#citeșteDobrogea Detalii economice din Dobrogea anilor ʼ30 (IV). Industria pescuitului și zonele piscicole

Ținutul dintre Dunăre și Mare a fost mereu unul extrem de bogat în resurse, iar acestea au fost mereu exploatate din plin de către cei care de-a lungul vremurilor au stăpânit provincia. Grecii s-au așezat aici în antichitate și au stabilit colonii care au devenit extrem de bogate ca urmare a exploatării resurselor naturale. La fel au făcut apoi romanii, bizantinii, genovezii și otomanii. Devenită în 1878 provincie a României Moderne, Dobrogea a continuat să își ofere bogățiile de tot felul, contribuind din plin la dezvoltarea statului.
 

 
În 1913, la finalul celui de al Doilea Război  Balcanic, Dobrogea Vechiului Regat a înglobat și Dobrogea de Sud, Cadrilaterul. Astfel s-a ajuns ca provincia să fie compusă din patru județe, Tulcea, Constanța, Durostor și Caliacra.
 
După Primul Război Mondial, România Mare a intrat pe drumul reconstrucției economice și al dezvoltării, iar succesul său în realizarea acestui deziderat ar fi fost probabil imposibil fără bogățiile Dobrogei. Pentru a dovedi acest lucru, este de ajuns să dăm chiar și un singur exemplu, concentrându-ne atenția asupra unui singur domeniu ce aducea anual sume uriașe la visteria statului. Este vorba despre piscicultură, industria pescuitului, a cărei „capitală”, nedeclarată neapărat, a fost și este Dobrogea.
 
În perioada interbelică, această industrie a cunoscut  o continuă dezvoltare,  lucru dovedit de cifrele statistice ce se regăsesc în Anuarele de profil întocmite în anii 20 și 30. Ne referim strict la pescuitul și la producția rezultată în apele deținute de statul român. Astfel, pentru comparație, trebuie spus că în 1926 producția totală națională a fost de 17.576.723 de kilograme. Dintre acestea, 5,7 milioane de kilograme (adică aproape o treime din cantitatea totală) rezulta din județul Tulcea. Zece ani mai târziu, în 1937, producția totală națională era de 14,517.217 kilograme de pește, din care regiunea Tulcea avea un aport de aproape jumătate – 7,2 milioane de kilograme (se vede o creștere uriașă a producției față de 1926 – de aproape 2 milioane de kg!). Creșterea a continuat, ajungând (așa cum vom arăta detaliat și mai târziu),  în 1939, la aproape 11 milioane de kilograme de pește!
 
În ceea ce privește județul Constanța, acesta, la capitolul piscicultură, era organizat ca un inspectorat. Constanța nu era însă de sine stătătoare, precum Tulcea, ci fusese inclusă alături de Giurgiu și Călărași în ceea ce administrativ se numea (doar din punctul de vedere al industriei piscicole) Regiunea București. Această invenție stranie numită Regiunea Piscicolă București avusese în 1926  o producție totală de pește de 4.535.786 kg, pentru ca în 1935 să înregistreze capturi de numai 2,1 milioane kilograme. În această Regiune București, evident, Constanța era liderul de necontestat în ceea ce privește capturile de pește. Zona marină aferentă județului Constanță era extrem de bogată, oferind cantități mari de chefal, aterină, barbun, calcan, cambulă, gingirică, guvide, hamsie, lufar, pălămidă, riseafcă (rizeafcă – pește răpitor, alosia caspi nordmanni), scrumbie albastră, stavrid și zargan. Din zona maritimă Constanța se mai recoltau anual și midii, rechin sau untură de delfin, a cărui prindere (vânare) urma să fie interzisă oficial prin lege abia în 1966.
 
Tulcea își avea arondată propria sa zonă marină, din care anual erau recoltate cantități uriașe de pește din diverse specii. Aminteam anterior că în 1937, în regiunea piscicolă Tulcea (ce îngloba Dunărea, Delta, zona marină și alte lucii de apă – lacuri, iazuri etc.) s-a realizat jumătate din producția anuală națională, fiind recoltate 7.233.389 kilograme de pește. Această cantitate uriașă a avut o valoare totală de 145.522.253 lei. Din aceste peste 145 de milioane de lei, 52 de milioane de lei au revenit statului, iar 92 de milioane au revenit pescarilor implicați în respectivele capturi.
 
Să ne referim puțin și la acești prestatori, la numărul pescarilor, vânătorilor și la cel al bărcilor de pescuit cu drept de exploatare în apele deținute în regie, de către stat. Astfel, în 1937, în zona piscicolă Tulcea erau înregistrați oficial 4.824 de pescari cu drept de exploatare în apele statului. Dintre ei, 3.475 erau și proprietari de scule. De cealaltă parte, în zona piscicolă Constanța (n.a. din cadrul regiunii piscicolă București!) erau înregistrați 792 de pescari, din care doar 361 erau proprietari de scule.
 
Vom face în continuare o scurtă trecere în revistă a unora dintre cele mai importante zone piscicole din județele Constanța și Tulcea și la producțiile înregistrate de aici. De această dată, cantitățile și cifrele raportate sunt la nivelul anilor 1938-1939 și publicate în „Anuarul Statistic al României 1939-1940”.
 
Începem cu inspectoratul piscicol Constanța și mai întâi ne concentrăm asupra cunoscutului lac Siutghiol. În intervalul 1938-1939, din Siutghiol au fost prinși 65 de raci și 56.771 de kilograme de pește în valoare de 1.555.667 lei. Din la fel de cunoscutul lac Tăbăcărie s-au recoltat 230 de raci, precum și 31.033 kg de pește în valoare de 747.046 lei.
 
O producție foarte importantă este cea rezultată din exploatarea lacului Tașaul: 436.198 de kilograme de pește în valoare de 6.319.504 lei. În sudul județului, la Tatlageac au fost recoltate 3140 de kilograme de pește în valoare de 98.589 lei. În zona marină aferentă județului Constanța s-a înregistrat o producție de 216 raci și 669.300 de kilograme de pește în valoare de 11.597.267 lei.
 
Trecem mai departe la bogata zonă piscicolă Tulcea. La perioada de raportare, Tulcea a avut o producție totală de 10.991.808 kg pește (cu aproape 4 milioane de kg mai mult față de 1937!) în valoare de 176.209.295 lei. La aceasta se adaugă și producția de raci – 2.070.577 de bucăți!
 
Nu putem da producție pe fiecare luciu de apă, așa că vom enumera doar câteva zone. Astfel, la Ceamurlia au fost prinși 115.988 de raci, plus 717.013 kilograme de pește – în valoare de 8,7 milioane lei. În zona Gorgova au fost recoltați 788.189 de raci și 1.082.839 kg de pește în valoare de 12,7 milioane lei. La Mila 23 au fost prinși 486.279 de raci și 557.867 kg de pește în valoare de 6,8 milioane lei. De la Murighiol a rezultat o producție de 3850 de raci și 82.017 kg pește în valoare de 971.258 de lei. Lacul Roșculeț, aflat între brațele Sfântu Gheorghe și Sulina, a contribuit la producția totală cu 998 de raci și 237.458 kilograme de pește în valoare de peste 3,1 milioane lei. La Uzlina au fost recoltați 207.342 bucăți raci și 276.402 kg de pește în valoare de aproape 3 milioane de lei.
 
Ne încheiem enumerarea cu producția înregistrată efectiv pe Dunăre, pe brațele ei, precum și în Marea Neagră (zona maritimă Tulcea). Astfel, de pe brațul Sfântul Gheorghe au fost recoltate 254.538 kilograme de pește în valoare de 5,3 milioane lei. Din exploatarea brațului Sulina au rezultat 115.702 kg de pește în valoare de 1,9 milioane lei iar de pe Chilia – 27.285 kg în valoare de 387.385 de lei.
 
În zona Dunării de dinainte de ramificarea sa în brațe de vărsare au fost prinse 209.118 kg de pește în valoare de 462.020 lei, în timp ce de pe Dunărea Veche au fost recoltate 35.820 de kilograme în valoare de 550.971 lei. Zona tulceană a Mării Negre a adus o producție de 530.650 kg pește în valoare de 22, 8 milioane lei!
 
Lacul Razelm, trecut administrativ în zona piscicolă Tulcea, a contribuit la producție cu 16.464 de raci și 3.918.765 kg de pește în valoare de 40.561.223 lei!
 
 
Datele statistice de mai sus sunt încă o dată dovada contribuției dobrogene la dezvoltarea economică, fie și doar în domeniul piscicol, la dezvoltarea României Mari...
 
Bibliografie
 
Anuarul Statistic al României edițiile 1939-1940, 1937-1938, 1935-1936, 1931-1932
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Sursa foto: Volumul „Constanţa“, de Tudor Şoimaru, disponibil în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța
 
Citeşte şi:
 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

#citeșteDobrogea: Detalii economice din Dobrogea anilor ʼ30 (I). Costul vieții

#citeşteDobrogea: Detalii economice din Dobrogea anilor ʼ30 (II). Preţuri şi salarii

#citeşteDobrogea: Detalii economice din Dobrogea anilor ʼ30 (III). Preţuri, salarii şi domenii de activitate