Jurnal aniversar de Dobrogea. 150 La pas prin istorie (ll)

Se apropie Ziua cea mare

Așa cum am promis cititorilor noștri, acest jurnal aniversar reunește, în prima parte, informații despre revenirea Dobrogei la țară, pregătirile pentru importantul eveniment, culisele acestuia, amploarea faptelor, așezate în ordine cronologică. Aproape zi după zi, pe cât de accesibile ne-au fost sursele primare din presă și arhive. Acest periplu caleidoscopic se dorește a găsi răspunsul cel mai adecvat la întrebarea: De ce iubim Dobrogea? Ce îi datorăm?
Ce știm despre strădaniile înaintașilor întru păstrarea și cultivarea spiritului inconfundabil al Dobrogei?

8 octombrie 1878

Încordarea raporturilor cu Rusia după semnarea păcii de la San
Stefano a întârziat trecerea trupelor române în Dobrogea. Abia după intrarea
triumfală a armatei în Bucureşti, la 8 octombrie, divizia s-a pus în marş
spre Brăila.

 18 octombrie 1878

Pregătirile pentru organizarea marelui eveniment al ocupării Dobrogei se apropiau. Ele debutează la Brăila unde, la 18 octombrie, în ședința Consiliului local fuseseră stabilite măsurile organizatorice necesare desfășurării în bune condiții a solemnității trecerii armatei române în Dobrogea, la 14 noiembrie. „Strada ce coboară în port la ambarcaderă pe unde va trece armata, ca suvenire pentru orașul nostru și pentru țara întreagă să se numească din acea zi înainte „Calea Virtutea Militară” iar în locul arcurilor de trimf să se ridice în mod stabil și definitiv două mici coloane în formă de stâlp, de o înălțime ca de trei metri, în vârful cărora să se aprindă câte o lampă și pe care să figureze inscripțiunea trecerii în Dobrogea.” Portul, începând de la Piața Sfinții Arhangheli până în port primește cu acest prilej numele „Calea Dobrogei”.
Primarul orașului preciza că trebuie „să dea acestei treceri toată solemnitatea ce merită”. Fusese confecționat un debarcader (ambarcaderă) în port, vis a vis de Ghecet.[1]

21 octombrie

Pe baza articolului 46 al Tratatului de la Berlin, începe să lucreze Comisia europeană pentru delimitarea frontierei de sud a Dobrogei. Ea s-a întrunit la Constantinopol, la 21 octombrie, având în componenţă reprezentanţi ai Germaniei, Austro-Ungariei, Franţei, Marii Britanii, Italiei, Rusiei şi Turciei. La cererea comisiei, guvernul român a delegat un grup de ofiţeri superiori în frunte cu colonelul Ştefan Fălcoianu, căruia i-a fost ataşat şi Mihail Pherekide, membru al Adunării Deputaţilor. Ei au asistat la lucrările primei şedinţe (Silistra, noiembrie 1878), iar de la a treia a fost admisă, cu rol consultativ, şi delegaţia Bulgariei. Actul final, încheiat la 17 decembrie la Constantinopol, a fost ratificat mai apoi de guvernele celor şapte puteri semnatare ale Tratatului şi a intrat în vigoare prin trasarea graniţei şi plantarea bornelor de frontieră.[2]
 

---

3 noiembrie 1878

O minută a publicației „Pressa” prin corespondentul local din Tulcea:„Românii se întreg cu şaga. Atâta întârziere este de nepriceput, mai cu seamă că toate interesele suferă. Ce să fie oare? Prin jurnalele oficioase nu găsim nimic, nu se vorbeşte de această stranie tărăgănare a ocupării. Populaţia de aici e cuprinsă ca de friguri, şi-ar fi în stare să puie mână de la mână şi să transporte trupele române până aici, numai să se decidă odată să intre.Timpul s-a înseninat din nou, şi s-a încălzit, se pare că şi cerul aşteaptă ca înainte de a se acoperi de norii zăpezii să vadă defilarea legiunilor române pe drumul ce duce la mare, care de astăzi va trebui să fie o ţintă constantă a stabilirii noastre. Lumea speculantă este în mare mişcare aici, fiecare vroind să întreprindă câteva cu norocoasa venire a românilor în această localitate. Astfel se proiectează aşezarea unei imprimerii române, deschiderea unui stabiliment de locantă şi cazin, deschiderea unei magazii moderne de tot felul de papetărie pentru necesitatea particularilor şi a autorităţilor. Tânărul Franghia, un inteligent şi amabil negustor, a luat această sarcină şi merită toate laudele căci Tulcea e lipsită de multe trebuincioase unui popor cult şi în progres(…) De altminterea populaţia este veselă şi liniştea  şi ordinea domneşte pretutindenea. Cum vedeţi, noi scriem corespondenţe, alţii fac dări de seamă prin jurnale, discută unele acte oficiale din localitate: se vorbeşte pe uliţe, în cazinouri, se primesc orice fel de jurnale, şi cu toate acestea nu se simte nici o constrângere, nici un amestec, nici o ameninţare din partea administraţiei ruse. Cât pe aci eram să laud tactul, delicateţea, urbanitatea şefului ei. Dar Doamne păzeşte! Cu duşmanii niciodată să te faci prieten, zice o vorbă română. Să ne ţinem de zicătoare şi să ne vedem de treabă…”[1]

6 noiembrie 1878

În ședința Consiliului de Miniștri a fost aprobată componența comisiei pentru instalarea administrației civile în vechea provincie a țării, condusă de Nicolae Catargi, plenipotențiar principal.[2]Divizia activă fusese constituită cu mult timp înainte la Pitești, pusă sub comanda generalului Gheorghe Anghelescu.

7 noiembrie 1878

Ofiţeri ai statului major englez fac în zilele de 7 şi 15 noiembrie 1878 o recunoaştere pentru a stabili graniţele provinciei nou alipite. Comisia ajunge pe zona de frontieră dintre Silistra şi Mangalia, fiind însoţită de ofiţeri topografi însărcinaţi cu ridicarea planului frontierei. Din partea română a fost desemnat căpitanul Culcer. Lucrările erau definitivate la sfârşitul aceleiaşi luni la Constantinopol. În această expediţie de recunoaştere s-a decis ca punctul de sprijin al frontierei pe Marea Neagră să fie la o movilă situată aproape la 1200 metri spre sud de moara din Ilanlîc, între două movile mai mici.[3]

9 noiembrie 1878

Știindu-se că va sosi însuși domnitorul, cu ocazia trecerii armatei române în Dobrogea, Consiliul comunal Brăila primește un credit de 8000 lei pentru întâmpinarea cheltuielilor solemnității etc. din creditul alocat bugetului construcțiilor pe anul curent.
„Având în vedere că pentru a se putea prepara din timp dejunul și dineul pentru M. Sa, suita Măriei Sale și alte persoane necesare, s-a angajat un domn locantier din această urbe, și astfel chemându-l pe d-l Filip Hugo, care prezentându-se în persoană primarului, am convenit ca pentru masa de dejun să se plătească lei 25 și pentru dineu lei 35.
Având asemenea în vedere că atât arcurile de triumf cât și grădinile publice și autoritățile urmează a se lumina prin lampioane precum și la palatul Măriei Sale în serile în care va sta în această urbe, și a se decora cu pavilioane tricolori și verdețuri, și pentru a se putea face toate acele preparațiuni. Dispunem ca din creditul enumerat, să se ordonanțeze d-lui comisar inspector un avans de lei 1,500, atât pentru prepararea mesei cât și întâmpinarea celorlalte cheltuieli enumerate mai sus, bine înțelegându-se că costul mesei nu va trece peste prețurile indicate, precum și al lampioanelor și materialului necesar, de cincizeci bani fiecare, în modul după cum s-a mai făcut și în alte ocaziuni.[4]

10 noiembrie 1878

Prefectul județului Brăila își informa primarul orașului asupra comunicatului oficial primit de la cancelaria regală  „Alteța Sa Regală, Domnitorul, la 11-le curent va porni din capitală pentru Brăila unde va petrece noaptea și a doua zi va ordona trecerea armatei în Dobrogea, se speră că Alteța Sa va binevoi a vizita și d-voastră conform ordinului domnului ministru cu adăogire că orice altă modificare ne va anunța-o”[5].

---

Din varii motive, regele nu a mai ținut de programul anunțat pentru ziua de 11 noiembrie.

12 noiembrie 1878

Tergiversările momentului festiv la care se pregătea întreaga țară depindeau de negocierile cu Rusia privind Dobrogea. Consulul general al Austro-Ungariei la București își informa superiorul despre situația de fapt.
„O altă întrebare este însă cât timp poate rezista guvernul român presiunilor din partea Rusiei? La prima dorință a domnului Brătianu și a colegului său, domnul Kogălniceanu, care în acest moment dă impresia că ar fi total împotriva Rusiei, riscul de a vedea acceptul adoptat în același mod, probabil chiar modificat, sta deja în intenția examinării proiectului convenției. De asemenea, nu pot ocoli discursul ministrului, din care rezultă că viitoarea atitudine a României ar depinde de sprijinul pe care îl acordă puterile incluse în Tratat, între­zărind o rezervă care atrage atenția asupra posibilității unor tulburențe.
În continuare, domnul Brătianu mi-a dat de înțeles, în timpul discuției, că recentele mișcări ale corpurilor de trupe rusești în Peninsula Balcanică, precum și cele de aici din România, ar sugera doar indiciul că Rusia este în tot cazul foarte sigură de Austro-Ungaria, o circumstanță care nu poate fi deloc liniștitoare pentru România.
În ceea ce privește intențiile reale ale Rusiei privind Dobrogea, se pare că principala atenție s-ar îndrepta asupra menținerii unor puncte de importanță strategică din această provincie și probabil și fixarea acestora, iar atâta timp cât forțele rusești ar staționa în Bulgaria și România, s-ar menține deschisă în caz de război cea mai scurtă linie de legătură cu Basarabia, precum și apărarea cu succes a acestor puncte importante de posibilele atacuri de pe mare.
Desigur, guvernul rus pare foarte dornic de atingerea scopului său prin intermediul unui acord cu România; în cazul unui eșec însă aș privi încălcarea contractului mai degrabă ca un lucru improbabil.”[1]
Acest lucru se impunea de urgență, deoarece știrile care veneau din Dobrogea erau extrem de îngrijorătoare. Provincia devenise guvernământ rusesc. Ocupanții permiseseră pătrunderea masivă a bulgarilor în administrație, în detrimentul populației românești. La Babadag, biserica românească a primit epitropi bulgari, cărțile românești au fost arse, limba bulgară a fost declarată limbă oficială, iar redactarea actelor în limba română se pedepsea cu închisoarea.
În noiembrie 1878, armata rusă a început, însă, retragerea din Dobrogea, în locul acesteia intrând trupele române.[2]

---

Acelaşi destoinic corespondent particular pentru „Pressa” transmitea din Tulcea zla aceeași dată: „Se răspândise  miercuri vestea prin oraş că soseşte vaporul român „România” cu comisiunea însărcinată de a primi în posesiune Dobrogea. Toată lumea alergase la port de pe la orele 1 post meridiane. Poliţia cu primarul luase imediat măsuri de a se aşterne moloz la port pentru astuparea gropilor şi a glodului. Un covor se adusese pe podul debarcaderului. Fiecare pânză, fiecare catarg era observat în depărtare pe Dunăre de mulţimea ce se adunase la port, aşteptând cu nerăbdare sosirea comisiei române. Patru ceasuri lungi trecură când veni ştirea de la administraţie că comisiunea nu mai soseşte în acea zi, dar a doua zi joi va fi. Lumea se împrăştie mâhnită şi fiecare se gândea cum va trece noaptea mai iute pentru a sosi ziua de joi. Ieri, însă aceeaşi zadarnică pregătire.(…)

13 noiembrie

„Suntem în preseara ocupării Dobrogei“, scria Carol I tatălui său. Ruşii presau obţinerea unui statut special în Dobrogea, unde voiau să-şi instaleze baterii pe malul mării. Trupele ruseşti, de asemenea, voiau trecere liberă pe teritoriul pe care Puterea de la Răsărit l-ar fi vrut al ei, pentru ieşirea la Marea Neagră şi instalarea aici a unei baze de operaţiuni militare. „Eu am răspuns că până Dobrogea nu va fi în mâinile noastre, nu putea lua nicio decizie în privinţa ei. Avem acum mult de lucru cu organizarea aparatului administrativ pentru Dobrogea şi trebuie să găsim modul cel mai nimerit de a-l aplica. (...) Eu nu cer altceva decât ca fostul nostru aliat - în ce priveşte trecerea armatelor sale prin România şi prin Dobrogea - să se ţină strict de Convenţia noastră şi de Tratatul de pace, ca să se evite orice conflict. Am de gând ca la sfârşitul săptămânii să mă duc la Brăila să asist la intrarea trupelor mele în Dobrogea. Sper că vom avea tot timp frumos ca acum“, îşi aşternea gândurile regele României independente. 

13 noiembrie

Regele Carol semnează Decretul nr. 2533/1878 referitor la Regulamentul de împărțire și organizare administrativă a Dobrogei.
„Titlul I
Împărțirea Dobrogei în districte și plăși
Art.1: Teritoriul cuprins între Gurile Dunării, ținutul Dobrogei și pământurile învecinate, hotărâte la nord de talvegul brațului Chilia, la sud prin linia de delimitare ce pleacă de la Silistra și se oprește la Mangalia, se împarte în trei județe: județul Tulcea, județul Kustengea și județul Silistra Nouă, având ca reședințe ale autorităților superioare orașele cu același nume.
Art. 2: Județul Tulcea se compune din patru plăși: Tulcea, Sulina, Măcin și Babadag.
Plasa Tulcea cuprinde: toate satele din fostul caimacamlîc, afară de Sarikioi. Mai cuprinde: Isaccea, Niculițel, Telița și Celik Dere ce făceau altădată parte din mudurlîkul Isaccei și încă toate satele pendinte altădată de mudurlîkul Mahmudiei.
Plasa Sulina cuprinde: orașul Sulina, toate satele pendinte de vechea căimăcănie cu același nume, precum și satele ce compuneau fostul mudurlîk al Chiliei. I se adaugă Insula Șerpilor.
Plasa Măcin cuprinde: orașul Măcin și toate satele vechii căimăcămii cu același nume, mai adăugându-se satele Geaferca, Taița, Digliș-Monastir, Cocoș-Monastir și Giafer-Islam, pendinte altădată de Isaccea.
Plasa Babadag cuprinde: orașul Babadag și toate satele ce compuneau fostul caimacamlîc cu același nume. I se adaugă satul Sarikioi.
Art. 3: Județul Kustenge se compune din trei plăși: Kustenge, Hârșova și Mangalia.
Plasa Kustenge cuprinde toate satele vechii căimăcămii cu același nume.
Plasa Hârșova cuprinde satul Hârșova și toate satele fostului caimacamlîc.
Plasa Mangalia cuprinde orașul Mangalia și toate satele vechii căimăcămii cu același nume, până la hotarul dinspre Principatul Bulgariei.
Art. 4: Județul Silistra Nouă se compune din două plăși: Medgidia și Silistra Nouă.
Plasa Medgidia cuprinde orașul Medgidia și toate satele caimacamlîkului de altădată și Cernavoda, afară de Rasova.
Plasa Silistra Nouă cuprinde Rasova și toate satele aflate în plășile Medgidia și Mangalia de o parte, Dunărea și hotarul dinspre Principatul Bulgariei de cealaltă.
Art. 5: În Tulcea, Kustenge și Rasova se înființează câte o poliție de clasa I.
Art. 6: În orașele și târgurile Chilia, Mahmudia, Isaccea și Cernavoda se va înființa câte o poliție de clasa a II-a.
Art. 7: Comisarii de poliție, subcomisarii și tot personalul poliției externe în orașele unde s-a hotărât a exista poliție, se va înființa după trebuință în urma recomandărilor prefectului de district către Ministerul de Interne.
Comuna
Art. 8: Fiecare sat formează o comună.
Art. 9: Comuna este administrată de către primar, asistat de un consiliu compus din patru persoane, locuitori stabiliți într-însa, aleși de către consătenii lor, conform obiceiurilor localității.
Titlul II
Despre Prefect
Art.10.Prefectul în districtul său este reprezentantul guvernului central. El are sub îngrijirea și răspunderea sa ordinea publică și prin urmare: garanția proprietății, a averii, a onoarei, a libertății individului și ocrotirea drepturilor libertății tuturor cultelor.
Art.11 Prefectul administrează districtul său, deocamdată, după legile și obiceiurile locale, dând tot ajutorul administrației, întru executarea întocmai a regulamentelor celorlalte ministere.
Art.12. Ca reprezentant al guvernului central, el are la dispoziția sa, în limitele legii, puterea publică.
Art. 13. El, în această calitate, are întâiul pas la toate recepțiile, primește toate felicitările. El observă mersul tuturor serviciilor și părerile sale, când crede necesar, le supune la aprecierile ministerului respectiv.
Art. 14. Toți funcționarii administrativi și polițienești sunt sub ordinele sale.
Prefectul este obligat ca la fiecare 15 zile să raporteze ministerelor respective îmbunătățirile și reformele ce crede necesar a se introduce în legislația locală actuală, care să înlesnească pe cât s-ar putea apropierea de legislația generală a țării.
Astfel, școala, administrația comunală și județeană, serviciul sanitar și drumurile de comunicație vor face obiectul primelor dispoziții la care prefectul va fi dator a da toată serioasa sa solicitudine. Măsurile propuse și adoptate de ministerele respective și aprobate de domnitor, prefectul le va face cunoscute populație prin ordonanță și le va executa întocmai.
Art. 16. Ținta la care prefectul caută a se sili să ajungă va fi legislația generală a țării. Pentru a ajunge însă la aceasta este obligat a lua măsuri prudente, lăsând timp populației locale a se pătrunde de foloasele noilor reforme.
Art.17. În orice caz, prefectul este ținut a nu trece peste legile generale ale țării. Este lăsat la inteligența sa să nu aplice însă unele părți care ar fi în contradicție cu deprinderile și cu legislația locală.
Menținerea iubirii și a înfrățirii între diferitele culte și naționalități, prin respectarea datinilor și dogmelor fiecărui cult, va fi prima preocupare a prefectului.
Locuitorii Dobrogei (ai României Transdanubiene) fiind toți considerați ca fii ai aceleiași Românii, toți se vor bucura deopotrivă de aceleași îngrijiri și drepturi și prefectul este însărcinat cu aceasta.
Art.18. Prefectul lucrează sub ordinele directe ale ministrului de Interne, executând în același timp ordinele tuturor celorlalți miniștri în atribuțiile lor.
Art. 19. Prefectul este supus la toate celelalte îndatoriri către diferitele ministere, întocmai ca și ceilalți prefecți ai țării.
Despre administratorii de plăși
Art.20. Administratorii în circumscripția încredințată lor au aceleași îndatoriri și drepturi ca și prefectul.
Art.21.Administratoru lucrează sub ordinele prefectului. El îi înlesnește toate informațiile culese din localitate și prin rapoarte săptămânale le supune la aprecierea prefectului care apoi le studiază și le modifică conform îndatoririlor sale.
Despre polițiști
Art. 22. Polițiștii sunt direct sub ordinele prefectului și administrează poliția în limitele legilor și obiceiurilor locale existente și conform instrucțiunilor prefectului.El are în subordinele sale toată poliția locală.
 
Despre primarii de comune
Art. 23.Primarul este numit de către perfect dintre cei cinci locuitori aleși ai comunei.
Religia nu este un obstacol la numirea primarului. Prefectul va căuta însă în alegere a avea în vedere religia profesată de cel mai mare număr.
Art. 24: Primarul, asistat de consilieri, îngrijește și ia măsurile cuvenite pentru poliția rurală, pentru paza bunei ordini și liniști între locuitori și pentru îndeplinirea ordinelor ce le-ar primi de la autoritatea superioară.
În caz de crime sau delicte, el urmărește și descoperă pe autorii lor până la sosirea administratorului de plasă, căruia îi va fi făcut cunoscută îndată comiterea faptei.
El îl va înștiința întotdeauna pe administratorul de plasă despre orice tulburare sau neorânduială întâmplată între locuitori.  
Art. 25: Consiliul comunal sub președinția primarului va căuta să împace toate neînțelegerile dintre locuitorii comunei. Are îndatorirea de a lua toate măsurile necesare pentru prosperitatea intereselor generale ale comunei. Este responsabil pentru orice dezordine din cauza religiei. Va acorda egală protecție tuturor cultelor. Va îngriji pentru buna stare a școlii și a templelor religiei.
Art. 26: Prin mijloacele de care poate dispune, Consiliul comunal va face ca străzile și căile de comunicație de pe teritoriul comunei să fie întreținute în condiții satisfăcătoare.
Art. 27: Primarul se va supune ordinelor administratorului de plasă.
El va putea cere ajutorul forței publice pentru restabilirea ordinii, în cazul când ar fi tulburată în interiorul comunei.
Administratorul îl va putea suspenda când el ar dovedi abateri de la îndatoririle sale. Prefectul nu îl mai poate revoca.
Art. 28: Când se va constata că Consiliul comunal nu corespunde îndatoririlor sale, administratorul îi va suspenda exercițiul autorității sale și va raporta prefectului care poate dizolva consiliul și ordona altă alegere.
Art. 29: În comunele de reședință a prefecturii, prefectul poate prezida adunarea Consiliului comunal ori de câte ori va crede de cuviință. Poate delega să-l înlocuiască pe directorul prefecturii.
Art. 30: Alăturatul stat care fixează numărul funcționarilor și apuntamentele lor, se va aplica pentru Dobrogea până ce corpurile legiuitoare vor organiza prin lege această parte a României.
Art. 31: Ministrul nostru de Interne este însărcinat cu executarea acestui decret.
Dat în București la 13 noiembrie 1878.
Carol
Ministru de Interne C.A. Rosetti, nr. 2533[1]
 

---