Lumea marinarilor Amintiri sub marele Pavoaz

Amintirile fac parte din tezaurul afectiv al memoriei noastre colective. Pentru că în siajul marilor croaziere deslușim acel fagure testimonial care ne oferă, din potirul existențial al eternității, elixirul revitalizant al tradițiilor care ne onorează și ne reprezintă. Ca breaslă, ca profesie, ca slujitori temerari ai apelor nemărginite. Care și anul acesta, ca și în urmă cu un secol, la 15 august, de Sfânta Maria, își serbează patronul și își omagiază protectoarea.
 
Revitalizarea navigației autohtone
 
Deși a început cu o întâmplare nefericită, eşuarea pe 3 ianuarie, la Boulogne sur Mer, a navei„Turnu Severin”, încărcată cu cereale, anul 1925 a marcat imboldul de relansare a speranțelor legate de viitorul Marinei Române. Generalul Arthur Văitoianu, din postura de ministruliberal al Comunicațiilor, se arăta deschis marilor prefaceri din domeniul politicii noastre navale.
Asociația marinarilor români își propusese să stopeze înstrăinarea navelor sub pavilion național și să lupte, pe toate căile și cu toate mijloacele, pentru sporirea parcului de nave ale celor două companii de stat, Serviciului Maritim Român (S.M.R.) și Navigației Fluviale Române (N.F.R.).
 


În exerciţiul 1 ianuarie - 31 decembrie 1925 au fost deservite liniile:Constanţa - Constantinopole cu „Principesa Maria” (27 curse); Constanţa - Constantinopole - Pireu cu „Regele Carol I” (28 curse) şi „Împăratul Traian” (24 curse); Constanţa - Constantinopole - Haifa - Jaffa cu „România” (17 curse) şi „Dacia” (2 curse); Vasele de marfă: „Carpaţi” (5 călătorii), „Oituz” (6 călătorii), „Constanţa” (7 călătorii), „Dobrogea” (5 călătorii), „Bucegi” (4 călătorii), „Iaşi” (5 călătorii), „Bucureşti” (2 călătorii) și „Durostor” (9 călătorii).


În total,în acest exerciţiu financiar s-au transportat 26381 călători, 150834 tone marfă şi 4593 vite, facilitându-se derularea ritmică a fluxurilor de mărfuri la export, precum și a importurilor.

Cu pasagerele S.M.R., condus de comandorul Gheorghe Mărgineanu, “Regele Carol I”, „România” și „Împăratul Traian”, amatorii de excursii puteau face escale la Constantinopol, în Arhipelag și în Orientul Apropiat.
 
De la Dunăre la Mare
 
La Galați, Ziua Marinei a fost marcată în cazărmile de la Țiglina printr-un Te Deum, urmat de o masă camaraderească. La ora 16.00 s-a desfășurat o cursă de viteză pentru traversarea înot a Dunării, competiție organizată de Clubul nautic. Startul s-a dat din fața Comandamentului Diviziei de Dunăre din str. Portului.
Echipajele monitoarelor “Basarabia”, „Bucovina”, „Lascăr Catargiu” și „Mihail Kogălniceanu” au serbat Ziua Marinei la Turnu Severin, unde sosiseră pe 8 august pentru efectuarea unor reparații curente.
Din inițiativa și cu susținerea entuziastă a comandantului Diviziei de Dunăre, contraamiralul Mihail Gavrilescu, pe 15 august 1925, la ora 15.00, un grup de sportivi gălățeni practicanți ai sporturilor pe apă, a plecat de la pontonul NFR din Galați într-o călătorie cu barca „Albatros”, cu trei perechi de rame și o velă, cu destinația Constanța, pe o distanță de 293 km.
Echipa, coordonată de locotenentul Victor Voinescu, comandantul vedetei de siguranță nr. 4, era alcătuită din Nicu Atanasiu, Ionel Ceoceanu, G. Pancaldi, I. Amărăscu, dr. Arnold D.Cornelsohn și soldatul marinar Ossip.
Echipajul avea asupra sa un cort demontabil, pături, o bucătărie de campanie, un butoiaș cu apă dulce, provizii de alimente pentru trei zile, precum și instrumentele de navigație adecvate.

Și tot pe 15 august 1925, Cercul sportiv brăilean “Principesa Elena”,prezidat de deputatul Petre Jecu, în colaborare cu Comandamentul Diviziei de Dunăre, a organizat un concurs de înot pe distanța de 21 km de la Brăila la Galați.
La Constanța, Asociația marinarilor civili a organizat tradiționalele serbări nautice. Cu acest prilej, remorcherele și navele au efectuat excursii pe mare iar noaptea a fost feeric iluminat.
 
Pe valurile tradiției



Aflat în prima călătorie în străinătate,după 22 de ani de la voiajul din 1903, bricul „Mircea”, comandat de locotenent-comandorul Gheorghe Dumitrescu, a sărbătorit Ziua Marinei la bord, cu toată atenţia și ceremonialul cuvenit patronului Marinei:
        ”15 august 1925. Suda (InsulaCreta).
        A doua zi, 15 august, la ora 04.30, vântul pare a fi mai slab. Nava pleacă spre fundul băii, mergând foarte încet - deşi maşina mergea cu maximum de rotaţii permise de presiune; cele 4-5 mile până la locul de ancoraj le parcurge în 2 ore şi 15 minute.
        După schimbarea vizitelor cu autorităţile insulei la Caneia, se fac invitaţii la bord pentru a asista la serbarea noastră- patronul Marinei. Nava a ridicat marele pavoaz.
        Serbarea are loc cu mare reuşită, constând din curse de bărci, curse de înot, sărituri, Tug of war (trasul la parâmă), curse în saci, lupte în apă şi pe tangon etc, dându-se premii câştigătorilor.”.
 


Lansarea primului hidroavion românesc
 
        Cu adevărat memorabil pentru vara anului 1925 a fost zborul experimental al primului hidroavion de construcție românească R.A.S. - GETTA.
Proiectat de tânărul inginer Radu A. Stoika (de unde şi iniţialele R.A.S., Getta fiind fiica inginerului constructor George I. Georgescu, proprietarul Atelierelor Societăţii de Transport din Constanţa (S.T.C.), acesta a fost realizat într-un timp record, între 1 iunie și 15 august 1925. La construcția prototipului a concurat echipa de specialiști formată din V. Aparchideanu,Gheorghe Spirescu, Gheorghe Breșcă, Ștefan Turcu, D. Ionescu, Ilie Mateiaș, Petre Raicu, Traian Gorgan, Spiru Paraschiv, C. Mănăilă, G. Rignalt, Alexandru Obrațov, Frati Morsilizeni, Șerban Tudorașcu, I. Tomulescu, Gheorghe G. Guriotis, I. Carata, D. Moroneț, Toma Ștefan și Nicolae Georgescu.
Astfel încât, sâmbătă, 15 august 1925, cu prilejul Zilei Marinei, echipajul format din căpitanul Romeo Popescu (pilot), locotenentul aviator Petre Diaconescu (navigator) şi plutonierul aviator Ion Culluri,a efectuat primele zboruri deasupra portului Constanţa.La probe au participat contraamiralulIoan Coandă, membru al Consiliului Superior Permanent,contraamiralul Vasile Scodrea, comandantul Diviziei de Mare, ofiţeri din Marina Militară şi din Marina Comercială, precum şi locotenent-colonelul Paul Teodorescu, şeful de stat major al Inspectoratului General al Aeronauticii.
 




Pe certificatul de botez al acestuia, George I. Georgescu, reputat comerciant și industriaş local, preşedintele şi administratorul delegat al S.T.C. şi preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Constanţa, a consemnat pentru eternitate: ,,La începutul celui de-al 61-lea an din viaţa glorioasă a MAJESTĂŢII SALE REGELUI FERDINAND I şi în ziua împlinirii a 9 ani de la intrarea României în Războiul pentru Întregirea Neamului, aici la Constanţa, la poarta ţării de la Marea Neagră, unde vitejia românească trebuie să stea de veghe, primul hidroavion românesc GETTA-S.T.C. nr. 1, prototip conceput de inginerul Radu A. Stoika şi construit din materiale româneşti, de către  personal românesc, în fabrica şi atelierele Societăţii de Transport Constanţa, societate prezidată şi administrată de subsemnatul, şi-a luat zborul sub conducerea căpitanului aviator Romeo Popescu, ca să ducă faima peste hotare despre iscusinţa şi curajul geniului românesc şi să arate duşmanilor neamului că România poate avea la Marea Neagră o flotă puternică de hidroavioane pentru apărarea şi mândria neamului.
Acest prim zbor al hidroavionului GETTA (numele fetiţei mele) reprezentând un succes naţional, în dragostea mea de patrie, neam şi dinastie, îl închin ALTEŢEI SALE REGALE PRINŢULUI CAROL, Inspectorul General al Aeronauticii Române.”.



Pentru această reușită, ulterior constructorul a fost felicitat atât de principele Carol cât și de Alexandru Cottescu, fostul ministru al Industriei și Comerțului, care menționa în telegrama expediată: ”Salut cu mândrie primul hidroavion românesc și vă felicit cu entuziasm pentru patriotica dv. întreprindere.”.
Dar ghinionul primului hidroavion românesc s-a arătat imediat după experimentarea acestuia. La mitingul de aviație organizat la Mamaia în după amiaza zilei de luni, 2 noiembrie 1925, organizatorii au ținut cu tot dinadinsul să experimenteze parașuta “Grigorescu”. Pentru nefericitul experiment s-a oferit inginerul Ion Biju, care a sărit cu parașuta de la bordul hidroavionului de la o înălțime de 3000 metri. Deși zborul în sine și lansarea cu parașuta au decurs fără incidente, inginerul Biju a a sfârșit înecat în apele mării. Și aceasta, pentru că organizatorii au ignorat o minimă măsură de siguranță, aceea de a trimite o ambarcațiune care să-l recupereze.
Deși în anul 1927 Grupul de Aviaţie Maritimă a primit în dotare trei hidroavioane R.A.S. –GETTA, în anul următor acestea au fost demontate, două dintre ele fiind transformate într-un hidroglisor, proiectat şi realizat de sublocotenentul mecanic Vladimir Stângaciu, ofiţerul mecanic al Escadrilei 1 Hidroaviaţie, împreună cu maiştrii Iordache Bordea şi Radu Iancu.
Ministerul de Război a preferat să achiziționeze din Italia un lot de 12 avioane SAVOIA-MARCHETTI S59 bis, fabricate deUzinele din Sesto Calende,primele patru intrând în dotarea Grupului de Aviaţie Maritimă la 15 august 1928.
Cu speranța unor vremuri mai bune pentru Marina Română, urez ZĂRI SENINE, VALURI LINE și BUN CART ÎNAINTE marinarilor români de pretutindeni!
 
Bibliografie:
 

 
Sursa foto:Colecția Marian Moșneagu
 
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.


Citește și:
Lumea marinarilor: De când sărbătorim Ziua Marinei?