Istoria Dobrogei - Bibliografie „Acta Sanctorum” (sec. X) (I)

• Tradiția manuscriselor referitoare la faptele sfinților Bisericii Creștine este foarte bogată. O însemnată parte a acestor scrieri sunt anterioare secolului VI, dar au fost păstrate în copii de după secolul IX. Ele au fost înregistrate într-o colecție sistematică de către Ioanes Bollandus (1596-1665), iar culegerea lui a fost completată treptat și numără azi peste 70 de volume, pe lângă care revista „Analecta Bollandiana" publică texte suplimentare. În colecția lui Bollandus textele au fost aranjate în ordine calendaristică, pe zile, săptămâni și luni, fiecare lună cuprinzând mai multe volume numerotate cu cifre romane. (H. Mihăescu & Gh. Ștefan)

 
 
ASS, ian. I, 82. În Pont, în cetatea Tomis, se sărbătorește ziua a trei frați tineri: Argaeus, Marcissus și Marcellinus. Acesta fu prins între recruți sub împăratul Licinius   [Est 308-324] deoarece refuza să facă serviciul militar, fu bătut până la moarte, chinuit multa vreme în închisoare și aruncat în mare, ispășind martiriul.
Editorii români notează că după anul 320 au avut loc persecuțiile care au dus la conflictul cu Constantin I cel Mare (306-337) și la înfrângerea mortală a lui Licinius din anul 324.
 
ASS, ian. I, 133. În cetatea Tomis se sărbătorește ziua nașterii s. Theogenes martirul, fiul lui Episcopus, (...) și a lui Petru martirul.
În cetatea Tomis este sărbătorită ziua de naștere a lui Titus Episcopus (mai bine: a lui Theogenes, fiul lui Episcopus); prins între recruți, sub împăratul Licinius, refuza să facă serviciul militar; bătut până la moarte, aruncat în închisoare, pus pe stâlp până dă răspuns, aruncat în mare [Marea Neagră] și corpul adus pe țărm, a fost înmormântat de bărbați foarte evlavioși în proprietatea agricolă a lui Amandus, bărbat evlavios, unde s-au făcut îngrijiri deosebite.
Editorii români notează că prin ziua nașterii se înțelege ziua morții martirului, considerată ca naștere pentru viața veșnică.
 
ASS, ian. 1, 134. Tot la Tomis se sărbătorește ziua de naștere a lui Philus Episcopus: prins sub împăratul Licinius Caesar, nevrând să facă serviciul militar, bătut până la moarte, chinuit în închisoare, pus pe stâlp și cufundat în mare și-a ispășit martirajul. Trupul lui, adus până la țărm și înmormântat de bărbați evlavioși, strălucește de mari virtuți
 



ASS, ian. I, 135. După ce preafericitul martir a fost aruncat în mare, veniră frații credincioși, anume Eutyches, Eustathius, Zoticus și alți mulți frați și ridicară trupul de pe țărm; și ei erau credincioși și temători de Dumneze. Puseră trupul într-un sicriu, îl duseră noaptea u și-l îngropară lângă zidurile cetății, în proprietatea agricola a lui Adamantius, bărbat foarte credincios, într-o boltă subterană.
 
ASS, ian. III, 235. La Tomis, în Sciția, se sărbătorește ziua Sf. Bretannio episcopul, care a strălucit în biserică printr-o admirabilă sfințenie și zel pentru credința sobornicească, sub împăratul arian Valens, căruia i s-a împotrivit.
 
ASS, ian. III, 235. Se spune că sciții [locuitorii provinciei Scythia Minor] sunt statornici în credință dintr-o cauză asemănătoare. În adevăr, acest neam are multe orașe, sate, locuri fortificate, dar întâietatea o deține Tomis, oraș mare și bogat, așezat aproape de mare, pe stânga [Pontul Stâng] când navighează cineva în Pontul Euxin. Este un vechi obicei, care se păstrează și acum, ca în fruntea bisericilor acelui neam în întregime să fie un singur episcop. Așadar în vremea despre care vorbim le cârmuia Brettanio, când a venit la Tomis chiar împăratul [Valens – Est, 364-378]. După ce a venit la biserică și, potrivit obiceiului, el a încercat să-1 convingă ca să se unească cu arienii, Brettanio a vorbit în fața împăratului cu statornicie și liber în favoarea doctrinei sinodului de la Niceea [în 325, când a fost condamnată erezia preotului Arie din Alexandria], apoi s-a depărtat de el și s-a dus la altă biserică. L-a urmat și poporul. Aproape din toată cetatea au alergat oamenii într-acolo, pe de o parte ca să vadă pe împărat, pe de altă parte fiindcă se șsteptau că el pune la cale vreo răscoală.
Așadar, părăsit împreună cu ai săi, Valens a sccotit aceasta faptă ca ocară și a poruncit să fie prins Brettanio și dus în exil. Nu după multă vreme a îngăduit ca el să fie adus iarăși înapoi. Căci vedea, cred, că sciții suferă cu greu exilul episcopului, și nu puțin s-a temut ca nu cumva să se gândească la răscoală ; vedea în adevăr că ei sunt puternici și, prin însăși poziția locurilor, necesari Imperiului roman, ca unii care respingeau năvălirea barbarilor în acea parte a lumii. Așadar, în felul acesta a fost constrânsă îndrăzneala împăratului...
Editorii români citează pentru acest eveniment pe Sozomenos  (VI, 21). 
 


ASS, aprilie, I, 244. În Sciția, în cetatea Tomis; ziua de naștere a sfinților Evagrius și Benignius... în Sciția, ziua de naștere a sfinților Toma, Evagrius, Benignus și alți cinci... Evagrius și Benignus martiri și-au primit cununile de martiri   în Sciția, în cetatea Tomis, la 3 aprilie.
 
ASS, aprilie II, 126. Lupta sfinților martiri Maximus, Dada și Quintilianus. Aceștia erau în timpul lui Diocletian și Maximian [Vest 286-305], sub consulii Gabinius și Tarquinius, de fel din orașul Dorostolus  în Moesia secunda [Scythia Minor și Moesia Secunda au rezultat din divizarea Moesiei Inferior de către Diocletian]. Dintre ei, sf. Maximus era citeț [anagnost] al sfintei biserici (...)
În aceeași zi (= 2 august) s-a făcut aflarea sfintelor moaște ale lui Maximus, Dada și Quintilianus. Aceștia erau sub împăratul Maximian în Dorostolus, cetate din Moesia secunda.. Când au fost aduși înaintea consulului Tarquinius și n-au voit să jertfească zeilor, au fost loviți cu vergi și duși într-un loc propriu al lor, numit Ozobia, unde în ziua a douăzeci și opta a lui aprilie au fost decapitați.
 
ASS, aprilie Il, 753. Care începutul secolului al V-lea.
La Tomis în Sciția [se cinstește ziua – nota editorilor români] sf. Theotimus episcopul, pe care l-au venerat chiar barbarii necredincioși, datorită sfințeniei și minunilor lui. (...) Biserica tomitana și a restului Sciției o cârmuia Theotimus scitul, bărbat hrănit întru filozofie, pe care chiar barbarii huni, locuitori lângă Istru, copleșindu-1 cu laude și cu admirație pentru virtutea lui, îl numeau zeul romanilor ; în adevăr constataseră la el puteri divine. Căci se spune că mergând odată prin această țară a barbarilor, au dat în calea lor de cei care se duceau călare la prădăciune. Cum tovarășii lui se tânguiau, ca și cum aveau să piară, el coborî de pe cal și se rugă; in urma acestui fapt, barbarii nu 1-au vătămat nici pe el, nici pe însoțitorii lui, nici caii pe care ședeau, ci privind au trecut pe alături. Pe când hunii supărau pe sciți cu desele lor năvăliri, deși din firea lor erau sălbatici, totuși i-a făcut să se întoarcă la blândețe, primindu-i generos, când cu oaspete, când cu daruri. De aceea un oarecare barbar, bănuind că el este bogat, se hotărâse să-1 înșele. Pregătind, deci, pentru aceasta un laț legat de scut, cum obișnuia împotriva dușmanilor, pe când vorbea cu el, ridică mâna dreaptă, cu gândul să arunce funia, ca și cum ar fi vrut să-1 tragă la el și la tovarășii lui. Dar chiar în momentul încercării, mâna a rămas nemișcată în aer (...) A înflorit în timpul împăratului Arcadius [Imperiul Roman de Răsărit, 395-408] și a luat parte la sinodul din Constantinopol [381]...
 
 
Bibliografie
Acta sanctorum..., collegit Ioannes Bollandus. Editio nova curante Ioanne Carmandet, Paris-Bruxelles-Roma, 1845-1959; abreviat ASS.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (LXXXVI. Acta Sanctorum)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Suidas (sec. X) - „Lexicon”