Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
03:32 20 07 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Istoria Dobrogei Instituții - Religii antice

ro

14 Jun, 2024 17:00 1413 Marime text


Epoca greacă
Cele mai multe temple, statui şi reliefuri votive au fost închinate Zeus, Afroditei şi lui Apollo, alte culte fiind consacrate pentru Afrodita Pontia, Zeus Polieus, Helios, Asklepios, Hermes Agoraios, Marii Zei din Samotrace. Din epoca elenistică (post Alexandru cel Mare; post 323 î. H.) au fost adorați şi Poseidon Elikonios, Dionysos Carpophoros, Artemis, Athena, Cybele, Demetra, Dioscurii, atestați prin documente descoperite în polis-urile Histria, Tomis și Callatis.Divinităţilor li se consacrau sărbători populare, ca de exemplu: Dionysiile pentru Dionysos - cu un cult public şi unul tainic, rezervat iniţiaţilor; Thargelia pentru ApolloşiArtemis; Hermaia în cinstea lui Hermes; Taureia pentru Poseidon.
 
O inscripțiedin sec. IV î. H. de la Histria, cea mai veche colonie grecească vest-pontică,indică o familie oligarhică care transmitea din tată în fiu funcția de preot al lui Apollon Tămăduitorulși i-aridicatdivinității protectoare a polis-uluio statuieşiun templu. Baza de marmură neagră a statuii se află la Muzeul Histriei, iar din edificiul religios s-a păstrat o arhitravă (element de construcție specific arhitecturii clasice grecești) pe care se poate citi: „Fiii lui Hipppolochos al lui Hegesagores - XenoclesşiTheoxenos - închină acest lăcaş lui Apollon Tămăduitorul în anul sacerdoţiului lui Hegesagores, fiul lui Theodotos”.În schimb, capul lui Helios de la o statuie de marmură albă se află la Sofia, fiind luată în 1917 de trupele bulgare de ocupaţie, împreună cu alte mărturii arheologice din Dobrogea. Tot la Histria, în sec. III î. H., Peisistratosdin Tasos a construit un templu pentru „Marele Zeu”,ale cărui fragmente din marmură, împrăştiate în zona sacră a orașului între templul lui Zeus Polieusşi cel al Afroditei, sunt mărturiiale rafinamentului artistic şi arhitectural clasic grecesc.
De la Tomis s-au păstrat capetele lui Apollo şi cel al Afroditei lucrate în marmură și  elemente arhitecturale decorate cu scene mitologice, ca lupta cu amazoanele, zeița Artemis la vânătoare sau frize împodobite cu bucranii şi ghirlande.
Divinităţilor principale li s-au închinat multe monumente la Callatis, unde Dionysos, cu epitete ca Dasyllios, Carpophoros, Bakheus, era sărbătorit deasociaţiile de credincioşi.
Influența religiei grecești asupra celei autohtonilortraco-geți este exemplificată de cazultemplului de marmură în stil doricdedicat la Histria Marelui Zeu, - probabil tracul Derzelas, des întâlnit în mai multe ipostaze în lumea tracă. Iconografia sa este cunoscută din sutele de monumente descoperite și a fost împrumutată din mediul elenistic cu unele modificări. În literatura de specialitatemodernă este cunoscut sub numele de Cavalerul Trac. Din mediul autohton, în care a evoluat sub influența substratului religios, a pătruns apoiîn lumea elenică din Pontul Euxin. Asemănarea riturilorşi ritualurilor geticeşigreceşti exprimă întrepătrunderile culturale ale celor două popoare, care sunt reflectate în necropolele din sec. IV î.H., de incinerare - practică comună -, şi de înhumare, precum şi în inventarele funerare alcătuite din vase ceramice şi obiecte personale geticeşi grecești.
 


Epoca romană
După cucerirea romană, pătrunderea cultelor romane la Dunărea Inferioară, inițiază, împreună cu urbanizarea, colonizarea, ocupațiamilitară, comerțulşi arta un complex proces de romanizare, în care asimilarea diverselor zeităția fostfacilitată deinterpretatio Romana.În centrul vieții religioaseromanese afla cultul imperial condus de un archiereus sau sacerdosprovinciae, aflat în fruntea adunării provinciale de la Troesmis. El era asistat de un flamen, Augusti municipalis, de seviri Augustales şi de sodales. Cultul imperial este amintit de Ovidius, poet exilat la Tomis de către împăratul Augustus, la una din ceremonii elfiind ales agonothet: „Evlavia mea încă se știe-aici: altarul /Lui Caesar toată lumea îl vede-n casa mea. Acolo e şi fiu-i şi augusta-i preoteasă, / Zei mari, cum e şi zeul ce-a fost făcut acum.”
Multe zeități greceşti fuzionaseră anterior cu cele romane în spațiul mediteraneean, fiind acceptate de traco-geții dintre Dunăre șiMarea Neagrăa căror principală divinitate, Cavalerul Trac, a fost adoptat de cuceritori. Sub numele de Herosau HeroDomnus, ca zeu chtonian (pământean/subpământean), se impune în pantheonul local cu diverse epitete: Dosaenos, HeroInvictus, HeroKatoikodios, - domesticus, HerosManimazos sau Manibazos. Într-o inscripţiede pe un altar din Durostorumapare sintagma „HeroniSuregatieidemquePraehibendi”, ceea ce ar desemna o variantă locală, suregati. De multe ori a fost asociat cu alți zei: cu Dionysos ca în exemplul tezaurului de la Tomis; cu Cybela, după cum arată un relief tomitan sau cum este atestat în dedicaţia(H)ero et Domnus, a unui colegiu de orientali romanizați, patronat de MaterRomanorum. Imaginile sale plastice de călăreţ în galop cu mantia fluturând semnifică decedatul eroizat în viziunea tracă. Participarea autohtonilor la patrimoniul religios greco-roman este confirmată de atributele care tratează latura henotistă desprinsă din denumirile Deus Sanchis Apollo (Tropaeum Traiani) sau PlutoSanctus et DomnaProserpina de la Durostorum.
În spațiul rural, de-a lungul Dunării şi în canabaede lângă garnizoane, au apărut, în special prin militari, zeii oficiali romani: Jupiter Optimus Maximus şi Junona Regina. În cinstea celor doi zei supremi s-au construit temple, ca în teritoriile din jurul orașelor Noviodunum și Durostorum.
Caracterul agrar al regiunii a facilitat adaptareaunor divinități italice: Silvanus, găsit în inscripții sub formaSilvanus Sator (semănătorul), ca zeu al pădurilor transformat într-unul câmpenesc; Dionysos, foarte popular, este prezent pe icoane în mediul rustic, singur sau cu acolitul Priap, care apare în formă de statuie în mai multe localități;Ceres, singură sau asociată cu Liber Pater ori cu PlutoşiProserpina – triada de la Eleusis (Grecia) - este des reprezentată.
În multe inscripții sunt menționate alte zeități: Dii Manes (subpământene); Nemesis - în dublă ipostază în aedicula din tezaurul de la Tomis; Heracles , fondatorul legendar al cetăţiiCallatisapare în zeci de monumente, semnificativă fiind epigrafacal latiană unde eroul (semizeul) are epitetul de Farangeites–ripensis; apoi Minerva, Apollon, Mars Conservator, Mars Ultor (Răzbunătorul pe monumentul triumfal de la Adamclisi), Neptunus Augustus, Fortuna Redux, Nimfele, Genius Loci, Genius Viei.
Tezaurul statuar de la Tomis îi conține pe Fortuna cu Pontos, zeiţaabundenţei, în accepţiunea de Pontia sau Pelaghia; Glykon, Isis, Hecate, Asklepios ş.a.
La Tropaeum Traiani a fost descoperită o inscripție dedicată de un negustor de la Olbia (vărsarea Bugului/Ucraina în Marea Neagră) lui Jupiter Olbiopolitanul, iar la Histria, Zeus este adorat ca Ombrimos, aducătorul de ploaie. Gemenii Dioscuri (Castor și Pollux) sunt identificaţicâteodată cu Cabirii, cărora în unele coloniigreceşti li s-a ridicat câte un Samotrakion. Multe divinităţiaduse din alte regiuni s-au dublat prin sens şisemnificaţie cu cele autohtone: Sabazios - Dionysos, Liber Pater - Bachus, Artemis - Bendis sau Kottyto, Zeus - Zellthiurdos etc.




Sărbătorile consacrate unor divinități în oraşelegreceşti încă din epoca elenisticăse amplifică în epoca romană: Hermaia pentru Hermes, celebrate de asociaţiile tinerilor efebi; targheliile, în cinstea lui ApolloşiArtemis; apaturiile, pentru Poseidon; dionysiilepentru Dionysos - organizate de agonotheţi etc. La aceste evenimente religioase se desfășurau competiții gimnastice, muzicale, poetice. Ca zeiţă a roadelor, Demeter apare ca subpământeană, adorată de un grup de credincioşila Callatis; Dioscurii sunt consideraţi protectori ai marinarilor; la Callatis, se sărbătorea, pentru cultul imperial, Caesareea.
Cultului morţilor i se consacra Rosalia, sărbătoarea trandafirilor, adusă din Italia și legată de cultul lui Silvanus, dar cu un caracter exclusiv rural.
Diombriareprezenta ziua în care oamenii, conduși depreoţi, cereau zeilor ploaie, așa cum la Histria, o astfel de sărbătoarereunea triburile cetății, invocând fertilizarea pământului și ocrotirea agriculturii, prilej de invocare a lui Derzelates sărbătoarea Darzeliaevocând o denumire tracică.
În polis-urilegreceşti de pe litoral se sărbătorea șiPanegyris, ocazie cu care se acordau premii, se inaugurau lucrări publice,se aduceau jertfe de recunoștință zeilor pentru binefacerile lor, se rugau locuitorii pentru sănătatea împăratului și a guvernatorilor şi se cerea prosperitatea ţării.
Pantheonul divin de la Dunărea de Jos se diversifică la sfârșitul epocii Principatului (30 î. H. – 284 d. H.), când soldaţii, marinarii, negustorii aduc noi religii, unele misterice, altele de mântuire, cele mai multe accesibile numai iniţiaţilor, care duc şi la crearea de asociaţii și colegii. Astfel, se înmulțesc culte şi sărbători închinate unor divinități orientale (afro-asiatice) ca Isis, Cybela, Attis, Mithras, Serapis. Se extind cultele universaliste, Mithras ocupând prim-planul cu diverse epitete: Deus Invictus, Deus Bonus, MithrasInvictus, Helios MithrasAneiketos sau Deus Sanctus. Ulterior i-au fost asimilate divinităţi ca Jupiter, Cybela, Serapis, ceea ce duce la o accceptare a cultelor răsăritene. La Tomis, o asociație era condusă de o femeie - MaterRomanorumsubscriptorum - şi avea drept patroană pe Cybela, iar altele evocau aceeaşi divinitate sau pe Attis, dendrophorii sau arhidendrophorii. Isis, Serapis, Dionysos şi Dioscurii aveau colegii constituite în multe localități. Într-o inscripţie de la Histria, subofiţer roman Iulius Severus, preot al luiMithras, are în subordine mai mulţi soldați şi un pontarch. Pe limes danubian, mai mulţiofiţeri de la Durostorum au înființat o asociaţie sub protecția Cavalerului Trac, HeroSurgetesidemqueBaehibeus, iar la Ulmetum, zeul Silvanus Sator îşi avea adoratorii recrutaţi într-un colegiu de Consacrani. La Tomis exista un club al negustorilor din Alexandria (Egipt), şi un altul al marinarilor, la Axiopolis o inscripţie latină arată existența unei case a barcagiilor: nautaeuniversi Danuvii, iar la Arrubium funcţiona de un alt club al ofiţerilor - domus.
 
 
Bibliografie
Adrian Rădulescu & Ion Bituleanu, Istoria Dobrogei, ed. II, Ex Ponto, Constanța, 1998.
Dionisie M. Pippidi & Dumitru Berciu, Din Istoria Dobrogei, I. Geții și grecii la Dunărea de Jos, București, 1965.
Dionisie M. Pippidi, Studii de istorie a religiilor antice, Ed. Științifică, București, 1969.
Dionisie M. Pippidi, Inscripțiile din Scythia Minor, I. Histria și împrejurimi, Ed. Academiei RSR, București, 1983.
Iorgu Stoian, Inscripțiile din ScythiaMinor, II.Tomis și teritoriul, București, 1987. 
Emanoil Doruțiu-Boilă, Inscripțiile din ScythiaMinor, V. Capidoava-Troesmis-Noviodunum, București, 1980.
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţulConstanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 
Citește și:

Istoria DobrogeiInstituții - Moneda             

 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii