Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:29 27 01 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Primul teatru al Constanței era inaugurat acum 121 de ani

ro

20 Dec, 2019 00:00 588 Marime text

Construită după proiectul arhitectului francez Louis Piver și avându-l drept antreprenor pe I. Vlahopoulos (de origine greacă), clădirea Teatrului „Elpis” a fost dată în folosință în data de 20 decembrie 1898. A fost singura sală de festivități din Constanța pentru o lungă perioadă de timp.
 

 

Povestea celei mai frumoase clădiri de spectacole


Într-un amplu reportaj intitulat „Grecii în Constanța Veche: Istoria unui cartier aproape uitat”, jurnaliștii de la Info Sud-Est spun povestea acestei clădiri.
 
„«Elpis» este unul dintre cele mai reprezentative imobile ale memoriei culturale a Constanței. La 24 septembrie 1890 a fost înființată societatea cu același nume, având drept meniri strângerea legăturilor dintre locuitorii greci din orașul de la malul mării, acordarea de ajutor material școlilor grecești din Constanța și ajutorarea celor nevoiași, indiferent de naționalitate, rasă sau religie. Prima școală greacă funcționa, deja, la Constanța, încă din 1867. Localul ei, peste drum de Biserica «Metamorfosis», există și astăzi, funcționând ca o anexă a Colegiului «Mihai Eminescu». O clădire dărăpănată, urâtă, murdară, cu o curte lipsită de farmec, cu ferestre care te introduc într-un interior fără speranță.
 
Sala «Elpis» este rodul ideilor arhitectului francez Louis Piver și a fost ridicată prin efortul financiar al comunității grecești din Constanța. Societatea «Elpis», contributor major al construcției se întreținea din donațiile compatrioților dar, de regulă, cumpăra acțiuni la bursă de la Banca Națională a Greciei, ceea ce aducea un câștig sigur.
 
Când și-a deschis oficial porțile, de Crăciunul anului 1898, «Elpis», cu o capacitate de 600 de locuri, era cea mai elegantă sală de concerte și festivități din întreaga Dobroge. Parterul clădirii avea trei intrări, cea principală având deasupra o casetă dreptunghiulară, cu alte forme geometrice. Ușile și ferestrele erau despărțite de pilaștri cu capital îngust, din motivele neoclasicismului elen, care imitau coloanele antice. Pardoseala era din parchet de lemn de cea mai bună calitate iar pereții holului erau decorați cu imense oglinzi venețiene. Lojele și balconul sălii de spectacole beneficiau de un spațiu larg iar fotoliile erau îmbrăcate în mătase. După Primul Război Mondial, clădirea «Elpis» a suferit transformări: adăugându-i-se o aripă nouă și modificându-i-se fațada, acum compusă din patru coloane simple, pe lățimea vestică. În interior, democratizarea vieții publice a impus renunțarea la loji și uniformizarea întregii săli cu fotolii asemănătoare.
 
Pragul sălii «Elpis» a fost trecut, în diversele epoci ale orașului, de nume importante ale culturii românești. În an de pace, la 8 februarie 1916, aici a concertat George Enescu. Prima dată, fără un mare succes: ca și astăzi, și atunci publicul constănțean accepta mai greu favoriții scenelor bucureștene sau europene. Spectacolele de succes erau acelea ale trupelor dramatice și muzicale, mai puțin cunoscute și mai puțin valoroase, sosite din Italia, Franța sau Grecia.
 
În 1920, când a revenit a doua oară la «Elpis», Enescu s-a bucurat de ovații și de cronici foarte favorabile. Se schimbaseră, între timp, foarte multe, inclusiv în gusturile melomanilor de la malul mării. Tot sala «Elpis» a primit și pe cei mai mari artiști ai României primelor decenii ai secolului al XX- lea: Constantin Nottara, Constantin Tănase, Nae Leonard. Aici, la cumpăna dintre veacuri, s-au desfășurat primele proiecții cinematografice din istoria orașului, la doar câțiva ani după ce frații Lumiere aduseseră invenția lor în fața lumii. Balurile comunității sau cele organizate de administrația locală erau, și ele, evenimentele cele mai vânate ale vieții mondene din urbe. Cum, tot la «Elpis», erau premiați, an de an, și fotbaliștii uitatei echipe cu același nume, înființată în 1915 și care, după Primul Război Mondial, a accesat în prima ligă a campionatului național.
 
Viața fastuoasă a clădirii «Elpis» a început să apună după al Doilea Război Mondial. Sala principală a unui teatru municipal în timpul ocupației sovietice (până în 1956), apoi al Teatrului de păpuși și Teatrului pentru Copii și Tineret (din același an), a cunoscut transformări arhitecturale exterioare și interioare menite să îi dea o înfățișare cât mai anostă posibil. Și s-a reușit acest lucru, cu excelență.
 
Astăzi, «Elpis» a redevenit inima vechiului cartier grecesc al Constanței. Un efort al administrației locale a Constanței de a repune pe hartă cel mai important vestigiu cultural din istoria modernă a Constanței este necesar”.
 

58 de ani mai târziu...

 
În cartea Metamorfoza unui vis”, disponibilă în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța, teatrologul Anaid Tavitian scrie despre începuturile celui care astăzi este Teatrul pentru copii și tineret „Căluțul de mare” și care activează în fosta clădire „Elpis”.
 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!


 
„Frumoasa poveste a Teatrului de Păpuși Constanța, secție a Teatrului Dramatic Constanța, a început într-o zi de iarnă. Actul de naștere - afișul inaugural - este datat 14 decembrie 1956. În ziua aceea, în fața unui public entuziast, Teatrul de Păpuși Constanța a prezentat prima sa premieră: un spectacol compus din «Peștișorul de aur», dramatizare de Romulus Alexandrescu, după Pușkin, și «Prima lecție» de Ana lonița și Gabriel Teodorescu.
 
Regia spectacolului îi aparținea lui Claudiu Cristescu, care realizase și decorul, iar creatorul păpușilor era Lucia Trotonghi Cristescu. Actorii păpușari, de fapt prima trupă (căreia în timp avea să i se alăture și alți actori păpușari), care animau eroii poveștilor, erau: Justin Defta, Mioara Jean, Georgeta Nicolau, Elena Moțoc, Georgeta Radu, Constanța Popescu, Traian Popescu, Mia Prodau și Ichim Gheorghe”. 
 
Citește și:
 
În urmă cu 138 de ani se năștea George Enescu, artistul ce a susținut zece recitaluri la Constanța. „Constănțenii au demonstrat simpatie și adulație față de geniul românesc“

#citeșteDobrogea „Enescu s-ar fi supărat tare rău, promițând că nu va mai călca prin Constanța niciodată“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

Teatrul „Elpis“, atunci și acum

Eveniment important pentru comunitatea de greci Astăzi a fost dezvelită plăcuța de monument istoric de pe Teatrul Elpis din Constanța
 

Galerie foto:


Comentarii








Cele mai recente postari