Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
13:21 25 06 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală In memoriam „borfașilor” martiri

ro

14 May, 2021 00:00 2286 Marime text
  • Data de 14 mai marchează Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste
 
În noaptea dintre 14/15 mai 1948, începea calvarul care avea să arunce în închisori zeci de mii de români. Pentru curajul de a se opune regimului represiv comunist, au fost arestați, anchetați, condamnați și, adesea, uciși în bătăi, în temnițe sau în lagăre de muncă forțată.

Mulți dintre cei închiși atunci și în deceniile care au urmat, au devenit veritabile repere în istoria rezistenței anticomuniste, alții au suferit și au pierit în anonimat. I-a unit însă perseverența cu care s-au opus oricărei forme de îngrădire a drepturilor de oameni liberi.

În amintirea tuturor suferințelor îndurate, avem datoria de a nu-i uita pe martirii acelor ani de orori, pentru ca nu cumva ceea ce au trăit ei să se mai poată repeta.

Aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța și comentat de noi în mai multe rânduri, volumul „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate” se constituie într-o impresionantă rememorare a evenimentelor ce au marcat existența lui George Sarry, nepotul de frate al celebrului jurnalist constănțean Constantin N.Sarry.

Cartea este o valoroasă mărturie a celor 11 ani petrecuți în temnițele comuniste, dar și o probă de supraviețuire, dincolo de orice imaginație, a unui om de o mare integritate morală, un model de generozitate, modestie și optimism.

Iată un fragment din volum, despre imaginile de coșmar ale crimelor înfăptuite în primii ani de instaurare, prin teroare, a regimului comunist.
 

 „În 1947 și 1948 nu era zi în care lumea să nu vadă în timp ce mergea la piaţă un om mort cu o gaură în cap și într-un lac de sânge. Lângă această victimă stătea un poliţist care o păzea de parcă ar fi fost un om viu. Peste trupul mortului se afla o pancartă de un metru pe o jumătate de metru pe care era scris cu litere mari „borfaș mort în luptă cu poliţia“.
A doua zi, în altă piaţă, vedeai un alt mort, tot cu o gaură în cap și purtând pe trupul lui aceeași pancartă. La fel asemenea scene puteau fi văzute aproape zilnic prin diferite pieţe, iar cei care aduceau în timpul nopţii victima și o împușcau, știau că lumea care vedea aceste scene nu credea ce scria pe pancartă.

De altfel, acesta era și scopul lor, ca lumea să știe ce păţesc cei care se opun regimului comunist. După îmbrăcăminte, oricine și-ar fi putut da seama că cei împușcaţi în cap nu erau borfași și oricine făcea legătura cu oamenii care dispăreau zilnic, răpiţi de pe străzi, luaţi cu forţa din case și chiar de la locurile de muncă. Aceste familii al căror tată, soţ sau frate dispărea fără urmă erau primele la faţa locului când aflau că un alt mort a apărut în piaţa cutare. Se duceau repede să vadă dacă cel împușcat era dispărutul lor.

Deși cazurile acestea au fost atât de numeroase, niciodată nu s-a întâmplat ca cineva să recunoască pe vreuna dintre aceste victime. Am fost de multe ori să văd și eu acești oameni morţi. Este adevărat că era greu să recunoști chipul celui împușcat, pentru că toţi erau împușcaţi în cap și în general erau desfiguraţi. Numai după îmbrăcăminte putea fi recunoscut de familie. Poliţistul era prezent întotdeauna și nu lăsa pe nimeni să-l atingă pe cel împușcat. Era foarte clar că oamenii au fost aduși în aceste pieţe și împușcaţi. Uneori erau lăsaţi acolo chiar și două zile, să fie văzuţi de cât mai multă lume.

Mai târziu, în închisoare, am aflat de la unii deţinuţi cu care am stat în aceeași celulă, că aceste crime tip execuţie au avut loc în toată ţara și cu aceeași lozincă, „borfaș mort în luptă cu poliţia“, scrisă pe pancartă. Cu toţii am tras concluzia că cei omorâţi prin împușcare în cap și expuși prin pieţele orașelor erau aduși din alte orașe, și nu omorâţi în orașul lor, ca să nu fie identificaţi.
Toate persoanele dispărute, despre a căror soartă nu s-a aflat niciodată, fie că au fost duse în Uniunea Sovietică și au murit chinuite, în anchete, fie că au fost aceste victime necunoscute, omorâte prin pieţele orașelor din ţară. Nici după moartea lui Ceaușescu nu s-a putut afla identitatea lor, a celor văzuţi de noi prin pieţe, și respectiv locul unde și-au găsit sfârșitul, cei dispăruţi de la casele lor.”

 
#citește mai departe în „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry
#„Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”
 #Autor George Sarry 

Dacă în urmă cu 123 de ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Sursa foto: ilustrație din volumul Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate
 

Citește și:

#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: „Înainte de a fi gardiancă fusese prostituată”

#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: Familia Sarry și Constanța copilăriei
 
#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: Zile mai bune, zile mai rele

#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: Coșciuge, șah și ploșnițe în temnița de la Aiud

#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: Cu ochii pe Consulatul Britanic din Constanța

#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: Arestarea și ancheta

#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: Întoarcerea în România anilor ’90 - tristețe și dezamăgire
 
Comentarii








Cele mai recente postari