Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
10:39 31 05 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Petre Diaconu, spiritul Păcuiului

ro

03 Apr, 2020 00:00 2429 Marime text


În urmă cu 13 ani, pe 3 aprilie 2007, se stingea din viață Petre Diaconu, cercetător dăruit studiului arheologic, dar şi un spirit fabulos, un om extraordinar, de o rară modestie şi căldură sufletească, despre care cei care au avut privilegiul să-l cunoască își amintesc cu dragoste și nostalgie.
Dincolo de opera impresionantă prin calitatea observaţiei şi exigenţa ştiinţifică, Petre Diaconu și-a legat munca și viața de importantele descoperiri de la Păcuiul lui Soare, locul care l-a consacrat ca arheolog.  Misterioasele ruine ale presupusei cetăţi bizantine Vicina sunt considerate a fi al doilea sit din ţară, ca mărime şi potenţial arheologic, după Sarmizegetusa. Locul a fost pentru „nea Petrică” a doua sa casă, aici a muncit cu pasiune, a trăit cu drag de oameni şi de animale, şi-a primit prietenii, care veneau la Păcui ca la Mecca, bucurându-se de peisajul fascinantei insule, ce răsare şi piere pe rând, asemeni unui modern Mont-Saint-Michel, în apele Dunării.  

Născut la 6 octombrie 1924, în satul Suneci, aflat la 17 km de Silistra de astăzi, Petre Diaconu a urmat cursurile Facultăţii de Istorie din Bucureşti, pe care le-a absolvit în 1953. A fost discipolul lui Ion Nestor şi a avut grijă să nu-şi dezamăgească magistrul, devenind la rândul său mentor şi pedagog pentru noi generaţii de tineri arheologi şi cercetători (a predat, timp de trei ani, ca profesor asociat, la Facultatea de Istorie a Universităţii „Ovidius”, fiind îndrăgit de studenţi şi respectat de corpul profesoral tocmai datorită calităţilor sale ştiinţifice şi umane).   Şi-a luat doctoratul în 1971, iar un an mai târziu, în 1972, a publicat „Cetatea bizantină”, primul volum al monografiei Păcuiul lui Soare, pentru care a fost răsplătit cu premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române. 
Încă din studenţie, a lucrat la Institutul de Arheologie al Academiei Române, unde a fost cercetător până în anul pensionării, 1991.
Chiar dacă, în cei aproape 50 de ani de activitate, a lucrat pe zeci de şantiere arheologice din toată România, descoperind vestigii din toate epocile (începând cu neoliticul şi ajungând până la perioada feudală), Petre Diaconu a rămas ataşat de Dobrogea şi de locurile unde s-a născut. Șantierele de la Păcuiul lui Soare, Mangalia, Capidava, Murfatlar, Poarta Albă, Cochirleni, Cernavoda, Adamclisi, Dinogetia, Niculiţel sau Nalbant stau mărturie a muncii, dăruirii şi pasiunii sale de o viaţă, mare parte din lucrările publicate abordând teme de arheologie sau geografie istorică privind regiunea Dunării de Jos. 
Opera sa științifică impresionează prin erudiție și varietatea preocupărilor. Asemeni marelui său prieten, profesorul Adrian Rădulescu (alături de care a săpat pe șantierele arheologice, a scris, a povestit), Petre Diaconu a dovedit o cultură enciclopedică, având contribuții semnificative nu doar în sfera istoriei medievale și a arheologiei romane, ci fiind preocupat de asemenea de sigilografie, numismatică, toponimie, paleografie, etnografie, preistorie, geografie istorică, istorie politică, militară şi economică, demografie, precum și de promovarea unor personalități ale culturii interbelice din Dobrogea.
Ca un gest de ataşament pentru Constanţa, şi-a donat valoroasa bibliotecă, ce cuprinde publicaţii ştiinţifice unice, Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie. 
În calitate de autor sau coautor, a publicat mai multe monografii și sinteze, precum şi sute de preţioase studii, note, recenzii, rapoarte preliminare, articole tipărite în ţară şi în străinătate: Germania, Spania, Cehoslovacia, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia, SUA, Belgia.
Cu umorul şi bonomia care îl caracterizau, a editat chiar şi o Autobiografie, în care îşi evocă rădăcinile, dar şi legăturile cu porcul, talismanul său de arheolog, făcând cu talent şi autoironie, un parcurs al bogatei sale vieţi şi activităţi.   
Trecut dincolo în data de 3 aprilie 2007, a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Dervent, căreia i-a creat un muzeu, contribuind la consolidarea spirituală a acestui sfânt locaş. De aici va continua să vegheze asupra Păcuiului, a locurilor şi a oamenilor care i-au fost atât de dragi.

Sursa foto:  revista „Pontica” nr. 40, 2007
 

Citește și:

#sărbătoreșteDobrogea141: „Meritul Dobrogean“ pentru Petre Diaconu

#sărbătoreşteDobrogea141: Petre Diaconu și „Păcuiul lui Soare“

Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea: Petre Diaconu (galerie foto)

 

Comentarii








Cele mai recente postari