Istoria Dobrogei - Bibliografie „Acta Sanctorum” (sec. X) (II)

• Tradiția manuscriselor referitoare la Faptele sfinților Bisericii Creștine este foarte bogată. O însemnată parte a acestor scrieri sunt anterioare secolului VI, dar au fost păstrate în copii de după secolul IX. Ele au fost înregistrate într-o colecție sistematică de către Ioanes Bollandus (1596-1665), iar culegerea lui a fost completată treptat și numără azi peste 70 de volume, pe lângă care revista „Analecta Bollandiana" publică texte suplimentare. În colecția lui Bollandus textele au fost aranjate în ordine calendaristică, pe zile, săptămâni și luni, fiecare lună cuprinzând mai multe volume numerotate cu cifre romane. (H. Mihăescu & Gh. Ștefan)

 
 
ASS, aprilie II, 8 . 968) 1. În timpul domniei prea nelegiuiților Diocletian și Maximian  și al consulatului lui Tarquinius și Gabinius, în a doua guvernare a lor, a izbucnit sminteala diavolului împotriva creștinilor.
2. A doua zi, un om smintit mergând la Tarquinius i-a zis: Sunt trei oameni, care în ziua de ieri n-au voit să se supună poruncilor tale și să jertfească zeilor, spunând că ei se închină singurului Dumnezeu care este în ceruri. Auzind aceasta, Tarquinius trimise la ei slujbași de-ai lui ca să-i prindă. Ducându-se slujbașii la ei în proprietatea numită Ozobia, îi găsiră făcând rugăciuni lui Dumnezeu. Prinși și legați cu lanțuri de fier, îi duseră în scurtă vreme la Dorostolos . Și intrând, când se lăsase seara, vestiră pe Tarquinius zicând că au fost prinși oamenii aceia care spun că sunt creștini. Guvernatorul Tarquinius a zis: La vremea aceasta nu-i primesc în grabs, ci cu răspunderea voastră păziți-i până dimineață. Potrivit poruncii, soldații îi păziră până dimineața.
3. Când se lumină de ziuă, Tarquinius porunci să fie aduși sfinții înaintea sa și văzându-i spuse: „Aceștia sunt cei care au nesocotit poruncile noastre și se închină după voia lor”. Și zise către dânșii: „Mai întâi spuneți-mi numele vostru”. Sfântul Maximus zise: „Eu, după credința noastră în Domnul Isus Hristos, sunt creștin împreună cu acești frați ai mei ; după oameni mă numesc Maximus”. Guvernatorul Tarquinius zise: „Ai răspuns cum s-ar cădea față de un cleric care slujește nu zeilor, ci altcuiva. Iar celălalt care îți urmează și este mai încoace în fața mea, cine zice că este ?” Acesta îi răspunse: „Dadas, și noi suntem așa cum a spus și fratele nostru dintâi”. Tarquinius zise: „Și al treilea cine zice că este ?” Sfântul Quintilianus spuse: „Mă numesc Quintilianus și sunt creștin."
4. Când notarul Magnillianus luă declarațiile fiecaruia, consulul Gabinius zise: „Ai luat numele tuturor?" Notarul Magnillianus răspunse: „Dacă poruncește măria voastră, să se citească textul”. Consulul Gabinius zise: „Citește”. Atunci notarul Magnillianus spuse: „Numele pe care le-am luat la toți sunt următoarele: Maximus, Dadas, și Quintilianus”. Atunci Tarquinius guvernatorul zise: „Iată, noi avem milă față de voi. Deci, dacă vreți să trăiți, duceți-vă și jertfiți mamei zeilor și să fiți preoți ai lor, pentru că preotul care o cinstea a murit și a plecat la marele Zeus regele ceresc, ca să-i slujească lui”. Sfântul Maximus zise: „Prea nelegiuitule și prea nerușinatule, tu nu te temi de numele Domnului... ?”
5. Chemând pe Dadas și pe Quintilianus, consulul Gabinius îi îndemna cu multe vorbe deșarte, doar de ar putea să-i momească spre pierzanie la ceea ce voia el. Dar sfinții Dadas și Quintilianus îi răspunseră: „Noi ne alăturăm la cele spuse de fratele nostru Maximus, pentru că el este citeț al bisericii sobornicești, cunoaște bine Sfânta Scriptură și știe ce ne este folositor să facem ; tu însă, fiind înșelat de sminteala demonilor, nu cunoști ceea ce-ți este de folos...".
6. Consulii Gabinius și Tarquinius discutară între ei cu privire la cele ce li se spusese de către sfinți și porunciră ca sfinții martiri să fie duși înapoi la închisoare. Sfinții mergeau vorbind despre mântuirea lor



7. Atunci porunciră slujitorilor să-i dezbrace. După ce fură dezbrăcați, Gabinius zise slujitorilor: „Legați-i, întindeți-i la pământ și biciuiți-i!" Auzind aceasta, slujitorii degrabă făcură ceea ce li se poruncise. Tarquinianus zise: „Întrebați-i dacă nu vor să ni se supună și să jertfească zeilor, iar de nu, să le pregătim alte chinuri, încât să-și sfârșească viața prin cele mai grozave cazne”. Când fură întrebați de către slujbași, sfinții martiri spuseră ca dintr-o singură gură: „Noi, întăriți de Dumnezeu, am disprețuit torturile voastre și nu ne alăturăm îndemnurilor rele spre a jertfi demonilor”. Auzind acestea de la ei, slujitorii înștiințară pe aceia. Consulul Tarquinius zise: „Dacă nu vor să se supună, aruncați-i în închisoare, pentru că acum este vremea prânzului”.
8. Trecând de ora a șaptea [ora 13 – nota editorilor români] porunciră să fie aduși sfinții la altar. Când fură de față, consulul Gabinius le zise: „Ei, Maxime, ai chibzuit odată cuminte să jertfești zeilor?” Sfântul Maximus răspunse: „Noi nu avem o astfel de hotărâre. Precum ți-am spus și mai înainte, noi nu ne închinăm altcuiva, decât numai Domnului nostru Isus Hristos împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh”. Atunci Gabinius mâniat zise sfinților martiri: „Dacă nu voiți să stați cuminte și să vă închinați zeilor, vă voi nimici; voi face să plecați în locuri barbare și voi porunci ca acolo să vi se taie capetele”. Sfinții martiri răspunseră următoarele:  „Jură-te să împlinești această vorbă, pe care ai chibzuit-o”. Atunci consulii porunciră ca aceștia să fie duși înapoi la proprietate și acolo sfinții să fie decapitați. Luând cunoștință de hotărâre, sfinții martiri slăveau pe Dumnezeu ....
9. Când ajunseră sfinții în locul numit Ozobia, după ce-și pecetluiră trupurile cu pecetea lui Hristos și se sprijiniră pe Sfântul Duh, fură decapitați de către soldatul însărcinat cu paza lor, potrivit hotărârii date de către consuli ; și astfel își dădură sufletele lui Dumnezeu, în care crezuseră. Pătimiră sfinții martiri Maximus, Dadas și Quintilianus în luna aprilie, în ziua a douazeci și opta, în ținutul Ozobia, în timpul domniei lui Diocletian și a lui Maximian și pe vremea consulatului lui Tarquinius și al lui Gabinius.
 

 
 ASS, aprilie III, 419. În ziua a șasea înainte de calendele lunii mai. În Axiopolis se face pomenirea zilei de naștere a lui Cyrillus.
 
ASS, septembrie IV, 55. (Pomenirea) sfinților martini Macrobius, Gordianus, Heli, Zoticus, Lucianus și Valerianus. (...)
Când aceștia veniră în orașul Tomis, găsiră pe sfinții Zoticus, Lucianus și Heli luptând în fața guvernatorului Maximus pentru mărturisirea întru Hristos. Iar aceștia (Macrobius și Maximus), când au venit la orașul tomitanilor, au găsit pe sfinții Zoticus, Lucianus și Heli luptând în fața prefectului Maximus pentru mărturisirea lui Hristos. În cetatea Tomis se pomenește ziua de naștere a sfinților Stratorius, Valerius, Maerobus și Gordianus.
 
ASS, Octombrie I, 30. La Tomis în Pont (se face pomenirea) sfinților martiri Priscus, Crescens, Evagrius.
În cetatea Tomis (pomenirea) sfinților Priscus, Criscens, Evagrius, Denegothia, Faustinus, Martialis, Ianuarius (....) Alexander, Euprobus, Digna, Gothia, Saturnina, Speus, Castus, Primus, Donatus, Passicus, Propus.
 
ASS, octombrie II, 411. În Axiopolis (se face pomenirea) zilei de naștere a sfântului Dasius.
 
SINAXARIUL BISERICII CONSTANTINOPOLITANE
VOLUM INTRODUCTIV PE NOIEMBRIE
 
ASS, iunie 24, p. 767, 28-37. Producându-se în acele vremuri o răscoală a sciților [denumire generică pentru barbarii de la nordul Dunării de Jos] care trecuseră Istrul  și pustiau Tracia, îndată după moartea lui Diocletian [316], punând mâna pe domnie Maximian, a ajuns la multă grijă și încurcătură, mai ales din pricina lui Marmaroth, conducătorul sciților, care se deosebea dintre mulți prin mărimea trupului și prin putere. Acesta 1-a chemat la lupta de întrecere, pe dânsul sau pe unul dintre cei din jurul său.
 
ASS, septembrie 13, p. 40, 7-24. În aceeași zi este prăznuirea sfinților martiri Macrobius, Gordianus, Ilie, Zoticus, Lucian și Valerian. Aceștia au fost martirizați pe timpul împăratului Licinius [Est, 308-324]. Macrobius era din Cappadocia [Asia Mică/Turcia asiatică], iar Gordianus din provincia Paflagonia [Asia Mică/Turcia asiatică]. Ei aveau înțelepciune înfloritoare pentru tinerețea vârstei lor și ca podoabă credința în Hristos, fiind rânduiți la serviciul mesei împărătești. Licinius a încercat multe față de ei, dar n-a izbutit să le îndepărteze credința în Hristos. I-a exilat în Sciția, după ce s-a sfătuit cu cei din jurul său. Căci credea că cu timpul și prin suferință vor cădea iar în necredință. Ajungând în orașul Tomis, aceștia îi găsiră luptând (pentru credință) pe sfinții Zoticus, Lucianus și Ilie, deoarece mărturiseau pe Hristos în fața comandantului Maximus (p. 41, 1-7). Dupa multe încercări Zoticus și Lucian fură uciși cu sabia. Ei împreună cu llie fură aruncați în închisoare ; și după multe chinuri Ilie fu decapitat, iar Macrobius și Gordianus își găsiră sfârșitul în foc. Valerianus și-a dat sufletul plângând pe mormântul sfinților.
 
 
Bibliografie
Acta sanctorum..., collegit Ioannes Bollandus. Editio nova curante Ioanne Carmandet, Paris-Bruxelles-Roma, 1845-1959; abreviat ASS.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (LXXXVI. Acta Sanctorum)
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie „Acta Sanctorum” (sec. X) (I)

https://www.ziuaconstanta.ro/fondul-documentar-dobrogea-de-ieri-si-de-azi/articol/istoria-dobrogei-bibliografie-acta-sanctorum-sec-x-i-6667.html