Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:58 09 04 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Detalii economice din Dobrogea anilor ʼ30 (I). Costul vieții

ro

11 Feb, 2020 00:00 1239 Marime text

Anii ʼ30 reprezintă cea de-a patra decadă a secolului XX, perioadă cuprinsă între 1 ianuarie 1930 și 31 decembrie 1939. În ceea ce privește România, în acest interval se înregistrează evoluții și o continuă dezvoltare în toate domeniile de activitate. Potrivit specialiștilor din domeniu, anul 1938 este considerat apogeul economic al perioadei interbelice.





România Mare se dezvoltă și devine un stat modern în perioada sus-menționată iar Dobrogea cunoaște la rândul său o evoluție fără precedent. Să nu uităm că vorbim despre o Dobroge cu ieșire la mare, cu porturi maritime precum Constanța și Sulina. Aceasta din urmă a fost porto-franco și sediu al Comisiei Europene a Dunării - CED (n.a. desființată în august 1938 prin "Aranjamentul de la Sinaia", când ia ființă Administrația Dunării de Jos, organism sub controlul statului român). Plămânul României moderne și în același timp Poarta către lume este însă Portul Constanța, care se dezvoltă și devine unul dintre cele mai mari porturi ale Europei.


Dobrogea anilor ʼ30 este un ținut vast, care are în compunere patru județe: Tulcea, Constanța, Durostor și Caliacra, ultimele două fiind din Cadrilater, Dobrogea de Sud și devenite ale României din 1913, după încheierea celui de-al Doilea Război Balcanic.


Potrivit recensământului din decembrie 1930, provincia dintre Dunăre și Mare avea o populație de 811.000 de locuitori. Dintre aceștia - 249.914 locuiau în județul Constanța, iar 183.391 în județul Tulcea.


Progresul a adus numeroase lucruri bune, dar existau și multe aspecte negative a căror rezolvare era fie anevoioasă, fie chiar imposibilă. În mediul rural, traiul omului obișnuit era extrem de dificil, iar populația suferea de boli și de sărăcie. Împroprietăriții din anii ʼ20 se confruntau cu credite mari pe care nu reușeau să le achite anual, acumulând debite. În mediul urban, lucrurile stăteau ceva mai bine, dar acolo, în centrele importante, costul vieții era din ce în ce mai ridicat.


Spre exemplu, în anul 1934, județul Constanța ocupase locul 9 în topul celor mai scumpe zone administrative ale României. Cinci ani mai târziu, același județ se afla pe locul al treilea în clasamentul național al acestui cost. Tulcea, la rândul ei, în același interval de timp, a urcat de pe poziția 69 (n.a. existau 71 de județe în România Mare!) și până pe locul 55, un salt de 14 "pași".


Facem în continuare o scurtă "radiografie" a costului lunar al vieții în reședințele de județ ale Dobrogei, raportându-ne și comparând cifrele din anii 1933/1934 cu cei din intervalul 1938/1939.


În 1933, costul lunar al vieții în orașul Constanța a fost de 8.729 lei, pentru ca în 1939 să ajungă la 12.302 lei. În Tulcea, în același interval, a crescut de la 5.868 de lei la 8.664 lei. În ceea ce privește Cadrilaterul, cifrele au crescut astfel: la Silistra, reședința județului Durostor - de la 6.032 lei la 8.466 lei, iar la Bazargic (azi Dobrici, Bulgaria), de la 6.232 lei la 9.478 lei.


Mai facem o comparație interesantă, cea dintre urbea Constanța și alte mari orașe ale României Mari. Spuneam anterior că în 1939 în centrul tomitan costul lunar al vieții era de 12.302 lei, orașul ocupând locul trei pe țară. Cea mai scumpă era, evident, capitala București, cu 14.194 lei. Pe locul 2 se situa Brașovul, pe 4 Clujul, pe 5 Timișoara, iar pe 6 Chișinău. Iașiul era abia cel de al zecelea cel mai scump oraș, Craiova era pe 14, Tulcea pe 55 iar Vaslui pe 67. Ultima poziție, a 71-a în clasamentul costului lunar în reședințele de județ, era ocupată de Huși.


În 1939, costul lunar al vieții la Constanța era așadar de 12.302 lei, astfel că cel anual, pe categorii de cheltuieli, se ridica la un total de 147.626 lei. Din acest total anual, 32.912 lei mergeau pe alimente de origine animală, 19,022 lei pe alimente de origine vegetală, 4.370 de lei pe fructe, 13.819 lei pe îmbrăcăminte și încălțăminte, 6.300 lei pe confecții... De asemenea, 15.037 erau cheltuieli pentru lumină, apă și combustibil, 6.600 pe transport, 2.976 pe spectacole, 42.000 pe chirii iar 4.590 pe diverse.


Prezentăm și situația reședinței Tulcea, unde în 1939 costul total anual ajungea la 103.973 lei. Din această sumă, 26.828 de lei erau destinați alimentelor de origine animală, 18.187 de lei celor de origine vegetală, 3.826 de lei pentru fructe, 13.889 de lei pentru îmbrăcăminte și încălțăminte, 4.800 pe confecții, 14.067 de lei pentru lumină, apă și combustibil, 15.000 pe chirii, 2.304 pe spectacole, 1.080 de lei pentru transport și 3.992 de lei pentru diverse.


(Va urma)


Bibliografie


Anuarul Statistic al României edițiile 1939-1940, 1937-1938, 1935-1936, 1931-1932


Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 

Citeşte şi:
 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Dobrogea interbelică. File din jurnalele vremii (X): Crima din pădurea Caranlâc

Comentarii








Cele mai recente postari