Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:45 20 02 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Istoria Dobrogei - Bibliografie Tucidide (460 î. H. - 396 î. H.) - „Istorii”

ro

09 Jan, 2020 00:00 1224 Marime text


Politicianul atenian Toukudidou/Tucidide menționează în „Istorii”, lucrare de istorie contemporană având ca temă Războiul Peloponesiac dintre Atena și Sparta, pe geți, regatul tracilor odrisi, sciți, Dunărea și Marea Neagră.
 

 
Tucidide (cca 460 î. H. - cca 396 î. H.) s-a născut într-o familie aristocratică din Atena. El a fost un partizan al regimului democratic condus de Pericle, ocupând funcții politice și militare, în perioada numită în istoriografie „secolul de aur” sau „secolul lui Pericle”.
 
În Istoriai/Istorii, lucrare în 8 cărți, scriitorul prezintă războiul pentru supremație în lumea greacă dintre coaliția polis-urilor condusă de Atena și cea condusă de Sparta.  Războiul Peloponesiac (Pelopones este peninsula din sudul Greciei în care era situată Sparta), cu care istoricul a fost contemporan, s-a desfășurat în anii 431 î. H. – 404 î. H. și a fost câștigat de Sparta.
 
În cartea II, capitolul 29, paragrafele 1 și 2, este prezentată încheierea alianței între Atena și Sitalces, regele odrisilor (431 î. H, - 424 î. H.) în 431 î. H, prin intermediul unui cetățean din orașul-port Abdera: „1) În aceeași vară, atenienii – voind să-și facă aliat pe Sitalces, fiul lui Teres, rege al tracilor – chemară și făcură proxen pe un om socotit de ei mai înainte vreme dușman, și anume pe Nymphodoros, un cetățean din Abdera. Sora acestuia era ținută în căsătorie de Sitalces, la care [N.] se bucura de mare trecere. 2) Sus-numitul Teres, tatăl lui Sitalces, este primul care le-a alcătuit odrisilor un regat cu mult mai mare decât restul Traciei. Căci există și o mare parte de traci independenți.
 
Odrisii au fost cel mai puternic trib al tracilor din familia de popoare indoeuropene. Abdera, azi în nord-estul Greciei, era situat în apropierea teritoriului odris. În cartea II, capitolul 96, paragrafele 1, 4 și5, este menționată intrarea în război a lui Sitalces în 429 î. H. de partea Atenei, fiind amintite teritoriile sale din estul Peninsulei Balcanice și vecinii săi, între care și geții: „1) [S.] pornește așadar de la odrisi, punând în mișcare mai întâi pe tracii ce locuiesc între munții Haemus și Rodope, și care se aflau sub stăpânirea sa (la Pontus Euxin și Helespont), după aceea pe geții peste care dai dacă treci munții Haemus și toate celelalte populații stabilite dincoace de Istru, mai ales în vecinătatea Pontului Euxin. Geții și populațiile din acest ținut se învecinează cu sciții, au aceleași arme și sunt toți arcași călări... 4) Dinspre partea tribalilor, care sunt și ei neatârnați, [S.] își mărginește [autoritatea] cu trerii și tilataii. Aceștia sunt așezați la miazănoapte de muntele Scombros, întinzându-se spre apus până spre fluviul Oescus. 5) El izvorăște din același munte ca și Nestos și Hebros. [S.] este pustiu și înalt, continuând munții Rodope.”
Haemus, Pontos Euxinos, Helespontos și Istros erau denumirile antice ale munților Balcani, Mării Negre, strâmtorii Dardanele și Dunării.
 
Sciții din nordul Mării Negre făceau parte din ramura iraniană a familiei de popoare indoeuropene. Oescos/Oescus și Hebros sunt denumirile antice ale râurilor bulgărești Iskăr și Marița, primul vărsându-se în Dunăre în fața orașului românesc Corabia și celălalt în Marea Egee, ca și Nestos, în Grecia NE.
 
În cartea II, capitolul 97, paragrafele 1, 3, 4, 5, și 6, Tucidide descrie granițele și obiceiurile odrisilor, considerându-i cel mai bogat  popor din Europa de sud-est, dar inferior sciților ca forță militară: „1) Ca dimensiuni, statul odrisilor  se întindea spre mare de la cetatea Abdera și până la Pontul Euxin, și anume până unde se varsă Istrul. Pe calea cea mai scurtă – cu o corabie negustorească și având mereu în spate vântul – navigația de-a lungul coastei acesteia durează patru zile și tot atâtea nopți. Iar pe uscat – pe drumul cel mai scurt – un om sprinten străbate distanța de la Abdera până la Istru în unsprezece zile... 3) Tributul adunat  din toate țările barbare și din toate orașele grecești pe care le stăpâneau pe vremea lui Seuthes – care, urmând la tron lui Sitalces, a sporit foarte mult acest bir – se ridica la suma de patru sute de talanți, plătită în monedă de aur și argint. Se aduceau nu într-o  măsură mai mică decât bani, daruri din aur și argint, fără să mai socotim stofe brodate și smple, și alte obiecte. 4) Căci la odrisi, spre deosebire de Imperiul Persan, era statornicit obiceiul – pe care-l întâlnim și la ceilalți traci – de a primi mai degrabă decât de a da; era la ei o mai mare rușine să nu dai când ți se cere, decât cerând, să nu capeți. Este adevărat, însă, că ei, datorită puterii lor, traseră foloase de pe urma acestui obicei; căci nu era posibil la ei să izbutești ceva fără daruri. Prin urmare, regatul își spori mult puterea. 5) Căci dintre statele din Europa între Golful Ionic și Pontul Euxin, acesta a fost cel mai mare mulțumită veniturilor în bani și altor boții. În ceea ce privește puterea militară și mulțimea trupelor însă,  era cu mult mai prejos decât stăpânirea sciților. 6) Nu există în Europa neamuri care să se poată asemui cu sciții ca putere, dar nici în Asia nu se află vreun neam în stare, singur, să se împotrivească sciților, dacă s-ar înțelege între ei. Dar în privința chibzuielii și înțelepciunii cerute de feluritele împrejurări din viață, nu ajung celelalte neamuri.” 
 
Faptul că regatul odris era delimitat la nord de Delta Dunării, sugerează că sub dominația sa se aflau și geții și coloniile grecești vest-pontice: Orgame/Argamum, Histria/Istria, Tomis/ConstanțaCallatis/Mangalia  și Dionysopolis/Balcic . Golful Ionic sau Marea Ionică, componentă a Mării Mediterane, este delimitată de sudul Peninsulei Italice și sudul Peninsulei Balcanice. În ce privește potențialul de putere al sciților „dacă s-ar înțelege între ei”, această considerație este văzută de unii istorici români ca o polemică cu Herodot, contemporanul lui Tucidide care făcuse aceeași afirmație despre traci. Prin lipsa de „chibzuială” și de „înțelepciune” a sciților nomazi se poate înțelege o cultură puțin dezvoltată.
 
În cartea IV, capitolul 101, paragraful 6, istoricul grec menționează moartea lui Sitalces în lupta pierdută cu tribalii (vestul Bulgariei) în 424 î. H. „6) În timpul asediului de la Delion, a murit și Sitalces, regele odrisilor, făcând război împotriva tribalilor și murind în luptă. Seuthes, fiul lui Sparadocos, nepotul său, ajunse rege al odrisilor și al restului Traciei pe care o stăpânise acela.”
 
Bibliografie cronologică
 
Thucydidis Historiae , vol. I-II, Treubner/C. HUDE (ed.), Leipzig, 1930-1938.
GHEORGHE ȘTEFAN (redactor responsabil) /INSTITUL DE ARHEOLOGIE AL ACADEMIEI RPR, Izvoare privind istoria României, vol. I, Ed. Academiei R. P.R., București, 1964..(XII. Tucidide)
HORIA DUMITRU OPREA, Istoriografia greacă și elenistică (II), „Istorii regăsite”, 15 februarie 2013, https://istoriiregasite.wordpress.com/
ZOE PETRE, Thucydides Mythistoricus, - C. PARTENIE & A. BULAI (ed.), „In Fiction We Trust”, Polirom, Iași, 2016, p. 45-58.
 
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citeşte şi:
 

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Euripidos (480 î. H. - 406 î. H.) - „Ifigenia în Taurida”, „Andromaca”

 



Galerie foto:


Comentarii








Cele mai recente postari