Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
15:41 24 02 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală - „Viaţa mea. Amintiri din închisoare şi din libertate”, de George Sarry Coșciuge, șah și ploșnițe în temnița de la Aiud

ro

31 Jan, 2020 00:00 1088 Marime text
Volumul de memorii Viaţa mea. Amintiri din închisoare şi din libertate este o impresionantă mărturie a unei vieți ce pare incredibilă. Autorul, George Sarry, nepot de frate al celebrului jurnalist Constantin N. Sarry, s-a născut şi a copilărit în Constanţa anilor interbelici, fiind arestat și condamnat la temniță grea, ca „trădător de țară”, în urma unor acuzații absurde și mincinoase.
 
Anii de pușcărie politică, durerea, umilința, ororile trăite fac din cartea lui George Sarry un testimonial al unei epoci de neagră amintire, pe care însă suntem datori să nu o uităm, pentru ca istoria să nu se mai repete. Fragmentul citat mai jos rememorează perioada de prizonierat în închisoarea de la Aiud, unde Sarry a avut parte de tratamentul cel mai crunt de umilință și înfometare.
 

„De la etajul trei, unde era celula noastrǎ, puteam vedea pe fereastrǎ o mare parte din curte și poarta penitenciarului. Toate ieșirile și intrǎrile. Însǎ trebuia sǎ luǎm mǎsuri de precauţie, cǎci dacǎ eram prinși uitându-ne pe fereastrǎ eram pedepsiţi cu camera neagrǎ. Observam serile cum un cǎruţ cu patru roate pleca încǎrcat cu un coșciug tras de doi deţinuţi de drept comun îmbrǎcaţi în zeghe și escortaţi de un gardian nearmat. Deţinuţii de drept comun erau folosiţi la toate muncile și corvezile din penitenciarul Aiud. În fabricǎ lucrau numai deţinuţi politici.
 
Scena cu coșciugul o vedeam în fiecare searǎ. De multe ori erau douǎ coșciuge, unul peste celǎlalt. Erau luate de la morga penitenciarului și duse la cimitirul Trei Plopi din Aiud. Îmi aduc aminte cǎ în perioada când eram la Baia Sprie, Laszlo, un deţinut de origine maghiarǎ care lucra la zidǎrie în penitenciarul Aiud mi-a povestit cǎ vedea mereu cǎruţul cu coșciugul ieșind pe poarta închisorii. Într-o iarnǎ a vǎzut cum gardianul de la poartǎ a ridicat capacul coșciugului și a împuns cu un vǎtrai corpul mortului, dupǎ care s-a adresat gardianului care escorta coșciugul: «Acum sunt sigur cǎ nu e viu».

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

 

Întotdeauna gardianul de la poartǎ descoperea coșciugul sǎ fie sigur ca nu cumva sǎ fie cineva ascuns în locul celui mort. De altfel, orice mașinǎ, camion sau cǎruţǎ era percheziţionatǎ atât la intrare cât și la ieșirea din închisoare. Tot Laszlo îmi spunea la Baia Sprie cǎ mai toţi morţii depuși la morga închisorii erau desfiguraţi de șobolani, care le mâncau ochii, urechile și nasul.
 
În celulǎ nu aveam paturi sau saltele și nici rogojini. Tot ce exista în celulǎ era o putinǎ cu apǎ și una mai mare pentru nevoile de toatǎ ziua. Sub fereastrǎ, pe peretele exterior, la treizeci de centimetri de dușumea treceau dintr-o celulǎ în alta douǎ ţevi de fier. Așa-zisul calorifer.  Aici nu apucai sǎ-i cunoști bine pe cei cu care stǎteai în celulǎ pentru cǎ administraţia fǎcea foarte des schimbǎri între celule. În celulǎ nu exista niciun fel de mobilier, dormeam pe jos. Cei care aveau bagaj îl puneau sub cap când dormeau. Cei ca mine, care nu aveau bagaj, dormeau cu capul în palmǎ.
 

„Ne-au lǎsat întinși pe jos aproape leșinaţi

 
Din cauza plictiselii, am confecţionat un joc de șah. Tabla de șah am fǎcut-o în dușumea, care era de lemn. Am zgâriat pe scândura îngǎlbenitǎ treizeci și douǎ de pǎtrǎ ţele, fǎcându-le albe, iar restul de treizeci și douǎ de pǎtrǎţele le-am lǎsat galbene. Piesele le-am fǎcut de sǎpun, pe care îl primeam o datǎ la douǎ luni, care era gri și foarte moale. Șaisprezece piese le-am lǎsat gri, iar celelalte șaisprezece piese le-am fǎcut negre mestecând sǎpunul cu praf de cǎrbune pe care îl gǎseam în curte când ne scotea la aer.
 
Totul a mers bine vreo douǎ luni. Într-o zi vizeta se deschide și suntem prinși. Gardianul ne ia numele, iar dupǎ zece minute vine cu încǎ doi gardieni, ne ordonǎ sǎ ne dezbrǎcǎm și sǎ lǎsǎm pe noi numai cǎmașa și izmenele. Ne-a scos din celulǎ și ne-a dus la camera neagrǎ. Camera neagrǎ era la încheietura aripii teului cu coada teului. Camera asta, din cauza poziţiei, nu avea fereastrǎ. Dupǎ ce ne-a bǎgat înǎuntru au intrat și cei trei gardieni și ne-au bǎtut pânǎ ce au obosit. Când au plecat, nu au uitat sǎ ne înjure. Simţeam loviturile mai mult ca atunci când ne-au bǎtut la Jilava. Acum nu mai aveam carnea pe corp ca înainte. Acum eram slab și loviturile erau direct pe os. Ne-au lǎsat întinși pe jos aproape leșinaţi. Regimul de pedeapsǎ prevedea dreptul sǎ primești la trei zile mâncare.
 
Așa ne-au ţinut douǎ sǎptǎmâni. Când ne-au scos și ne-au dus în celulele noastre, atât cǎmǎșile cât și izmenele ne erau roșii de sânge. Nici eu, nici dl. Paraschivescu nu știam de unde putea fi atâta sânge. Nu a trecut mult timp și am aflat. Tot sângele era al nostru, dar nu era urmarea bǎtǎii pe care o luasem cu douǎ sǎptǎmâni înainte. Camera asta neagrǎ era plinǎ de ploșniţe. Chiar ziua, din cauza întunericului erau peste noi și ne sugeau sângele. Noi eram mai tot timpul culcaţi pe jos și când ne întorceam pe o parte sau alta, ploșniţele prinse sub noi erau strivite și ne pǎtau cǎmǎșile și izmenele.
 
De altfel, și în celelalte celule erau ploșniţe, însǎ ele ieșeau numai la întuneric, or celulele în timpul nopţii erau luminate și foarte rar apǎrea câte una. Dar circulau pe lângǎ ţevile de calorifer și raiul lor era camera neagrǎ.”

 
#citeşte mai departe în „Viaţa mea. Amintiri din închisoare şi din libertate”, de George Sarry 
#„Viaţa mea. Amintiri din închisoare şi din libertate”
 #Autor George Sarry 

Dacă în urmă cu 122 de ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. https://www.ziuaconstanta.ro/fondul-documentar-dobrogea-de-ieri-si-de-azi.html
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: „Viaţa mea. Amintiri din închisoare şi din libertate”, de George Sarry

Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală - „Viaţa mea. Amintiri din închisoare şi din libertate”, de George Sarry: Întoarcerea în România anilor ’90 - tristeţe şi dezamăgire

#DobrogeaDigitală - „Viaţa mea. Amintiri din închisoare şi din libertate”, de George Sarry: „Am schimbat închisoarea mică cu asta mare”

#DobrogeaDigitală - „Viaţa mea. Amintiri din închisoare şi din libertate”, de George Sarry: Eroinele de la Piteşti

 #DobrogeaDigitală - „Viaţa mea. Amintiri din închisoare şi din libertate”, de George Sarry: Din nou în libertate. De la „bandit” la „tovarăş”

 
Comentarii








Cele mai recente postari