Poveștile vechilor familii armenești din Constanța Familia Damadian, parte din aristocrația comercială a Constanței

În istoria Constanței moderne există o comunitate discretă, dar esențială pentru dezvoltarea economică, urbanistică și culturală a orașului, comunitatea armeană. Armenii au ajuns în Dobrogea în mai multe valuri, iar după tragediile din Imperiul Otoman de la începutul secolului XX, numeroase familii s-au stabilit definitiv la malul mării.

Cei mai mulți dintre armenii ajunși în Constanța s-au stabilit aici ca refugiați din Imperiul Otoman pe vremea când Guvernul Junilor Turci ducea o politică de exterminare împotriva poporului armean.

Comercianți, arhitecți, armatori, oameni de cultură și filantropi, armenii au lăsat urme adânci în istoria Constanței.

Astăzi, poveștile vechilor familii armenești supraviețuiesc prin casele lor, prin biserică, prin nume care încă răsună în memoria orașului și prin spiritul cosmopolit pe care l-au cultivat vreme de peste un secol.

Familia Damadian, comercianți prosperi, membri ai elitei orașului


Printre cele mai cunoscute familii armenești ale orașului s-a aflat familia Damadian.

Puține nume sunt atât de puternic legate de memoria armenilor din Constanța precum familia Damadian. Comercianți prosperi, membri ai elitei urbane și susținători ai vieții culturale, Damadienii au făcut parte din generația care a transformat orașul-port într-un centru cosmopolit al României moderne.
 
Numele lor este legat de mai multe clădiri emblematice din centrul vechi al Constanței. Astăzi, numele lor supraviețuiește mai ales prin Casa Damadian — una dintre clădirile emblematice ale centrului vechi.

Familia Damadian era considerată printre cele mai înstărite familii ale Constanței interbelice. Membrii săi au fost implicați în comerț și viața economică a portului, iar influența lor socială era considerabilă. Din această familie provine și Cik Damadian, cunoscut grafician și caricaturist român, care a dus mai departe moștenirea culturală armenească.
 
Aram Damadian, reprezentant al generației de comercianți armeni


Una dintre figurile importante ale familiei a fost Aram Damadian, reprezentant al generației de comercianți armeni care au contribuit la dezvoltarea economică a portului Constanța. Activitatea sa era legată de comerțul maritim, depozitarea mărfurilor și relațiile comerciale dezvoltate în jurul portului. Pentru multe familii armenești, portul reprezenta mai mult decât o sursă de venit: era spațiul care le oferise posibilitatea de a-și reconstrui viața după exil și refugiu.
 
Succesul economic al familiei reflecta și reputația de care se bucura comunitatea armeană în oraș. Armenii erau considerați comercianți serioși, oameni educați și promotori ai modernizării urbane. În jurul bisericii armene și al rețelelor familiale se dezvoltase o comunitate solidară, care își păstra tradițiile și identitatea culturală, integrându-se în același timp în societatea românească.
 
Destinul acestor familii avea însă să fie schimbat radical după instaurarea regimului comunist. Multe proprietăți au fost naționalizate, afacerile private au dispărut, iar vechile familii comerciale au pierdut poziția pe care o ocupaseră în societatea interbelică. Casa Damadian, asemenea altor clădiri istorice din peninsula Constanței, a trecut prin perioade de degradare și transformări succesive. Totuși, numele familiei a rămas prezent în memoria orașului, legat de imaginea unei epoci de eleganță și prosperitate.
 

Moștenirea familiei Damadian nu s-a oprit însă la zona comerțului și a patrimoniului arhitectural. Din această familie provine și Cik Damadian, unul dintre artiștii grafici și caricaturiștii cunoscuți ai culturii române. Prin activitatea sa artistică, numele Damadian a căpătat o nouă dimensiune culturală. Lucrările sale, caracterizate prin ironie fină și observație socială, păstrează sensibilitatea unei lumi urbane dispărute și spiritul cosmopolit al vechii Constanțe.

Hacik (Cik) Damadian

Hacik (Cik) Damadian s-a născut la Constanţa într-o familie de armeni refugiaţi. Şi-a început studiile la Liceul „Mircea cel Bătrân" şi a continuat în Italial a Colegiul Armenesc „Murat- Raphael". Dovedind deosebite veleităţi artistice, înclinaţii spre desen, frecventează Academia de Belle Arte din Roma. Războiul îl obligă însă să-şi întrerupă studiile.

Se întoarce în România, unde lucrează la revista „Rampa" şi la „România Liberă". Între 1950-1951 este şef de lucrări la catedra de desen a Institutului Cinematografic. Debutează cu o expoziţie proprie în 1942. Va expune până la sfârşitul vieţii de la Bucureşti la Buenos Aires până la Erevan, în nenumărate ţări.

Volumul său de muncă şi numărul creaţiilor sale a fost uriaş. A realizat sute de lucrări, tempera, tuş, portrete şarjă, litografii, compoziţii tematice. Era preocupat în permanenţă de perfecţiune şi pentru a încerca să o atingă a călătorit foarte mult în străinătate. Erau călătorii de studii. Foarte apropiat de stilul expresionist în creaţiile sale, Cik Damadian s-a remarcat printr-o manieră proprie a lucrărilor, prin trăsături viguroase şi simple ale liniilor, vădit exagerate uneori pentru a sublinia detaliile. Prodigios şi exigent realizează lucrări de la caricatură şi desen, la ilustraţii de carte şi grafică aplicată.

A fost şi un deosebit portretist de o fină observaţie. A creeat chiar şi scurte filme de desene animate pentru televiziunea din Berlin. A fost şi membru al Asociației Orientaliştilor din Bucureşti, al Uniunii Artiştilor Plastici şi laureat a numeroase premii din ţară şi străinătate. Lucrările sale sunt expuse în multe muzee ale lumii, precum şi în colecţii particulare.

Totuşi credem că cea mai importantă operă a sa o reprezintă colecţia de desene ale vechilor case şi străzi din Bucureşti, o suită de lucrări ce dorea parcă să refacă prestigiul urban al capitalei printr-un lirism ce îndeamnă privitorul la meditaţie. Aceste desene au văzut şi revăzut lumina tiparului într-un album intitulat simplu „Bucureştii".

Legat profund se sistemul de valori al neamului său, Cik Damadian s-a stins din viaţă în 1985.
 
Casa Damadian





Casa Damadian nu era doar o locuință. În Constanța interbelică, astfel de spații deveniseră adevărate centre sociale. În saloanele familiei aveau loc întâlniri comerciale, recepții și seri muzicale, unde se întâlneau negustori, armatori, funcționari portuari și oameni de cultură. Viața socială a elitei constănțene se desfășura într-un decor în care influențele orientale și occidentale coexistau firesc.

Povestea Casei Damadian reflectă destinul multor familii armenești - prosperitate în perioada interbelică, pierderi în timpul regimului comunist și o lentă redescoperire a patrimoniului după 1990.
 
Astăzi, când multe dintre clădirile istorice ale orașului se află într-o luptă permanentă cu uitarea, Casa Damadian rămâne unul dintre semnele vizibile ale unei comunități care a contribuit decisiv la identitatea cosmopolită a Constanței.
 
 
Citește și
Clădiri de patrimoniu Constanța Moștenirea arhitecturală a comunității armene (FOTO)