#sărbătoreșteDobrogea141 Nepoții unchiului Cociu... (document)

Motto: „Cunoașterea este puntea care ne conectează cu toți cei care au trăit vreodată înaintea noastră. De la civilizație la civilizație și de la viață la viață, contribuim cu poveștile individuale care devin istoria noastră colectivă.
Indiferent cât de bine păstrăm informațiile despre trecut, cuvintele din aceste povestiri nu sunt decât «informații» până la momentul în care le dăm un înțeles. Modul în care aplicăm ceea ce știm despre trecutul nostru devine înțelepciunea prezentului”. (Gregg Braden)
 
Anul acesta, în cadrul celei de-a treia ediții „Ziua Dobrogei“, organizată de ZIUA de Constanța pe 23 noiembrie, cu tema „Dobrogea în documente diplomatice românești. 1878-1884”, vor fi conferite, post-mortem, distincția „Meritul Dobrogean“, însoțită de medalia „Dionisie Exiguul“, unui număr de cinci personalități care au marcat definitoriu devenirea provinciei dintre Dunăre și Mare:
- arheolog, cercetător, Petre Diaconu (6 octombrie 1924 - 3 aprilie 2007)
- colonel Marin Ionescu Dobrogianu (1866 - 1938)  - militar și istoric
- fizician dobrogean, membru corespondent al Academiei Române - Musa Geavit (23 decembrie 1931 - 5 iulie 2010)
- prozator, poet, memorialist și critic literar - Pericle Martinescu (11 februarie 1911 - 24 decembrie 2005) 
- publicistul Constantin Sarry (8 mai 1878 - 4 octombrie 1960) - director timp de patru decenii al ziarului „Dobrogea Jună”.
 
În cele ce urmează, puteți citi o evocare a personalității lui Constantin Sarry, realizată de prof. Stoica Lascu.
 
Nici nu bănuia Nicolae Sarry, neguțătorul angrosist de vinuri constantinopolitane, atunci când își va da obștescul sfârșit la Constanța, în 1911, la 66 de ani – ce destine și traiectorii diverse vor avea urmașii săi în învolburatul secol al XX-lea...; doar bătrâna Hariclia (1856-1946) va apuca să vadă câte ceva din grozăviile veacului. Mai întâi, are durerea de-al pierde pe fiul cel mic, sublocotenentul în rezervă Achille, erou român din Primul Război Mondial, când va muri la apărarea Turtucaiei, în august 1916 (în semn de cinstire a memoriei sale, municipalitatea interbelică i-a acordat numele său unei străzi a orașului, ce continuă a-l purta și astăzi).
 
În mod analog, credem că se impune ca și numele lui Const.N. Sarry, marele ziarist și modelator de conștiințe constănțean, să fie perpetuat în orasul nostru; poate vor lua actualii [din 1992] edili această propunere în discuția Consiliului local); în aceeași conflagrație participă și Const.N. Sarry, luat prizonier în Bulgaria. Cele două fete ale familiei fac bucuria mamei lor de a se căsători cu bărbați din familii onorabile – Chrisanti cu Papa Iorgu, inspector la P.T.T. Constanța, iar Calliopi cu avocatul Sandu Teodoriu, fiul lor fiind Constantin Teodoriu, cunoscutul redactor de la Radio București.
 
Un traiect cu totul aparte va avea cel de-al patrulea băiat – anume Dumitru N. Sarry (1884-1946). Pe când urma cursurile unui institut de construcții navale din Anvers, este trimis în Anglia, la Bristol, pentru efectuarea unei expertize tehnice; aici o cunoaște pe Louise Coomes, o tânără englezoaică, văduvă de război – întâlnirea are loc in 1915 –, cu doi băieți; bărbat fară prejudecăți, de mare caracter, Dumitru Sarry se căsătorește cu aleasa inimii lui, din căsnicie rezultând șapte copii, dintre care cinci născuți în Anglia (Nicu, Hariclia, Hrisanti, Alecu și Costică – aveau, toți, cetățenie engleză), iar doi la Constanța; în 1928 se naște George, la numai două luni de la stabilirea ing. Dumitru N. Sarry, fratele, deci, al lui Const.N. Sarry, în orașul natal, unde va lucra în calitate de inginer la Uzina Electrică; în 1931 vede lumina zilei ultimul născut al vigurosului cuplu româno-englez – anume Ema (se va naște chiar în casa „unchiului Cociu”, respectiv într-unul din apartamentele de deasupra Tipografiei și redacției ziarului „Dobrogea jună”).
 
Acești nepoți de frate ai lui Const. N. Sarry își vor rostui viețile care pe unde – Nicu, Alecu și Costică se vor întoarce în Anglia, trebuind să-și satisfacă serviciul militar, războiul mondial îndepărtându-i definitiv de țara natală a tatălui lor; Hariclia apucă să plece în Spania, în 1946, stabilindu-se, mai apoi, în Anglia, unde se căsătorește cu un britanic; Hrisanti își va sfârși zilele, bolnavă de inimă fiind, la Bristol, la numai 36 de ani; în sfârșit, destinul lui George D. Sarry simbolizează tragismul individual într-o perioadă istorică revolută – este arestat la Constanța, în 1949, sub acuzația de spionaj în favoarea anglo-americanilor; în fapt, legăturile sale cu Consulatul britanic la Constanța (își avea sediul la fosta casă a lui Constantin Pariano, a actualul sediu al Colecției de artă „Ion Jalea”) erau explicabile – prin bunul motiv că fratele său (după mamă) Stanley era tocmai el consulul englez cu pricina... 
 
După o detenție de 11 cu ani în diferite închisori și lagăre – unde dă dovada unui caracter și comportament de excepție, așa cum atestă în memoriile lor foști „colegi”, precum Ion Ioanid și Ion Pantazi – fostul „spion” George D. Sarry este eliberat, împreună cu un alt deținut, în schimbul a doi cetățeni români acuzați, la  rândul lor, de spionaj în Anglia; schimbul s-a făcut la 3 martie 1960, iar la 12 mai, deja, fratele cetățeanului britanic Stanley se afla în Anglia; de aici, după un an, se stabilește în Canada, unde se căsătorește cu o canadiană de expresie franceză (au două fete).
 
Singura membră a familiei anglo-române care a rămas în țară (ca și George, nici dânsa nu beneficiase de cetățenia engleză, datorită unei neglijențe birocratice) este mezina cuplului – doamna Ema D. Sarry, căsătorită Epure (soțul, la rândul lui, face parte dintr-o familie cu ascendență italiană, stabilită în Dobrogea; tatal său a fost regretatul tipograf constănțean Marinciu Epure). Nepoata lui Const.N. Sarry, de o construcție morală și energie remarcabile, are un adevărat cult pentru familie, amintirea „unchiului Cociu” îmbogățindu-i existența, întărind-o în lupta cu meandrele vieții. Deja unul dintre fii este, la rându-i, plecat dincolo de Ocean, confirmându-se, parcă, neastâmpărul existențial al unei familii pline de vitalitate, de care bătrânul Nicolae are a se mândri...
 
(Material apărut în publicațiunea tomitană
„România de la Mare”, I, nr. 2/special, 1992, p. 28.)
 
Sursa foto: http://www.elpis.ro/
 
În secțiunea „Documente“ puteți vizualiza CV-ul prof. Stoica Lascu.
 
Citește și:
 
ZIUA de Constanța #sărbătoreșteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul „Ziua Dobrogei“, la a treia
ediție, cu o temă în premieră - „Dobrogea în documente diplomatice românești. 1878-1884“

#citeșteDobrogea „Cel mai drag nepot” îl evocă pe Constantin N. Sarry Corespondență din Canada - „Îl am în mintea și în sufletul meu pe unchiul Cociu pentru totdeauna!”, declară George Sarry (galerie foto)

#DobrogeaDigitală Constantin Sarry, publicistul îndrăgostit de Dobrogea și de oamenii săi

#sărbătoreșteDobrogea141 Constantin Sarry, cel mai de seamă ziarist dobrogean, omagiat de ZIUA de Constanța (galerie foto)

#sărbătoreșteDobrogea141 Constantin Sarry, artizanul dobrogenismului ca spirit, mișcare și emancipare (I)

#sărbătoreșteDobrogea141 Portretul lui Constantin Sarry la trei decenii de dobrogenism prin Dobrogea Jună (II) (galerie foto)

  Citește în format integral

119

Galerie foto: