 1930, oraşul Tulcea avea 20.403 locuitori, dintre care doar 346 erau cetăţeni străini rezidenţi. Locuiau aici un german, 20 de iugoslavi, 15 bulgari, 11 cehoslovaci, 1 polonez, 131 de greci, 15 albanezi, 54 de turci (n.a. cetăţeni turci, nu etnici turci cu cetăţenie română), 43 de italieni, 5 francezi, 2 elveţieni, 8 din alte state europene, 3 din Statele Unite, 10 din state asiatice etc.
 
Anii 1939 şi 1940 sunt ultimii de existenţă a României Mari. Pactul Ribbentrop-Molotov, agresiunea Uniunii Sovietice, Dictatul de la Viena sfâşie împreună teritoriul statului român, care pierde Transilvania de Nord (până în 1947 deţinută de Ungaria hortystă), Basarabia şi Bucovina (luate de sovietici).
 
În 7 septembrie 1940, după Tratatul de la Craiova, Cadrilaterul este cedat Bulgariei, astfel că Dobrogea redevine o provincie cu doar două judeţe, aşa cum fusese în primăvara lui 1913, înaintea celui de-al Doile Război Balcanic.
 
Imaginile reprezintă ilustrații din cartea „Dobrogea. 50 de ani de vieață românească“, de Constantin I. Brătescu, lucrare disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța.

Bibliografie

Anuarul statistic al României 1937-1938, Anuarul statistic al României 1939-1940 (informaţii până la destrămarea României Mari)
 
Despre Cristian Cealera
         
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.

Citeşte şi:
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Evoluţia Dobrogei în statistici, de la finele sec. XIX şi până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Partea a III-a (1930-1940). Detalii inedite din diverse sectoare