Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
10:51 16 01 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Evoluţia Dobrogei în statistici, de la finele sec. XIX şi până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Partea a III-a (1930-1940). Detalii inedite din diverse sectoare

ro

24 Dec, 2018 00:00 940 Marime text
Dincolo de situaţia populaţiei sau de organizarea politico-administrativă a României Mari şi implicit a provinciei Dobrogea, anuarele din perioada interbelică oferă şi informaţii mai puţin generale, din diverse domenii. Acestea sunt în măsură să ne ajute să reconstituim imaginea unor vremuri trecute, a unei perioade în care statul român modern avea un cuvânt serios de spus pe harta unei Europe aflate în continuă transformare.
 

 
În afara acestor detalii ce urmează a fi prezentate, trebuie să continuăm însă şi prezentarea modului în care a evoluat Dobrogea, pentru că dezvoltarea sa economică din anii 30 (în special după încheierea Marii Crize) a condus la transformări pe toate planurile.
 
România Mare avea la jumătatea anilor 30 o suprafaţă de 295.049 km, iar Dobrogea, cu ale sale patru judeţe, se întindea pe o arie de 23.262 km. Judeţul Constanţa avea 8 comune urbane (oraşe), dintre care vechiul Tomis era reşedinţă de judeţ şi fusese declarat municipiu încă din 1926. Judeţul Constanţa era compus din 112 comune rurale ce aveau în componenţă 202 sate. Caliacra avea 3 comune urbane, 46 de comune rurale cu 224 de sate, un cătun şi alte opt aşezări. Durostorul era format tot din trei comune urbane şi 79 de comune rurale formate din 192 de sate şi un cătun. Al patrulea judeţ (alegere alfabetică), Tulcea avea cinci comune urbane şi 73 rurale formate din 123 de sate, 13 cătune şi zece alte aşezări.
 
În ceea ce priveşte populaţia, anuarele din perioada 31-40 iau ca referinţă tot recensământul din 29 decembrie 1930, despre care am mai vorbit. Potrivit acestuia, populaţia judeţelor dobrogene era repartizată astfel: Constanţa (249.914 loc., faţă de 209.000 în 1912), Caliacra (166.588), Durostor (211.439) şi Tulcea (183.391, faţă de 171.000 locuitori în 1912). Potrivit recensământului din 1930, oraşele Constanţa şi Tulcea aveau populaţii de 58.258 locuitori, respectiv 20.104 locuitori.
 
Cifrele se modifică însă cu fiecare an, astfel că în iulie 1934 judeţele Constanţa şi Tulcea figurează cu populaţii în creştere faţă de 1930: 267.590 loc. în jud Constanţa (faţă de 249.914 cu 4 ani înainte) respectiv 198.701 loc. în jud. Tulcea (faţă de 183.391 cu 4 ani înainte). În 1935, România Mare avea o populaţie probabilă estimată la 19 milioane de locuitori.
 
Trecem la detalii, de data aceasta din sectoarele juridic şi politic. În 1933, judeţul Constanţa avea cinci reprezentanţi în Parlament, unul la aproximativ 50.000 de locuitori. Judeţul Constanţa avea 54.398 de alegători înscrişi.
 
În oraşul Constanţa funcţiona o curte de apel, iar toate cele patru reşedinţe de judeţe (Bazargic, Constanţa, Silistra şi Tulcea) aveau câte un tribunal şi împreună 20 de judecătorii.
 
În primii ani ai anilor 30, la o populaţie de 811.000 de locuitori pentru toată provincia, doar 193.000 sunt din mediul urban, restul din cel rural. Din totalul populaţiei provinciei, 72,2% erau ortodocşi, 22,2% mahomedani, 2,2% lipoveni iar restul alte religii sau creştini de alte confesiuni în afară de cea ortodoxă (romano-catolici, protestanţi, evanghelici etc).
 
Un procent de 44,2% din locuitorii Dobrogei erau de etnie română, 1,5% germani, 3,4% ruşi, 22,8% bulgari, 1,1% greci, 18,5% turci, 2,7% tătari, 1,4% ţigani, iar restul, alte etnii.
 
La începutul anilor 30, Dobrogea face paşi importanţi pe linia dezvoltării industriale şi comerciale. Astfel, aproape 32.000 de persoane (31.860) lucrau în întreprinderi din diverse sectoare (industrie, comerţ şi credit, diverse). Din aceşti 32.000 de lucrători, aproape jumătate (15.000) activau în judeţul Constanţa, de departe cel mai dezvoltat din Dobrogea. Din cei 15.000 de lucrători ai judeţului, 11.000 erau în reşedinţa de judeţ.  În judeţul Tulcea erau 6.319 persoane care lucrau în întreprinderi.
 
La 1 iulie 1934 avem o situaţie clară a populaţiei urbane dobrogene, pe fiecare oraş în parte. Astfel, reşedinţa Constanţa este foarte aproape de a atinge pragul de 60.000 de locuitori (59.485 locuitori declaraţi). În judeţele din Cadrilater, oraşul Bazargic (capitala jud. Caliacra) are 30.000 de locuitori, Silistra (jud. Durostor) - 17.000, Turtucaia 11.500 iar Balcicul 6400 de locuitori.
 
Situaţia în alte oraşe ale provinciei este următoarea: Cernavoda - 6.700 de locuitori, Măcin 5800, Medgidia - 6.000, Mangalia 3.000, Sulina - 6.000, Isaccea 4.880, Hârşova 3.740, Ostrov 3.300 etc. (n.a. aceste cifre sunt rotunjite).
 
Dincolo de dezvoltarea economică a provinciei, perioada anilor 30 nu aduce numai lucruri bune. Situaţia în domeniul sănătăţii, deşi îmbunătăţită faţă de deceniul anterior, nu este nici pe departe una ideală. Diverse boli şi maladii continuă să facă ravagii, cu precădere în mediul rural.
 
Oraşele porturi (maritime sau fluviale) sunt înţesate de marinari din întreaga lume, iar prostituţia este un fenomen care este cu greu ţinut sub control. Astfel, una dintre bolile ce fac ravagii este sifilisul. În Dobrogea anului 1935 sunt înregistrate 1.654 de noi cazuri, acestora adăugându-li-se bolnavii din anii trecuţi ce încercau să ţină boala sub control.
 
Din cei peste 1.650 de bolnavi, 911 erau lucrători (aici intră şi categoria marinarilor), 488 agricultori, 86 de intelectuali, 169 de copii. Din totalul bolnavilor noi, 98 dintre ei au decedat până la finele anului.
 
Tuberculoza (în special pulmonară) este o altă boală care face numeroase victime în provincie. În 1935 sunt înregistraţi 1.496 de bolnavi noi, din care 313 sunt copii de până în 15 ani, iar 652 au între 15 şi 30 de ani.
 
În acelaşi an sunt consemnate 175 de cazuri noi de cancer de diverse tipuri. Pelagra (pelle agra - piele groasă) face multe victime printre agricultori. Din totalul de 289 de cazuri noi, 239 erau din mediul rural şi se ocupau de munca câmpului.
 
(Va urma)

Bibliografie

Anuarul statistic al României 1935-1936 (conţine şi informaţii din perioada 1930-1934),  Anuarul statistic al României 1937-1938, Anuarul statistic al României 1939-1940 (informaţii până la destrămarea României Mari)
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Evoluţia Dobrogei în statistici, de la finele sec. XIX şi până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Partea a II-a (1919-1930) (galerie foto)
 
Evoluţia Dobrogei în statistici, de la finele sec. XIX şi până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Partea I (1894-1916)

Ti-a placut articolul?

Comentarii