Jurnal aniversar de Dobrogea. 150 La pas prin istorie (19)

Încercăm să străbatem în pas mai alert ultimele luni ale anului 1881 căci drumul ne este lung și timpul vine peste noi. Așadar, Dobrogea își arhiva faptele, mari și mici, prin risipite ziare și în memoriile unor fruntași ai săi. Interesante rămân și reportajele care aduc amănunte despre oamenii și locurile abia cunoscute.

3 septembrie 1881

Iată cum arăta bogata agendă a vizitei lui Ion Brătianu în Dobrogea. Conștiincios, reporterul nu scăpa niciun detaliu. Evenimentul a fost marcat de mulțimea de oficiali scoși de la muncă să aplaude pe tot parcursul vizitei. „D. Preşedinte al Consiliului de Miniştri şi Ministru al Lucrărilor Publice, Ion Brătianu, a sosit în Cernavodă, unde d-l Prefect al Judeţului venise deja spre a-l întâmpina. Toate autorităţile locale şi un numeros public se aflau în port. De aci D-l Ministru însoțit de D-l Prefect şi D-l Director General al Căii Ferate s-au suit în trenul ce pleca pentru Constanţa, şi pe la toate staţiunile a fost întâmpinat de autorităţi şi numeros public. La 10 ore seara sosi în gara Constanţei, aici aşteptau asemenea autoritatea Administrativă, D-l Comandant al garnisoanei, toţi funcţionarii autorităţilor locale, deputaţi din partea diferitelor comunităţi din acest oraş, care au fost în parte presentate D-lui Ministru, de către D-l Prefect al judeţului. A doua zi D-l Ministru a visitat localurile ocupate de trupe, casarmele în construcţiune, Prefectura, Primăria oraşului, Casseria judeţului, Tribunalul de ocol, arestul preventiv, școala publică primară de băieţi, spitalul militar, spitalul comunal, pădurea care s-a plantat în primăvara anului curent, fabrica de talpă, fabrica de făină şi paste, marele hotel în construcţiune ‘Carol I’.
Vineri dimineaţă la 7 ore, D-l Ministru a plecat pe canoniera ‘Griviţa’ la Mangalia unde a sosit după 3 ore. Pe dig se aflau toate autorităţile şi orăşenii. D. Ministru visita şi aci localurile autorităţilor civile, cazarmele şi localele publice. Spre seară la 5 ore se întoarse în Constanţa. Astăzi Sâmbătă la 6 ore de dimineaţă D-l Ministru a plecat la Sulina unde va sta noaptea. Mâine, 7 Septembrie va fi la Tulcea.”[1]

11 septembrie 1881

Să fie vorba despre o manipulare pozitivă sau doar o frumoasă apreciere publică la adresa unui magistrat? „Se vorbește prin orașul nostru că în acest post se va numi d. Ion Burada actualul Prim-Președinte al Tribunalului  Iași. În adevăr, d. Burada a fost membru de Curte și Procuror general în Dobrogea. Magistrat integru și inteligent, merită cu succes a ocupa un atare înalt post, noi însă am regreta mult aflând că d. Burada nu mai este Prim-Președinte, căci educațiunea, delicatețea și maniera ce-l caracterizară fac ca de oricine să fie iubit, și nu-i avocat sau împricinat care să se fi plâns că a fost bruscat sau nemulțumit de purtarea Domniei-sale. De aceea ar fi de dorit ca să steie încă tot Prim-Președinte”.[2]

2 octombrie 1881

 Ministerul Afacerilor Străine îi solicita colonelului Ion Murgescu, inspector general al porturilor, să ceară căpităniilor porturilor Brăila, Constanţa, Tulcea, Galaţi, Giurgiu, Olteniţa, Sulina să îl informeze zilnic despre mişcarea navigaţiei maritime.”Comerţul fiind interesat a cunoaşte zilnic mişcarea maritimă a porturilor noastre, adică sosirea şi plecarea corăbiilor şi vapoarelor de mare, provenienţa şi destinaţia lor, natura caricului, vă rog să binevoiţi a-mi adresa prin telegraf în seara fiecărei zile: la sosire şi plecare felul, pavilionul şi numele bastimentului, numele şi pronumele căpitanului, portul de provenienţă şi destinaţia, natura caricului, dacă este încărcat, ori din contră menţiunea desert. Vapoarele care fac curse regulate până la Galaţi şi Brăila pentru transport maritim de pasageri şi poştă vor intra şi ele deocamdată în această nomenclatură, cu menţiunea specială de vapor poştă.”[3]



16 octombrie 1881

Venise de câteva zile în fruntea Administrației acestui județ noul prefect Ciocârlan, înlocuindu-l pe Remus Opreanu, după ce acesta devenise la 10 mai 1881 administratorul întregii provincii Dobrogea. Dar nemulțumit de felul în care era guvernată de la centru noua provincie Remus Opreanu demisionează în septembrie 1881 şi se stabileşte la Bucureşti. Locul lui este ocupat de C. Ciocârlan care a stat în fruntea județului doar până la 16 octombrie 1882.  Raportul întocmit de noul prefect prezintă lucrurile la superlativ. „Pot să vă spun că mai toți locuitorii refugiați din Dobrogea din cauza dezastrelor ultimului război s-au reîntors și se reîntorc continuu, văzând solicitudinea guvernului român ce are și pentru Dobrogea, ca și pentru cealaltă țară română, fără distincțiune de religie. Ei și-au reconstruit casele, s-au ocupat de agricultură mai mult chiar decât în trecut și, în scurt timp, au ajuns ca mai toți să aibă vite și instrumente de agricultură cum nu au avut mai niciodată. Vorbind de religii, voiesc să vă mai asigur în numele guvernului că libertatea cultelor, fără excepțiune, va fi totdeauna precum a fost respectată pretutindeni.
Starea sanitară, afară de puține excepțiuni de boli între copii, anul acesta a fost mulțumitoare. Vă asigur că voi pune toate puterile mele ca vaccinarea copiilor să se facă în viitor pe o scară foarte întinsă și ea atunci va împiedica cu siguranță boala variola, care a secerat dintre copii; dar pentru aceasta îmi trebuie tot concursul dumneavoastră, mai cu seamă pentru locuitorii mahomedani, ca, atunci când medicul vine în sat, toți să-și ducă copiii a-i vaccina și toți bolnavii să i se prezinte fără a-i împiedica superstițiile de până acum, ca să fie în toate bine tratați și vindecați.
Păstoria, care este principala sorginte de avuție a acestui județ, progresează și se dezvoltă și, cu toate că vitele mici au suferit, parte de boala numită cârceag, dar această boală a încetat cu desăvârșire peste tot locul și nu a lăsat urme regretabile; vitele mari însă au fost în tot locul sănătoase.
Pentru biserici și geamii s-a prevăzut în proiectul de buget o sumă considerabilă pentru ca, cu ea, să facem față trebuințelor de construcțiuni și reparațiuni și vă rog să votați această sumă ca pentru primă necesitate. Tot asemenea, veți binevoi a primi cu mulțumire sumele alocate pentru școli. Școala este lumină și pentru lumină trebuie să lucrăm toți ca să facem să fie peste tot locul.
Veniturile comunelor, ca și ale statului și județului, se încasează fără anevoințe. Bugetele tuturor comunelor urbane și rurale pentru anul acesta au fost votate la timp de consiliile comunale și conturile anilor trecuți și ale trimestrului ianuarie a.c. verificate și aprobate de prefectură conform legii.
Ordinea publică, chemată a asigura viața și averea locuitorilor, dezvoltarea morală și materială și prin urmare bunul trai al lor, a fost și vă asigur că va fi și în viitor cât se poate de perfectă.
Recolta anului curent, care la început ne autoriza să sperăm că va fi abundentă, mai târziu, din cauza multor ploi și negure ce au avut loc, a suferit o reducțiune însemnată atât în cantitate, cât și în calitate. Cu toate acestea, recolta orzului, inului și meiului a fost bună și nu numai suficientă pentru necesitățile locale, dar va fi și o cantitate considerabilă pentru export.
Nu tot astfel pot vorbi, domnilor consilieri, și despre drumuri. Ele se află aproape în stare primitivă. Toate silințele puse de administrațiune la această chestiune au rămas fără un bun rezultat. Deși din lucrări am constatat că prin unele comune s-au făcut șosele prin stradele principale, acestea nu numai că nu sunt suficiente, dar sunt de foarte mică însemnătate în comparație cu marea întindere a județului și necesitățile care sunt foarte simțite. Șoselele județene Constanța-Babadag, Constanța-Mangalia și Ostrov-Medgidia, deși se află în construcțiune, lucrările însă efectuate până acum sunt mici în raport cu întinderea lor. Am luat măsuri ca în campania de astă toamnă să se continue lucrările începute și să se utilizeze toate mijloacele de care dispunem conform legii. Personalul tehnic fiind insuficient, lucrările anul acesta nu se vor putea executa decât în trei puncte și anume la Constanța, Mangalia și Ostrov.
După noua lege votată de corpurile legiuitoare și promulgată prin Monitorul Oficial, legea drumurilor actuală fiind modificată în unele din părțile ei, deși în anul viitor 1882 nu vom mai putea dispune de zile de prestațiuni în natură pentru drumurile județene, dar conservându-se în natură numai pentru căile comunale vecinale, cu ele vom lupta a face toate acele căi și pentru cele județene guvernul sunt sigur ne va veni în ajutor, precum ne vine și în prezent cu darea în antrepriză a șoselei Constanța-Babadag.[4]
 
 
18 octombrie 1881

Printre primele inițiative ale prefectului Ciocârlaan, a fost organizarea unui club, în localul Hotelului Panaiot, sub patronajul și președinția sa, „unde oricare om de bine, găsește și poate face lectură, muzică, conversațiune și chiar comerț”.
Presa încurajând asemenea inițiativă: „Nu putem decât felicita pe D-l Prefect pentru frumoasa idee de care a fost inspirat, făcând ca prin instituirea acestui club să dispară separatismul de până acum a populațiunei orașului, care oricine, nu poate tăgădui are și aduce cu sine multe dezavantaje între care și acela a fi și rămânea în primitivitate. Sperăm dar, că oricine cunoscând rezultatele ce decurg din asociațiune se va grăbi să devină membrul ei. Până acum avem satisfacțiunea a prenumera între membrii săi aproape tot ceea ce numim reprezentanții societății.[5]

18 octombrie 1881

D. Rosny, președintele Societății etnografice din Paris, a părăsit Dobrogea după o călătorie de studii de 12 zile.[6]

25 octombrie 1881

D. doctor în medicină George Panaitescu, a fost numit în postul vacant de medic la plasa Tulcea, din județul Tulcea.[7]



15 noiembrie 1881

M. S. Regele în Mesajul de deschidere a Corpurilor legiuitoare din 15 noiembrie 1881, spunea, printre altele: „Interesele noastre cele mai vitale ne impun de a veghea ca, cel puțin pe această mare arteră de comunicație, să nu suferim condițiuni de acelea, care să împiedice desvoltarea noastră, și a reduce libertatea navigației într-un drept aparent pentru noi. Destinele României au fost și sunt strâns legate de libertatea Dunării; Românii au fost chiar recunoscători, în toate împrejurările către cei ce au contribuit la scutirea acestui mare fluviu de orice preponderență exclusivă. Când Rusia a distrus cetățile de pe țărmul drept și a redeschis Dunărea comerțului european, când Tratatul din Paris a completat începutul și a garantat o siguranță mai mare libertății navigației, când Tratatul din Berlin sfințind această situațiune o întărește cu noi garanții prin aceea că hotărăște ca regulamentele de navigație să fie lucrate de Comisiunea europeană din Galați, Românii n-au avut și nu puteau să aibă decât sentimente de recunoștință către Marile Puteri; aceste sentimente le-au arătat cu încredințarea adâncă ce au, că libertatea Dunării este o condiție esențială de dezvoltare economică și politică a țării lor…”[8]
 
23 noiembrie 1881

Acţiuni caritabile ale „Damelor române din Constanţa”. Comunitatea soțiilor persoanelor publice, vrând să își ajute partenerii de viață în acțiuni diverse au instituit un Club feminist în Constanţa. „Saloanele clubului sunt frecventate în fiecare seară de membrii săi; trebuia ca şi femeia, această educatoare a societăţii, femeia făptură  aleasă a lui Dumnezeu, să contribuie a da clubului un caracter şi mai sublim şi mai plăcut. Astfel Sâmbătă seara Doamnele Române, în salonul Domniei Lor, scărmănau scamă pentru nenorociţii bolnavi din spitalele din Constanţa. Pe cât de încântător, tot aşa şi de respect pios era privindu-le cum se întreceau în acest lucru. Doamnele: Horozeanu, Caridia, Georgescu, Popescu, Simizenu, Cepragă, Nisipenu, Senac, Papasaul, Iordănescu, Constantinescu, Veseli, Dumitraşcu, Marinescu, Polizo şi Petrescu au câştigat recunoştinţa membrilor Clubului pentru această faptă lăudabilă, făcând ca distracţiile la Club să fie pe cât de variate tot aşa şi plăcute. După terminarea lucrului, dansul venea să răsplătească în mică parte ostenelile D-lor; S-a dansat apoi până la orele 11 noaptea şi după cum au dispus Domnii membri ai Comitetului muzica militară va cânta la Club în fiecare sâmbătă seară. Miercuri la 25 va avea loc primul bal”. [9]

3 decembrie 1881

La Ostrov (Dobrogea) s-au ivit, cazuri de variolă așa de grave încât Ministerul a suspendat cursurile și a cerut avisul Consiliului de igienă pentru măsurile ce trebuiesc luate.[10]

27 decembrie 1881

Transilvăneanul Dr. Artemiu Publiu Alexi, profesor de științele naturale la Liceul Grăniceresc din Năsăud, întreprinde o lungă călătorie de studii în România și Dobrogea culegând nu doar informații despre flora locurilor prin care a trecut, ci și date despre oamenii întâlniți, detalii despre arhitectura locurilor etc. Publică în facsimil pe parcursul a peste trei luni, săptămânal, în revista „Familia” secvențe din ceea ce va deveni „O escursiune botanică în România şi Dobrogea”, o carte de peste 300 pagini. Reproducem amintirile profesorului Alexi despre Constanța la acea dată.
 „Pe la ora 11 eram invitat la dejun la amicul meu Drăgescu. Trecuse ceasul și dânsul nu mai vine, după cum îmi promisese. Mai târziu veni alt amic. Când intrai în casă, aflai o societate frumoasă: era ministrul de justiție de atunci, dl Stolojanu (care vizita Dobrogea), cu frumoasa lui soție; era prefectul Remus Oprean, pe care voiam a-l cunoaște, căci auzisem multe laude despre dânsul; era amabila și grațioasa soție a dlui Drăgescu, soacra sa, madame Radianu, și familia acesteia.
Toți erau așezați la masă când intrai în salonul de mâncare./.../
Am discutat despre multe. Dl prefect Oprean mi-a dat multe informațiuni despre Constanța și despre starea Dobrogei, despre mișcarea portului Constanței, despre reîntoarcerea mahomedanilor emigrați, despre planurile ce erau la ordinea zilei în privința reorganizării administrației, în privința plantărilor cu păduri, în privința îmbunătățirii salubrității publice etc.
Tot în aceeași zi am vizitat arestul. Aici am descoperit că arestanții se bucură de o tratare foarte bună, iar cei bolnavi de o deosebită îngrijire; în chiliile lor era curățenie. Am vizitat prefectura. Aceasta are o reședință ce, din depărtare, arată frumoasă. Însă, dacă vii în apropiere, se constată numaidecât că această casă a fost foarte neglijată și a suferit mult. De când au luat românii administrația Dobrogei, i s-au făcut multe îmbunătățiri și i se făceau și atunci; în front era înfrumusețat cu plantații proaspete. În ocol se aflau o mulțime de monumente vechi, pline de inscripțiuni, pe care le adunase dl Oprean pentru a le oferi muzeului de arheologie din București.
Tot în această zi folosii ocaziunea de a participa la o ședință a tribunalului de aici, în care pertractarea fu foarte scurtă. Pentru onorabilii cititori va fi bine să spun că aici, sub „tribunal”, nu este a se înțelege așa ca la noi, pentru că aici au cu totul altă organizație. În toată Dobrogea este numai un singur tribunal mare, numit tribunal de apel, cam identic cu tabla regească de la noi. Apoi fiecare plasă (cerc) are câte un tribunal numit de ocol, care este compus din: 1 președinte, 1 președinte substitut, 1 procuror, 1 grefier (notar), 2 registratori și 4 copiști (canceliști). Afară de acesta, mai are fiecare plasă câte un tribunal mahomedan, pentru afaceri religioase. Tribunalul de apel se afla atunci în Tulcea, însă era decretat a se muta în Constanța.
După ce am petrecut pe dl Stolojan la gară, am luat baie, prima baie de mare. Mi-am făcut mai multe cunoștințe. La început aveam oarecare respect de a mă scălda în mare, însă mulțimea ce se arunca în mare, unii peste cap, alții cu capul în jos, mi-a dat și mie curajul. Marea aici nu este adâncă; abia la distanță de peste 100 metri spre digul portului dă adâncime ce trece peste cap. Înotătorii dibaci se depărtau până când abia li se zărea capul.
În timpul cât am petrecut în Constanța am făcut băi regulat, mai în toată ziua. Îmi plăcea mai mult atunci când marea era agitată. Atunci se formau valuri aproape peste un metru înalte și veneau cu repeziciune la mal. Noi ne puneam spatele contra lor și simțeam mare plăcere când acelea se apropiau de noi ca un zid mobil care ne înghițea în sânul lui, pentru ca peste scurt să ne redea afară și să ne putem pregăti de a întâmpina al doilea val și așa mai departe.
La masă (prânz) ieri am fost oaspetele amicului Drăgescu, precum în tot timpul petrecerii mele, care era regulat la 6 ceasuri. Am mers la bulevard, unde mi-am înmulțit cunoștințele. Astfel am petrecut o zi primă în Constanța.
Aveam cea mai mare dorință ca, îndată după sosirea mea, să cunosc mai de aproape orașul, apoi întreg ținutul și, în urmă, să studiez vegetațiunea lui. Spre întregirea celor amintite mai sus mai adaug că străzile mai toate sunt pavate. Pavajul este cu calcar numulitic. Mai la tot pasul vezi în piatră câte un rest de animal antediluvian pietrificat. Pavajul, după starea în care se află, se vede a fi foarte vechi, din acei timpi când Constanța se afla în stare înfloritoare. Însă nu încape îndoială că acest oraș, ajuns în mâinile românilor, va ajunge în scurtă vreme iarăși la acea stare, de nu la una mai bună. Cei ce l-au cunoscut numai cu doi ani înainte mărturisesc că a progresat de minune. Continuându-se astfel, peste 5–6 ani nu-l vei mai recunoaște.
După ce eram binișor orientat cu orașul, am început a face excursiuni prin jur; în unele zile însoțit de dl Drăgescu și de dl Pascu, transilvănean, fost așezat în Craiova ca funcționar al statului, în cea mai frumoasă și mai avută parte din acest ținut, numită „La Vii”, unde am făcut frumoasă recoltă botanică, firește pe cât înaintam.
Mai în toate zilele făceam investigații botanice în ținutul Constanței până în depărtări mari. Simțeam o deosebită plăcere când descopeream câte o plantă pe care în Transilvania nu am aflat-o nicăieri. Mai mult însă îmi plăcea a explora pe la malurile mării. Era păcat că nu am făcut această excursiune în timp de primăvară, în luna lui aprilie sau mai.
Rezultatul tuturor explorărilor mele, făcute atât aici, cât și la Medgidia, pe lacuri, apoi la Măcin, Făurei, Buzău, Ploiești, le voi publica mai în urmă.
Trebuie să mai amintesc la acest loc că străzile Constanței au căpătat mai toate numiri noi; așa este strada Călărași, Roșiori, Vânători, Clăcași, Elpis, Tomis, strada Română, Mahomedană; piața Independenței, piața de 23 Noiembrie (când s-a ocupat Dobrogea de români), piața Neptun, a Italiei etc.
În dosul Constanței se întinde un frumos șes împiestrițat cu o mulțime de mori de vânt, iar ici-colo câte o fabrică de cărămizi. În loc de zid, orașul este înconjurat pe partea aceasta cu un șanț adânc de peste 2 metri și pe atât de lat./.../
Medgidia se află la jumătatea drumului de la Cernavodă spre Constanța, este situată la nord-estul Valului lui Traian, pe o ridicătură mică. La partea nord-estică se află locurile și mlaștinile înconjurate și acoperite de trestie și alte plante mari, iar spre nord-estul acestor lacuri fluieră drumul de fier. De la gara căii ferate trebuie să treci spre oraș pe niște punți întinse peste lacuri.
Orașul este tătărăsc-turcesc, în care majoritatea sunt tătari. Călătoria mea la Medgidia am făcut-o cu subprefectul din plasa Medgidiei, dl Andrei Dan, un bărbat foarte afabil și de o cultură distinsă, ca toți funcționarii ce i-a trimis guvernul, cu tot dreptul, spre administrarea Dobrogei. În cupeu mai făcui cunoștință și cu inspectorul de silvicultură din acest județ.
Ajuns în Medgidia, dl subprefect îmi dădu tot ajutorul ca să pot face investigările mele botanice; îmi dădu un servitor pentru a mă conduce și a-mi purta pachetul cu hârtiile și hârlețul. Acesta îmi povesti că este român și petrece de peste 10 ani aici; cunoștea limba turcească și tătărească. L-am întrebat despre multe și în special despre evenimente din războiul trecut. Mi-a povestit înspăimântătoare scene despre cruzimile cerchezilor și ale bașbuzucilor, comise nu numai cu creștinii, dar și cu tătarii și cu turcii dar și despre bandele bulgărești”.[11]
 
 

---