Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
15:41 21 04 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Creştinismul în Dobrogea antică Legendele, tradiţia populară şi adevărul istoric. Partea a IV-a - Martirii de la Niculiţel şi Sfinţii Pelerini (galerie foto)

ro

07 Mar, 2019 00:00 766 Marime text
Patru dintre cei mai cunoscuţi martiri creştini ai Dobrogei antice sunt Sfinţii de la Niculiţel: Zotikos, Atalos, Kamasis şi Filipos.
               
Osemintele lor au fost descoperite în 1971, într-o bazilică paleo-creştină, identificată întâmplător în localitatea tulceană sus-menţionată. În cripta martirică de aproximativ 4 metri pe 3,5 s-au descoperit osemintele lor, dar şi două inscripţii în greacă. Inscripţia cea din stânga purta cuvintele „Martirii lui Hristos” iar cea din dreapta, numele celor patru mucenici.      
 

 
Sub cripta celor patru a fost descoperită însă o altă încăpere, cu moaştele a doi martiri necunoscuţi (cu siguranţă mai vechi). Pe o lespede de calcar a fost găsită aici inscripţia „Aici şi acolo, (se află) sângele martirilor”. Istoricii care au studiat povestea celor patru martiri din cripta superioară au stabilit că aceştia au fost executaţi în oraşul Noviodunum (Isaccea), cel mai probabil în anii 303-304 d.H sau oricum, undeva în prima jumătate a secolului IV (există şi unele teorii care plasează martirizarea lor în vremea lui Licinius (319-324), sau în chiar în timpul lui Iulian Apostatul (361-363).
               
Trupurile celor patru au fost duse de credincioşi în bazilica de la Niculiţel, care a fost, se pare, ridicată la sfârşitul veacului al patrulea, când creştinismul era deja religie de stat. S-a spus că cei patru ar fi putut fi militari ai Imperiului, veniţi în Moesia Inferior din diverse zone şi care au fost executaţi, întrucât nu au vrut să se lepede de credinţă, în timpul edictelor anticreştine din 303-304 emise de către împăraţii Diocleţian şi Galerius.
               
Bazilica de la Niculiţel poate fi astăzi vizitată, fiind un obiectiv turistic superb. Moaştele celor patru martiri nu se mai însă află aici, raclele lor fiind duse la Mănăstirea Cocoş, aflată la aproximativ şase kilometri de Niculiţel.
 
Dobrogea a dat numeroşi martiri, dar şi sfinţi părinţi ce au contribuit extrem de mult la dezvoltarea şi propagarea creştinismului în întreaga Europă. Cei mai cunoscuţi dintre aceştia sunt Ioan Casian şi Dionisie Exiguul, cel Smerit.
 
Sfântul Ioan Casian s-a născut în cca 360 în Scythia Minor, în zona Cheilor Dobrogei, "în ţinutul casienilor şi al peşterilor". Potrivit istoriei ortodoxe, de tânăr a devenit ascet şi a locuit o vreme în peştera care astăzi îi poartă numele şi care a devenit loc de pelerinaj pentru toţi creştinii. A plecat la 18-19 ani la Bethleem, împreună cu o soră a lui şi cu "o rudă", probabil un văr, pe nume Gherman.
               
Sora lui Casian a rămas călugăriţă în oraşul în care s-a născut Hristos, în timp ce bărbaţii au continuat călătoria ajungând la Ierusalim. După cinci ani petrecuţi la Sfântul Mormânt, Casian şi Gherman merg pe Valea Nilului, unde duc şi aici viaţă monahală şi întreprind acţiuni de propovăduire a credinţei. Merg în pustiul Egiptului, apoi prin Asia Mică, iar în 399 ajung la Constantinopol, unde Sfântul Ioan Gură de Aur era arhiepiscop.
 
După cinci ani petrecuţi aici, părinţii Ioan Casian şi Gherman sunt forţaţi să plece la Roma pentru a cere protecţie, după ce prietenul lor Ioan Gură de Aur este exilat în Munţii Caucaz, în urma unor intrigi.
 
În acest an 405, Sfântul Gherman trece în lumea celor drepţi, dar Casian îşi continuă aventura. Se împrieteneşte la Roma cu viitorul papă Leon, devine preot şi este trimis în Galia pentru a continua creştinarea locuitorilor. Cunoscător al ambelor culturi (orientală şi occidentală) Casian creează o punte de legătură între cele două şi întemeiază astfel monahismul vestic.
 
Ajuns la Marsilia, el a ctitorit două mănăstiri, cea de călugări, Sfântul Victor (care există şi azi) şi una de maici, Sfântul Salvator. Sfântul Casian moare în anul 435 şi după doar câţiva ani este canonizat, fiind prăznuit pe 23 iulie. Să nu uităm că la acea vreme creştinismul nu era încă divizat în catolicism şi ortodoxie (Marea Schismă se produce abia în 1054), explicându-se astfel prezenţa lui Ioan Casian ca Sfânt în ambele Biserici.
 
Prin operele sale ("Despre aşezăminte mânăstireşti", "Convorbiri cu părinţii" şi "Despre Întruparea Domnului contra lui Nestorie") Casian Dobrogeanul demonstrează că este unul dintre marii teologi ai creştinătăţii, iar azi este la fel de respectat, atât pe meleagurile noastre, cât şi în întregul Apus…
               
Celălalt mare cleric pelerin din Syctia Minor este, aşa cum am menţionat anterior, Dionisie Exiguul (Cel Smerit, Cel Umil) sau Dionisie cel Mic, cel care a trăit în sec. V-VI d.H, între anii 470 şi 544.
 
Lui i se datorează un lucru extraordinar, practic, o invenţie folosită astăzi de întreaga omenire. B.C - Before Christ, A.C - After Christ, î.H – Înainte de Hristos, d.H – După Hristos”... Sunt termeni astăzi extrem de familiari, pe care îi întâlnim în cărţi de factură diversă, în calendare, în filme şi aproape în orice informaţie pe care o găsim pe deja celebrul Internet.
 
Este vorba despre sistemul de datare a timpurilor, acceptat de întreaga lume (de calendarele iulian şi gregorian), o cronologie care începe cu anul naşterii lui Hristos şi care ne guvernează întreaga noastră viaţă şi faptele întreprinse în cursul acesteia. Ne naştem şi murim la date fixate prin acest sistem…
 
Ce se ştie însă foarte puţin este faptul că această „socoteală a timpurilor” a fost inventată de acest sfânt călugăr dobrogean, „scitul” Dionisie cel Smerit sau Exiguul. El s-a născut în anul 470, într-o localitate situată cel mai probabil în nordul Scythiei Minor. A slujit de tânăr, ani buni, într-o mănăstire dobrogeană, unde a studiat intens sub supravegherea unor călugări învăţaţi, dar ale căror nume s-au pierdut. A pornit apoi în pelerinaj, a stat la Constantinopole, după care a fost chemat la Roma, unde a lucrat în cancelaria papală, iar în anul 496 a fost hirotonit preot.
               
Teolog de excepţie, el a inventat sistemul de datare „a naşterii lui Hristos” în anul 525, într-o vreme în care se impunea schimbarea cronologiei vechi, cea inventată de împăratul Diocleţian, prigonitorul creştinilor. A fost profesor al Academiei de teologie de la Vivarium (Calabria), acolo unde a murit, în anul 545. Este un sfânt al Bisericii creştine, fiind prăznuit de ortodocşi pe 1 septembrie, iar de catolici pe 4 octombrie.
               
Sistemul său de datare a fost preluat în anul 731 de călugărul anglo-saxon Beda cel Venerabil, care l-a folosit în opera sa „Istoria Bisericească a poporului englez” şi apoi de scolasticul Alcuin de York. Renaşterea carolingiană a popularizat la rândul său sistemul lui Dionisie, devenit comun în Evul Mediu şi apoi în vremurile noastre.
               
Mort printre străini, Dionisie Exiguus nu a uitat însă niciodată că este un dobrogean, iar frumuseţea ţării sale natale şi a oamenilor de aici a fost evocată în opera sa: „Poate că este un lucru nou pentru neştiutori că Sciţia Mică, ce se arată îngrozitoare prin frig şi prin barbari, a crescut bărbaţi plini de căldură şi lumină, minunaţi prin blândeţea moravurilor. Că lucrurile stau aşa, eu ştiu, nu doar prin cunoaşterea din naştere, dar şi prin experienţă. Căci se ştie că acolo, într-o comunitate pământească deschisă am fost renăscut cu harul lui Dumnezeu prin taina botezului şi am fost învrednicit să văd viaţa cerească a preafericiţilor părinţi, cu care această regiune se mândreşte”…
 
(Va urma)
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018. 
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie 

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“ 

Creştinismul în Dobrogea antică Legendele, tradiţia populară şi adevărul istoric. Partea a III-a - Primii martiri 

 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii