Arhive dobrogene Memoriu privind comuna Partizani, din judeţul Tulcea

• Din generoasa selecție de documente, observăm că în urmă cu aproximativ 87 de ani, pe 6 iunie 1939, a fost întocmit un memoriu privind comuna Principele Carol, astăzi comuna Partizani din judeţul Tulcea.

 
Dintr-o curiozitate firească, nu de puține ori, ne întrebăm ce se întâmpla exact în urmă cu un 50 de ani, un secol sau două secole în urbea noastră, Constanța, sau prin împrejurimi, în Dobrogea. În acest sens, documentele de arhivă stau mărturie să povestească, arc peste timp, despre întâmplările petrecute în urmă. Inspirându-ne dictonul latin „verba volant, scripta manent“ considerăm necesar a reda digital din izvoarele scrise ale istoriei dobrogene, selectate și publicate deja, cu pricepere, în lucrări de specialitate, precum lucrarea „Arhive dobrogene“, îngrijită de dr. Constantin Cheramidoglu.
 
Volumul „Arhive dobrogene“, editat de istoricul constănţean dr. Constantin Cheramidoglu, a fost publicat în anul 2023, la editura StudIS, Iaşi.
 
Lucrarea istoricului Cheramidoglu completează bibliografia dobrogeană, prin publicarea unor documente de arhivă de o înaltă importanţa istorică, socială, politică, economică, juridică despre regiunea din sud-estul României, acoperind o întinsă perioadă, 1887-1950. Constantin Cheramidoglu continuă, astfel tradiţia iniţiată de Tudor Mateescu prin volumul din anul 1975, continuată apoi de Marin Stanciu şi colaboratorii săi în anul 1988, precum şi de Virgil Coman şi alţi arhivişti dedicaţi în anii următori.
 
În ceea ce priveşte structura lucrări, remarcăm că autorul a ordonat cronologic documentele, întocmai cu specificul arhivelor deţinute de instituţiile  arhivelor din Constanţa şi Tulcea. Tomul se deschide cu o generoasă prezentare istorică a arhivelor dobrogene, „aceste locuri atât de încercate de istorie“.
 
6 iunie 1939, Constanta - Memoriu privind comuna Principele Carol din judeţul Tulcea
 
Din generoasa selecție de documente, observăm că în urmă cu aproximativ 87 de ani, pe 6 iunie 1939, a fost întocmit un memoriu privind comuna Principele Carol, astăzi comuna Partizani din judeţul Tulcea.
 
Memoriul, o veritabilă monografie a comunei Partizani, este structurat pe cinci capitole, abordând diferite domenii relevante.
 
„Memoriu
Conţinând material istoric relativ la înființarea şi dezvoltarea comunei Principele Carol, judeţul Tulcea
 
Capitol I. (s.r.) Comuna Pr. Carol este formată din satele Pr. Carol, llganii de Sus, Gorgova şi Vulturul. Cel mai vechi dintre acestea este satul Ilganii de Sus care este înfiinţat de lipoveni refugiați din Rusia la începutul secolului al XIX-lea din cauza persecuţiunilor religioase. Fapt cert este că, în anul 1856 pe timpul războiului de la Crimeia acest sat exista având şi o biserică. Cu timpul lipoveni: au plecat iar în locul lor au venit alți locuitori, ruşi şi aceștia, însă creştini ortodocşi. Majoritatea lor au venit din oraşul Tulcea.
 
Al doilea ca vechime este satul Gorgova, veche aşezare pescărească. Nu s-a putut stabili nici aicea precis data înfiinţării, însă de la informaţiile culese de la bătrânii satului că satul exista
încă pe timpul stăpânirii turceşti, adică înainte de anul 1878. În ordinea cronologică urmează satul Principele Carol, care este înființat în anul 1899 de câţiva locuitori veniţi din delta Dunărei din comuna Sarighiol (I. Gh. Duca) în căutare de păşune bună. Dintre aceştia putem cita pe lon Dragu, Ion Barbu, Filip Manole şi alţi câțiva, dintre toți în viaţă este numai Filip Manole. Satul Vulturul a fost înfiinţat recent de tot, înainte de 1927, pe acest loc erau numai 2-3 târle ciobăneşti şi o livadă de pomi fructiferi, iar pe partea stângă a Dunărei și ceva mai la deal era o cherhana.
 
Trecem acum la felul cum s-a dezvoltat în aceste sate viața administrativă şi culturală şi cum au luat ființă instituţiile ce deservesc populaţia comunei. Imediat după înființarea satului Pr. Carol gândul locuitorilor a fost să-și clădească un cât de mic lăcaș de biserică, dar care să deservească atât pe ei cât si pe enoriașii satului Ilganii de Sus. În 1903 s-a început construirea Bisericei din fondurile strânse de locuitori prin contribuție benevolă, iar în 1905 Biserica a fost terminată si sfinţită. În ultimul timp Biserica devenind neîncăpătoare iar fiind veche periclitand şi siguranța credincioşilor s-a pus problema construire: unui nou lăcaş. În acest scop s-a înființat încă din 1937 un comitet care în prezent a adunat o parte din bani şi materialul trebuincios. În satul Gorgova anul acesta va fi terminată o mică Bisericuță zidită însă foarte solid, din piloţi de salcâm, pe dinăuntru si afară va fi tencuită având un aspect deosebit de estetic. Această Biserică va deservi şi pe credincioși din satul Vulturul.
 
În comună funcţionează 3 şcoli primare fiecare cu câte un post. Şcoala din Pr. Carol a început să funcţioneze din anul 1902, dar asupra şcoalei din satul Gorgova nu se poate preciza data înființării. Localurile de şcoli din Pr. Carol si Gorgova au fost construite în anul 1906, de o mecenată al cărei nume ne scapă. Locuitorii au contribuit doar cu zile de muncă pentru executarea muncilor brute și transportul materialelor. Se spune că această persoană a construit în județul Tulcea un număr de 12-15 şcoli. În satul Vulturul școala a început să funcţioneze imediat după înființarea satului însă era în casele țărănești închiriate de comună; în anul 1935 comuna a cumpărat actualul local. Acesta este o casă țărănească cu o singură sală de clasă şi o mică cămăruță pentru locuinţa directorului școalei.
 
Ca unitate administrativă Principele Carol figurează prima dată în anul 1907, când împreună cu satul Domnița Maria au fost deslipite de la comuna Malcoci unde erau ca cătune.
 
În această situaţie a funcționat până în anul 1919, când s-a înființat comuna Domnița Maria. Comuna Pr. Carol a funcţionat până în anul 1929 în actuala componenţă, când satul Gorgova a fost deslipit şi atașat comunei Carmen Sylva unde a funcţionat până în anul 1932, când a fost realipit comunei Pr. Carol. Primul primar al comune a fost locuitorul Costache Ichim, mort în războiul din 1916-1918. Actualul local al Primăriei a fost cumpărat de comună în anul 1935 cu suma de lei 20.000, ulterior i s-au făcut adăugiri şi reparații.
 
Capitol Il. (s.r.) Locuitorii comunei, în special cei din satul Principele Carol au participat foarte activ în războiul din 1913 si 1916-1918. În timpul campaniei 1916-918 au fost mobilizați circa 60 de persoane. Numai locuitorii satului Ilganii de Sus, fiind de origine etnică rusă, iar în timpul războiului satul fiind în zona frontului într-o porţiune ocupată de armatele aliate ruseşti, majoritatea din ci s-au eschivat de la datoria de buni cetăţeni şi s-au refugiat în Rusia. Alţii erau înrolați ca translatori (tălmaci) pe lângă unităţile armatei ruseşti şi deci au rămas pe loc. Excepţie frumoasă fac numai locuitorii Feodor Cosmei şi Ştefan Lungu care au fost mobilizați de la începutul războiului, şi-au făcut datoria de bâni români, tot timpu apărând Patria. Dintre cei morţi în război am putut afla numele următorilor: Arhip Chirilenco, Costache Ichim, Demente Chirilenco şi Demente Ifrim. Dintre cei decoraţi şi medaliati menţionăm pe următorii: Gheorghe Dragu, Ion Dragu si Ştefan Manole sunt decoraţi cu „Barbatie şi Credinţă” cu spade; Gheorghe Dragu, Jon Ţurlică, Vasile Răcoreanu şi Gheorghe Mamon cu „Medalia Victoriei”; iar Feodor Camei și Ion Turlică cu „Crucea Comemorativa”.
 
Capitol III. (s.r.) Starea morală a comunei este destul de bună, iar morala locuitorilor este ridicată. În comună nu se cunosc cazuri de alcoolism, iar în cazierul sanitar al comunei există un singur caz de copil bolnav de sifilis ereditar. Excepţie fac numai familiile de lipoveni domiciliati în satele Gorgova şi Vulturul, la care se obişnuiesc excesuri sexuale şi se cunosc cazuri de trai comun în concubinaj, dar aceasta nu se face din cauza depravării locuitorilor ci din cauza mentalitatii specifice a lipovenilor pescari, care plecând la pescărie și lipsind săptămâni întregi de acasă, morala familiei este foarte expusă.
 
Starea culturală a locuitorilor este de un nivel destul de coborât. Aceasta din cauză ca şcolile din comună s-au înfiinţat destul de târziu, mai cu seamă locuitorii satului Ilganii de Sus sunt aproape toţi analfabeți cu excepţia câtorva care au avut posibilități să urmeze școli primare în alte sate sau în orașul Tulcea. În prezent se fac intervenţii pentru a se înfiinţa o şcoală primară şi în acest sat.
 
Intelectuali adevăraţi din sânul locuitorilor comunei nu s-au ridicat, din cauză că situaţia locuitorilor nu este destul de ridicată ca să poată să trimită copii să urmeze şcoli secundare în oraşe. Menţionăm pe câţiva mici slujbași care ocupă posturi fără să aibă studii: Corneliu Jon, Turlica, plutonier şef de post; Neculai Manole, fost agent de pescărie actualmente pensionar șivIacob Brânzilă, fost maistru în marina Regală, mort.
 
Capitol IV. (s.r.) Starea economică a locuitorilor comunei este mediocră. Majoritatea locuitorilor, cam 60% sunt pescari, iar restul de 40% sunt agricultori, sunt unii care se ocupă și cu pescărie si cu agricultură. Islazul comunei fiind mare iar comuna fiind aşezată în delta spor pentru gospodăriile locuitorilor. Înainte de război locuitorii n-aveau proprietăți agricole. Deabia în 1934 s-au început operaţii de împroprietărire, care au fost terminat definitiv în anul 1936. În anul 1937 o parte dintre locuitori au fost colonizați. În total proprietăţile agricole ale locuitorilor comunei sunt de 200-210 hectare teren, însă din această întindere circa 30% nu se pot folosi pentru agricultură fiind inundabile sau acoperite cu pădurea de sălcii. Majoritatea locuitorilor evocă timpuri dinainte de razboi, când bălțile erau pline de peşte şi pescuitul aducea venituri considerabile, iar pe de altă parte erau o mulţime de terenuri disponibile de agricultură pe care le procurau cu arendă de la Administraţia Pescăriilor Statului.
 
Întreprinderile industriale nu există în comună. Ca întreprinderi comeciale putem cita: 2 cârciumi, 4 băcănii şi 2 cafenele care deservesc nevoile locuitorilor comunei, fiindcă satele fiind destul de îndepărtate de la orașul Tulcea sau un alt centru comercial, locuitorii se aprovizionează pe loc cu cele trebuincioase.
 
În comună sunt 8 cherhanale de pescărie care comercializează peştele produs de pescarii vânători din comună. Dintre acestea 2 si anume a D-lor J. Deleanu şi Policarp Graciov, dispun de un capital mare, tot utilajul modern şi comercializează peştele în stil mare. Celelalte sunt mai mici fiind proprietatea pescarilor grupaţi în aşa zise „companii”, un fel de cartele de muncă. Fiecare companie are un „cap de companie” care are şi firma comercială scoasă pe numele lui. Toate aceste cherhanale sunt grupate pe teritoriul satului Gorgova. Înainte existau două cherhanale în satul Vulturul şi una în satul Ilganii de Sus dar ulterior s-au desfiinţat şi locuitorii din Ilgani vând peştele pescuit prin Biroul de vânzare al P.A.R.L.D.-ului din oraşul Tulcea.
 
În ultimul timp se observă o mişcare foarte îmbucurătoare şi anume locuitorii comunei s-au convins de foloasele şi rentabilitatea pomiculturii şi sunt câteva cazuri de plantări raționale şi pe întindere mai mare a pomilor fructiferi.
 
Capitol V. (s.r.) Persoanele care administrează în prezent comuna sunt: lrimia Leonte, primar, numit în această funcţiune pe data de 15 februarie 1938; Alexandru Covalencu, notar numit la 1 februarie 1939 și Valeriu Toma, secretar casier numit pe data de 1 martie 1939. În comună nu există Postul de Jandarmi şi nici agenţia de Perceptie fiscală, în această privinţă comuna este deservită de funcţionari cu sediul în comuna D-ta Maria care este la o distanță de 7 km., având legătura prin şoseaua judeţeană Tulcea-Sulina. În comună sunt următoarele instituții; Primăria, Parohia Bisericei; 3 şcoli primare în satele Pr. Carol, Vulturul şi Gorgova; 3 puncte de pescărie a P.A.R.I.D.-ului si anume în satele Pr. Carol şi Gorgova şi la punctul „Ciatal”; 2 agenţii de surveianta a fostei Comisiuni Europene, actualmente D.D.M., de asemeni în satul Gorgova si la punctul „Ciatal” o cabană de vânătoare a O.N.T. în apropierea satului Ilganii de Sus; un cere sanitar sub conducerea unui agent sanitar şi 2 pichete silvice a C.A.P.S. cu sediul în satele Principele Carol şi Gorgova.
 
În comună nu s-a observat niciodată mişcări sau manifestări cu caracter naţional patriotic sau cultural, aceasta din cauză că locuitorii comunei sunt de un nivel cultural coborât iar funcţionarii care sunt în comună se schimbă foarte des din cauza poziţiei izolate a satelor şi a greutăţii cu care se face aprovizionarea cu cele necesare traiului unui om civilizat. Cercetând registrul de inspecții al comunei se poate observa că întotdeauna a fost subliniat spiritul liniştit al locuitorilor şi nivelul moral. De asemenea se constată lipsa terenurilor arabile din care cauză tinerii din generaţia nouă sunt nevoiţi de mai multe ori să emigreze din circa 15 familii care au fost colonizați la Chilia Veche, județul Tulcea. Datorită acestor cauze numărul populaţiei din comună în comparaţie cu anul 1935 a scăzut cu circa 15%,
 
Se menţionează că arhiva tuturor instituţiilor din comună a fost distrusă şi arsă din cauza războiului, aşa că toate datele trecute în prezentul memoriu sunt culese de la bătrânii satelor şi D-nii funcţionari din comună.
 
Întocmit de noi astăzi 6 iunie 1939 la Pr. Carol.
 
Primar (ss) indsc. Notar (ss) indsc.
 
* S.J.A.N. Tulcea, fond Prefectura jud. Tulcea, serv. Administrativ, dosar 831/1938, ff. 78-81.”
 

Sursă foto: ZIUA de Constanța
 
Descarcă gratuit lucrarea Arhive dobrogene, de Constantin Cheramidoglu din Biblioteca virtuală ZIUA de Constanța
 

Citește și:
 
Cea mai recentă apariție editorială a lui Constantin Cheramidoglu: „Arhive dobrogene”, un volum de documente care își propune să aducă la cunoaștere istoria Dobrogei