Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
22:35 19 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Istoria Dobrogei - oameni, popoare Grecii (galerie foto)

ro

25 Oct, 2018 00:00 569 Marime text
Grecii antici au fost un popor din familia indo-europeană care trăia în orașe-stat (polis) și care, în sec. VIII-VI î. H, din cauze interne, a inițiat un proces de colonizare a țărmurilor Mării Mediterane și ale Mării Negre. În Dobrogea, grecii din Milet și Heracleea (coasta vestică a Turciei asiatice) au înființat orașele Histria și Tomis și, respectiv, Callatis.
 

 

I. Colonizarea greacă

 
Grecii făceau parte din familia indo-europeană și, la începutul mil. II î. H, au invadat treptat dinspre N pe teritoriul actual al Greciei., unde i-au supus pe pelasgii pre-indo-europeni. Ei își spuneau hellenes după numele unui trib din Thessalia (Grecia centrală), grekoi fiind un trib de pe coasta de V a Pen. Balcanice cunoscut inițial de romani, care i-au numit graeci.
 
Ultimul val de invazie, care a avut loc la sfârșitul mil. II î. H., a fost cel al dorienilor, care au distrus civilizația miceniană (orașul Micene) a bronzului, Consecința a fost popularea de către grupul grecilor ionieni a coastelor Asiei Mici (Turcia asiatică), zonă numită apoi Ionia, unde au întemeiat, printre altele, orașele Milet (provincia Aydin) și Heracleea (Eregu).
 
În sec. VIII-VI î. H. (epoca arhaică) a avut loc marea colonizare greacă pe țărmurile Mării Mediterane și Mării Negre (Pontus Euxinus/„Marea ospitalieră”). În Dobrogea locuită de geți (#2018) coloniștii din Milet au înființat orașele Histria (657 î. H.), numită Istros după gurile Istrului/Dunării vecine, și Tomis (sec. VI î. H.), iar cei din Heracleea au întemeiat orașul Callatis (sf. sec. VI î. H.) pe locul așezării getice Cerbatis/Acervatis.
 
În lucrarea sa Naturalis historia (V, 29, 12), savantul roman Plinius cel Bătrân (23-79) preciza că Miletul, cel mai mare oraș din Ionia, fondase în Marea Neagră 90 de colonii, din care doar câteva au putut fi localizate arheologic. Una din acestea ar putea fi și Orgame (Argamum în epoca romană) menționat de Hecateu din Milet (550 î. H.-470 î. H.), localizată în 1916 de marele arheolog Vasile Pârvan (1882-1927) la capul Dolojman din comuna Jurilovca, în estul județului Tulcea.
 
Tot pe litoralul vestic al Mării Negre (azi în Bulgaria de la N spre S) au fost întemeiate Dionysspolis (Balcic), Odessos (Varna), Mesembria (Nesebar), Anchialos (Pomorie) și Apollonia (Sozopol).
 
Cauza principală a fenomenului de roire a grecilor a fost fărâmițarea și apoi concentrarea terenului agricol în proprietatea aristocrației din orașele-mamă, numite metropole.
 

II. Politica

 
Sistemul politico-administrativ al coloniei era asemănător cu cel al orașului-mamă, la care se adaugau unele elemente proprii.
 

II.1. Histria

 
Ca urmare a dezvoltării economice, în sec. V-IV î.H. (epoca clasică) s-a format o oligarhie care păstra în familie funcțiile laice și religioase ale orașului. Astfel, într-o inscripție de pe arhitrava (partea superioară a unei construcții) rămasă dintr-un templu dedicat divinității protectoare a Histriei se menționează: "Fiii lui Hipppolochos al lui Hegesagores - Xenocles și Theoxenos - închină acest lăcaș lui Apollon Tămăduitorul în anul sacerdoțiului lui Hegesagores, fiul lui Theodotos"
 
La polul celălalt al societății polis-urilor (oraș-stat grec) se afla demos-ul alcătuit din cetățenii (bărbați liberi), mai mult sau mai puțin bogați, care nu accedeau la funcțiile de putere.
 
Conflictul politic de la Histria este menționat în cadrul general al lumii grecești de marele filozof grec Aristotel (384 î. H.-322 î. H.) în celebra sa lucrare Politica: „Uneori când deținătorii puterii sunt puțini la număr, răzvrătirea se face cu oameni cu dare de mână care n-au parte de dregătorii, așa cum s-a întâmplat la Messalia, la Histria, la Heracleia și în alte cetăți ... în aceste orașe oligarhia a făcut loc unei forme de organizare politică mai puțin strictă, la Histria mergând până la a se preface în democrație, în timp ce la Heracleia, din mic cum era, numărul deținătorilor puterii s-a ridicat la 600 ... " (V, 6, 305, p. I și urm.)
 
Puterea politică aparținea cetățenilor cu drepturi depline.
 
Autoritatea supremă era reprezentată de Adunare sau ecclesia, menționată în multe documente cu numele de demos. Corpul legislativ, Sfatul sau bule, se ocupa cu problemele curente. Aceste organisme își alegeau anual același președinte, al cărui nume apare în documentele epigrafice (inscripții) alături de eponimul cetății, care, la Histria, era preotul lui Apollo Tămăduitorul.
 
Demosul de la Histria era împărțit din punct de vedere politic în triburi sau philai. Sunt cunoscute patru triburi: Argadeis, Aigikoreis, Geleontes și Hopletes, dar, după modelul Miletului ar mai fi trebuit să fie încă două, Oinopes și Boreis, documentate la Tomis în epoca romană (sec. I î. H. –sec. VI d. H.).
 
Puterea executivă revenea unui colegiu de archontes; comisia de synedroi pregătea alegerile, iar cea de epistatai organiza ședințele Adunării.
 
Alți funcționari: agoranomul era însărcinat cu aprovizionarea și administrarea piețelor, economul avea atribute financiare, iar tamias era, casierul public etc.
 

II.2.

 
Tomisul, având aceeași origine ioniană ca și Histria, era organizat la fel, deși informațiile sunt puține în acest sens. Sunt documentați un colegiu al arhonților, cu sarcini administrative, și hegemonii, cu atribute militare.
 
La Callatis existau, de asemenea, ecclesia și bule, iar executivul, alcătuit inițial din cinci demiurgi, va fi înlocuit ulterior de arhonți. Atribuțiile militare erau exercitate de strategi.
 

III. Economia

 
Inițial coloniile efectua un comerț de tranzit cu produse meșteșugărești aduse
din metropole, dar, apoi, pentru a face față cerințelor proprii și ale băștinașilor, unele produse au început să fie confecționate în ateliere proprii. Astfel, la Histria au fost descoperite cuptoare de ars vase de lut din sec. V î.H.
 
La început, schimburile dintre geți și greci se făceau pe baza obiectelor „monedă”. Dar inițierea economiei productive în colonii a avut o consecință majoră în a doua jumătate a sec. V î. H. și anume apariția monedei locale, care a avut la rândul său implicații importante în viața economică.
 
Această transformare este plasată de unii istorici în contextul Războiului Peloponesiac (431 î. H. – 404 î. H.), desfășurat între alianțele orașelor grecești conduse de Atena și Sparta. Atunci, Pericles, marele conducător atenian, a călătorit la Pontul Euxin pentru a obține adeziuni la alianța sa. Într-un inscripție din 425/424 î.H. referitoare la cetățile pontice care susțineau financiar liga ateniană, se mai păstrează începutul unui toponim care, întregit, poate fi Ka[llatis].
 
Negustori și armatorii de corăbii exportau la Milet, Egina (insula în Grecia centrală), Corint (în istmul ce leagă peninsula Pelopones de centrul Greciei) și Atena produse alimentare cumpărate de la geți, mai ales pește sărat și grâu. Aceste legături comerciale sunt documentate arheologic și literar, ca în cazul celebrului orator atenian Demostene (384 î. H.-322 î. H.) care preciza că orașul său importa cereale aproape în exclusivitate din Pont.
 
O altă ocupație economică a coloniștilor era agricultura. Ei lucrau cu mâna de lucru a geților kleroi (terenuri) însușite de la aceștia, conform muzeografului constănțean Adrian Rădulescu (1932-2000). Posesiunile din jurul cetăților, la început mici, apoi, din ce în ce mai extinse spre interiorul Dobrogei, alcătuiau chora (teritoriu rural). Inițial, aceste teritorii nu aveau un statut juridic clar, care a fost stabilit la începutul epocii elenistice (formarea limbii grecești comune/koine), al cărei reper cronologic inițial este împărțirea împeriului lui Alexandru cel Mare de către comandanții săi, la moartea acestuia în 323 î.H. Zonele rurale nu constituiau componente ale orașului, în care locuitorii să aibe aceleași drepturi cetățenești ca și cei din polis, ci reprezentau doar apanajul unor exploatări agricole.
 
Istoricii consideră că chora a fost integrată de drept în momentul în care s-a instaurat o dominație politică externă, care a determinat organizarea acestor proprietăți funciare ale grecilor. Unii cercetători văd în acești stăpânitori pe sciți, care s-au ocupat cu agricultura în apropierea cetăților, ca acei Scythae aroteres de lângă Callatis; alți specialiști, cu argumente mai credibile, îi plasează în poziția dominant resepctivă pe macedoneni, care au dominat regiunea după expediția regelui Filip II al Macedoniei (359 î. H.-336 î. H.) împotriva sciților din 339 î. H.
 
Dezvoltarea comerțului implică emisiuni proprii de monede la început la Histria și apoi la Callatis din sec. IV î.H.
 
La Histria, după dispariția ligii ateniene (404 î. H.), se emit stateri („greutate”; argint sau aur) care circulă în toată zona pontică, de la colonia Olbia (vărsarea Bugului în Marea Neagră, în Ucraina) până la munții Rhodopi (Bulgaria SV și Grecia N). Pe avers erau reprezentați zeii Apollo (zeul luminii și artelor), Demetra (zeița agriculturii), Helios (zeul Soarelui) etc., iar pe revers vulturul cu peștele în gheare. Cele mai cunoscute monede sunt cele care au pe avers două capete de tineri, așezate invers, iar pe revers tot imaginea vulturului cu peștele în gheare, posibil semn al bogăției în pește a zonei sau al cultului eroului Hercules.
 
Monedele din Callatis prezintă mai multe simboluri, în special spicul de grâu, semnificație a elementului agrar al orașului.
 

IV. Descoperiri arheologice

 
Secolele V-IV î.H. sunt puțin documentate în sursele literare și epigrafice, dar mai bine reflectate de izvoarele arheologice.
 
Dintre coloniile grecești de pe litoralul pontic, Histria a fost cea mai bine cercetată arheologic, deoarece a fost părăsită în sec. VII d. H. din cauza. Aici se evidențiază Templul lui Apollo Tămăduitorul, marile cantități de ceramică din cetate și din zona exterioară zidurilor și monedele menționate, care sunt legate de elemente similare găsite în marele său teritoriu rural.
 
Aceleași realități s-au remarcat la Callatis și la Tomis, chiar dacă informațiile nu au importanța celor de la Histria, deoarece potențialele situri arheologice se află sub construcțiile orașelor moderne Mangalia și Constanța.
 
La Tomis, în cadrul săpăturilor efectuate în curtea Catedralei între anii 1971-1975,
în straturile sec. V-IV î.H., au fost descoperite ziduri de locuințe sau chiar locuințe cu podele și vetre de lut pe care se aflau fragmente ceramice, monede, instrumente etc. Multe locuințe au fost distruse de un incendiu survenit în a doua jumătate a sec. IV î.H., așa cum s-a constatat și la Histria.
 
Coloniile grecești i-au influențat din punct de vedere cultural pe geții băștinași și, după scurte stăpâniri macedonene și dace, la sfârșitul epocii elenistice (sec. I î. H.) au intrat împreună sub dominația Romei până la marea invazie slavă din sec. VII d. H.
 

Bibliografie cronologică

 
DIONISIE M. PIPPIDI & DUMITRU BERCIU, Din istoria Dobrogei, vol. I: Geți și greci la Dunărea de Jos din cele mai vechi timpuri până la cucerirea romană, Ed. Acad. RPR/Bibliotheca Historicae Romaniae II, București, 1965, p. 137-324 (Partea II - Străinii de peste mări/D. M. P.)
 
DIONISIE M. PIPPIDI, Contribuții la istoria veche a României, București, 1967, p.194-198.
 
EMIL CONDURACHI & VLADIMIR DUMITRESCU & MIRCEA MATEI, Harta arheologică a României, ed. Meridiane, București, 1972, p. 28-32 (Monumentele din epoca colonizării grecești și a statului geto-dac/E. C.)
 
DIONISIE M. PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X, Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 176-178, 312-313 (colonizare/D. M. P.; greci/D. M. P.).
 
DIONISIE M. PIPPIDI, Parerga: Ecrits de philologie, d epigraphie et d histoire ancienne, Ed. Acad. RSR, București, 1984, p. 119 și urm.
 
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 46-52 (cap. V Dobrogea în a doua epocă a fierului: La Tene – Evoluția societății getice și a orașelor grecești în sec. V î. H./A. R.)).
 
Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.

Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de ConstanţaCălătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 

Istoria Dobrogei - oameni, popoare Sciţii

Ti-a placut articolul?

Comentarii