Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
16:38 26 04 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Azi se stropesc cu apă sfinţită grădinile şi livezile Izvorul Tămăduirii - sărbătoarea închinată Maicii Domnului

ro

21 Apr, 2017 00:00 1448 Marime text
În fiecare an, în prima vineri după Paşti, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un praznic închinat Maicii Domnului. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.
 
Sărbătoarea are o istorie veche de 1.500 de ani şi evocă un miracol care datează din secolul al V-lea, pe vremea evlaviosului Leon cel Mare, cu puţin timp înainte ca acesta să ajungă împărat. Legenda spune că Leon cel evlavios şi bine-credincios se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, unde a întâlnit un bătrân orb. Leon s-a oferit să-l călăuzească. Din vorbă în vorbă, Leon a constatat că bătrânul era un om religios care obişnuia să le spună creştinilor că, în pădurile imperiale, sunt izvoare şi lacuri ocrotite de Maica Domnului, protectoarea sihaştrilor retraşi în acele locuri. Legenda mai spune că, prinşi în discuţii legate de Învierea Domnului, cei doi s-au rătăcit şi, atunci când orbului i s-a făcut sete şi l-a rugat pe Leon să-i aducă apă, viitorul împărat n-a găsit. Atunci când era deznădăjduit, el a auzit o voce: „Nu este nevoie să te osteneşti, Leon, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi, luând apa tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui întunecaţi! Atunci vei cunoaşte cine sunt eu!“
 
Leon a urmat întocmai sfatul primit „de sus“, iar orbul şi-a recăpătat în mod miraculos vederea. Când s-a înfăptuit minunea, orbul a exclamat: „Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit!“ Copleşit de cele întâmplate, Leon a îngenuncheat şi a rostit la rândul lui: „Am văzut Lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată. Aici este izvorul tămăduitor, fântâna dătătoare de sănătate!“ Înţeleptul orb i-a zis lui Leon că, în curând, va ajunge împărat. Profeţia s-a împlinit, iar prima grijă a împăratului Leon a fost să ridice o biserică, aproape de izvorul tămăduitor. Se spune că, după ce a băut apă din apa vindecătoare, chiar şi împăratul Justinian s-a însănătoşit, după o grea suferinţă.
 
Izvorul s-a păstrat până în zilele noastre. La Istanbul, denumirea actuală a vechii cetăţi a Constantinopolului, credincioşii se pot închina într-o biserică cu hramul Izvorul Tămăduirii, ridicată în secolul al XIX-lea, la subsolul căreia există un paraclis ce datează din secolul al V-lea şi care adăposteşte un izvor cu apă tămăduitoare din vremea împăratului Leon.

Azi nu se spală, nu se caldă haine şi nu se croieşte

Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată. La ţară, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole. Pentru a avea un an bogat, oamenii stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului grădinile şi livezile. Totodată, acest ritual protejează recoltele de efectele grindinei.

Slujba de sfinţire a apei, cunoscută sub numele de Agheasma Mică

Creştinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Agheasma Mică. În această zi, în unele zone ale ţării, adolescenţii fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente ritualice prin care făceau jurământul respectiv: rostirea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului sau al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.
 
Persoanele legate se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. După încheierea solemnă a legământului, copiii şi, apoi, oamenii maturi îşi spuneau până la moarte „surată“, „vere“, „fârtate“ ori „verişoară“ şi se comportau ca adevărate rude de sânge: se sfătuiau în cele mai intime şi grele probleme ivite în viaţă, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei ori fârtatului, se ajutau şi se apărau reciproc, până la sacrificiul suprem. Din bătrâni se spune că în această zi este bine ca oamenii să se spele cu rouă şi să bea agheasmă, pentru a se feri de boli sau chiar pentru a se vindeca. În unele zone din ţară, se făceau vrăji. Se spunea că femeile care lăsau în biserică, peste noapte, în joia din Săptămâna Luminată, un vas cu apă şi îl recuperau după slujba de vineri aveau norocul de a scăpa de numeroase necazuri spălându-se cu acea apă.
 
În judeţul Constanţa sunt izvoare tămăduitoare la:
 
• Mănăstirea Dervent, comuna Ostrov - izvor tămăduitor (al Sfântului Andrei)
• Mănăstirea „Peştera Sf. Apostol Andrei“, comuna Ioan Corvin, judeţul Constanţa - izvoare tămăduitoare (ale Sfântului Andrei)
• Mănăstirea „Sf. Ioan Casian“, comuna Târguşor - izvor tămăduitor
• Mănăstirea „Sf. Maria - Techirghiol“, Techirghiol - izvor tămăduitor
• Mănăstirea „Sfânta Cruce“, cu hramul Izvorul Tămăduirii (vinerea din Săptămâna Luminată).
 
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii