Jurnal aniversar de Dobrogea. 150 La pas prin istorie (44)

1 ianuarie 1897
S-a născut la la ora zece înainte de amiază în Brăila la locuinţa părinţilor săi, din strada Sfântului Nicolai Coloria Albastră, fiică a Domnului Mărgărit Aslan de ani cincizeci şi şapte profesia proprietar de naţiune armiană, de fel din oraşul Focşani, şi a Doamnei Sofia de ani treizeci şi trei ambii de religie grigoriană…, cum scrie în certificatul de naștere.
Un semn al providenței. În prima zi a anului, de Ziua Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre cei mai importanţi teologi creştini. Ierarhul este celebrat pentru scrierile sale, pentru rugăciunile pe care le-a lăsat şi pentru viaţa dedicată oamenilor săraci. Ceea ce a făcut și Ana Aslan în toată viața ei plină cu rod: a ajutat săracii și bătrânii să se bucure.[1]

5 ianuarie 1897
Animat de cele mai bune intenții de a oferi celor ce-și doreau să se stabilească în Constanța facilități pentru a-și ridica o casă, primarul Mihail Koiciu intră în colimatorul presei de opoziție. Rămâne până astăzi meritoriu faptul de a fi lotizat și sistematizat  un cartier întreg, întins pe 200 de hectare, cel care astăzi poartă numele acestui destoinic edil, Coiciu.
„D-nul Koiciu, primarul orașului Constanța, a parcelat moșia d-sale de 200 hectare de la Anadolchioi în 4.000 loturi de la 400–500 m.p. fiecare, vânzând deja vreo 100 parcele cu 1 leu metrul, la muncitori și funcționari mici, care nu pot plăti chiriile scumpe din oraș.
Aducem la cunoștința guvernului central că, în interiorul orașului, comuna dispune de locuri virane pentru cel puțin 1.000 asemenea locuri de case și, deosebit, 1.000 hectare moșie împrejur, rugându-l a mijloci scoaterea lor în vânzare și explicând mulțimii că legea Dobrogei nu permite înființarea de centre pe proprietăți parcelare, că dar cumpărătorii dau banii degeaba. Vom reveni asupra acestei criminale trădări a intereselor orașului Constanța”.[2]
 Cartierul sistematizat și dotat cu școală și biserică se păstrează și astăzi, extins, modernizat, păstrându-i memoria edilului generos.

5 ianuarie 1897

„De câteva zile se vorbește iarăși foarte mult despre Dobrogea. În presă circulă știri foarte îngrijorătoare, cărora până acum nu li s-a dat o dezmințire oficială.
Iată despre ce este vorba: Când Dobrogea a fost luată în stăpânire de către România, în urma hotărârii Congresului de la Berlin, această provincie era în mare parte nepopulată, iar populația care se mai găsea aici era dintre cele mai amestecate: tătari, turci, bulgari, ruși, greci, armeni și foarte puțini români.
Marele nostru interes era ca Dobrogea să fie cât mai curând populată și ca elementul românesc să se întărească până într-atât încât să devină elementul dominant, căci slabă este stăpânirea politică atunci când populația este de origine străină.
S-a și lucrat în acest sens, înlesnindu-se stabilirea în Dobrogea a românilor din țară și mai ales a celor din Transilvania și Banat. Acest din urmă element, foarte muncitor, inteligent și econom, a și ajuns la o oarecare putere în această provincie./.../
Dar iată la ce monstruozitate ajungem prin această măsură: în timp ce străinii de neamul nostru sunt cetățeni în Dobrogea, românii nu sunt! O asemenea situație este direct opusă intereselor țării. O administrație pricepută, repetăm, ar fi lămurit de mult această încurcătură; dar nu a făcut-o și, de aceea, trebuie să ne gândim să îndreptăm răul pe altă cale.
Este absolut necesar să se reglementeze, odată pentru totdeauna, situația coloniștilor dobrogeni. Guvernul trebuie să se gândească la rezolvarea acestei chestiuni și să găsească o soluție cât mai curând, pentru ca nu cumva evenimente grave să ne surprindă în această tristă stare de lucruri.
Să nu pierdem din vedere că, în cazul unui război, Dobrogea va fi cea dintâi atacată și că ne va fi foarte greu să o apărăm dacă populația românească din această provincie nu va fi puternică, mai puternică decât cea bulgărească.[3]

7 ianuarie 1897
 La Constanţa, s-a născut Nicolae Sever Cărpinişanu, publicist, tipograf, regizor, dramaturg. În timpul primului război mondial, în refugiu la Iaşi, tipăreşte lucrările lui Nicolae Iorga. După terminarea războiului, Sever Cărpinişanu se întoarce acasă, la Constanţa, îşi ia calificarea de maistru tipograf. Este redactorul publicaţiei bilunare Şoapte, revistă socială, literară, artistică, muzicală şi sportivă, apoi scoate prima gazetă de orientare social-democrată Dobrogea economică. În Anuarul presei române şi al lumei politice din 1926 este enumerat printre cei 10 ziarişti profesionişti din Constanţa, în acelaşi timp directorul ziarului Muncitorul Constanţei, organ al apărării intereselor muncitoreşti, şi secretarul de redacţie al „Dobrogei June”. Remarcat pentru incisivitatea articolelor sale, Camera de comerţ din Constanţa i-a propus o bursă de 400 franci lunar spre a merge la Sorbona - Paris, să urmeze cursurile Şcolii superioare de jurnalistică. După trei ani se întoarce la Constanţa cu 3 diplome: una de jurnalistică, cu titlul „Legislaţia muncitoare în România“, alta de economie politică şi una de economie agrară. La Camera de comerţ Constanţa a lucrat mai întâi ca tehnoredactor al revistei, apoi secretar de redacţie. A continuat colaborările la „Dobrogea Jună“, dar a devenit, cu încetul animator cultural: o conferinţă de mare răsunet despre Eminescu, premergând inaugurarea statuii la malul mării, o invitaţie a marelui traducător George Murnu. În 1934 ia un interviu lui Henri Barbusse şi-l publică în „Dobrogea Jună“. Constituie şi conduce secţiunea constănţeană a Societăţii culturale „Muncă şi lumină“. Scrie piese de teatru, este regizor, secretar literar şi apoi bibliotecar la Colegiul „Mircea cel Bătrân“. După epurarea din presă este trimis cu domiciliu forţat la Bicaz.[4]

11 ianuarie 1897
În urma cererii Direcției poștelor, consiliul comunal din Constanța a votat acordarea unui teren pentru construirea unui palat al poștelor și telegrafelor.
Primăria având trebuință de 3000 metri cubi piatră sfărâmată și 1000 metri piatră brută, extrasă din cariera comunei de la Canara și adusă la Constanța la punctele de lucru, se publică spre cunoștința generală că se va ține licitație cu oferte sigilate la 25 ale lunii viitoare, februarie, ora 3—4 p. m. pentru darea în întreprindere a acestei furnituri. Condițiile se pot vedea în cancelaria Primăriei în toate zilele de lucru. Cauțiunea pentru admitere la licitație este de lei 200.  Primar: M. Kociu. Secretar: N. Năsturel.[5]

18 aprilie 1897
Aveau loc la Constanța lucrările celui de al 14-lea congres didactic din țară. Au venit învățători, profesori din toate colțurile țării. „La gară, au fost primiți de autoritățile locale și de un public distins și numeros. După oficiarea obicinuitului Te-Deum, joi a avut loc prima ședință, sub președinția d-lui profesor universitar, Grigore Ștefănescu. S-a propus și s-a primit cu aclamații entuziaste trimiterea unei telegrame M. S. Regelui aflat la Abuzzia, în cuprinsul următor:  „Sire, Din orașul Tomis, societatea  corpului didactic  din  România, întrunită  în al 14-lea  al său congres, se grăbește să  trimeată  iubitului său Suveran și grațioasei sale Suverane, protectori ai școlii și ai oricărei bune acțiuni, expresia celui mai profund  respect, iubire și devotament al său. M. S. Regele a binevoit a răspunde printr-o telegramă, adresată d-lui Gr. Ștefănescu, președintele congresului.
După prânz, s-a ținut o a doua ședință și azi de dimineață o a treia ședință, în care s-au discutat chestiuni didactice importante.
Presa aloca spații largi acestui Congres didactic de la Constanța.Era și un bun prilej să cunoască frumusețea orașului. Oaspeții au fost conduși să viziteze portul.„Lucrările care se fac astăzi în portul Constanța nu pot fi socotite decât o consecință a podului de fier peste Dunăre. Scurtarea căii de comunicație cu marea, prin construirea podului peste Dunăre, are ca urmare dezvoltarea comercială a portului Constanța. Digul de apărare la care se lucrează este, într-adevăr, o lucrare însemnată, pentru a cărei executare se cere multă pricepere, deoarece trebuie construit pe o distanță de câțiva kilometri în mare.
O prezentare amănunțită a mașinilor folosite pentru înlesnirea acestei colosale lucrări a fost făcută, cu multă amabilitate, chiar de conducătorul lucrărilor. Acesta a pus în funcțiune toate ingenioasele utilaje folosite pentru evacuarea apei, precum și pentru ridicarea și așezarea, cu o ușurință uimitoare, a blocurilor de piatră grele de mii de kilograme.
Nu mai puțin interesantă și, mai ales, plăcută a fost excursia pe mare, făcută cu vaporul „Principesa Maria”, unul dintre marile vapoare ale marinei comerciale române, cumpărat de curând și pus la dispoziția participanților la congres de către ministrul Lucrărilor Publice.
În ziua de 19 aprilie, la ora 8 dimineața, toți participanții la congres, însoțiți de prefectul județului, primarul orașului și familiile de vază din localitate — în total peste 600 de persoane —, au pornit cu vaporul spre largul mării. Excursia a durat aproape patru ore, timp în care muzica regimentului local a interpretat diferite cântece patriotice.
Mulți dintre dascălii care nu mai văzuseră marea au putut, cu acest prilej, să o admire. A pluti este un lucru obișnuit, dar a nu mai vedea pământul, ci numai apă — apă nesfârșită — și cerul este cu totul deosebit. Abisul și infinitul îi pun pe gânduri; totuși, vaporul plutește, muzica răsună, tinerii dansează și... tricolorul român fâlfâie mândru în vârful catargului.
La ora 8 seara a avut loc banchetul, în sala de cristal a lui Capato, organizat de comisia profesorilor din Constanța, la reușita căruia a contribuit și comuna.
Deoarece cea mai mare parte dintre participanții la congres, veniți de la mari depărtări, plecaseră cu trenul de la ora 2 după-amiaza, pentru a ajunge la timp să-și deschidă cursurile, numai circa 150 de persoane au luat parte la banchet. Pe lângă membrii corpului didactic, au fost invitați prefectul, primarul, magistrații, comandanții vaporului „Principesa Maria”, ofițerii superiori și alte personalități locale, de diferite naționalități.[6]
La 20 aprilie, la ora 6 dimineața, participanții la congres au părăsit Constanța în sunetele muzicii. Prefectul, primarul și o mare parte dintre locuitorii de frunte, cu toate că ora era nepotrivită, veniseră în număr destul de mare pentru a-și arăta dragostea și a le ura călătorie bună.[7]



2 mai 1897
 Primarul Mihail Coiciu cerea aprobare consiliului comunal pentru ca o parte din lămpile cu petrol să fie înlocuite prin lămpi cu reflectoare, sistem Vittorio Croizat, moderne, care consumau ulei mineral dens, dând şi o lumină mai puternică decât celelalte. Administraţia decide în şedinţa din 2 mai 1897 să fie iluminate electric două artere ale oraşului, care deveniseră loc de promenadă pentru turişti: bulevardul Elisabeta şi Piaţa Independenţei, dar numai pe timpul verii. Sunt instalate 12 lămpi cu arc voltaic de 9 amperi fiecare, din păcate generatorul  de curent continuu antrenat de o maşină cu aburi ia foc chiar în seara inaugurării.
În sezonul următor, se acceptă oferta Casei „Union” din Berlin care se obligă să construiască o centrală electrică pentru alimentarea pe timpul sezonului a 20 lămpi cu arc voltaic pentru iluminatul bulevardului şi al Cazinoului.[8]

mai 1897
Sub comanda maiorului Paul Popovăţ, nava „Mircea” şi echipajul său participă la executarea unor măsurători hidrografice între Tuzla şi Constanţa, necesare întocmirii hărţii litoralului. La 1 iulie, acelaşi an, primul ministru vizita a doua oară nava. Venise la Constanţa pentru rezolvarea diferendelor cu firma A. Hallier şi pentru a cerceta portul[9]. Anul următor se înfiinţa la Constanţa, pe lângă Institutul meteorologic, pendinte de Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor un serviciu central de măsuri şi greutăţi, având numai atribuţii tehnice din care cauză serviciul exterior rămânea mai departe fără un control direct şi o directivă generală. Experienţa era interesantă prin faptul că în Dobrogea sistemul metric fusese introdus abia la 1 ianuarie 1885 şi aplicarea lui se făcea încă greoi.[10]

4 iunie 1897
„La Hârșova, apele au venit mari de două zile. În partea de jos a orașului și în suburbia Varos apele au inundat câteva case, magazii, viile de sub Canara și acelea de la Bazin, pe o întindere de 60 hectare. De asemenea au inundat cătunul Vadu Oii, compus din 23 case și bordeie ; cea mai mare parte din vitele locuitorilor au fost scoase de bastimentul roman”.[11]

5 iunie 1897
 Redeschiderea liniei București-Constanța. Se aduce la cunoștința generală că luni 5 Iunie se deschide circulația între stațiile Borcea-Dunărea pentru călători și bagaje, așa că toate trenurile exprese (Orient-Expres, Ostenda-Expres) accelerate și de persoane vor putea trece direct pe linia Fetești- Cernavoda între București-Constanța.[12]



11 iunie 1897
Suntem informați că d. Simeon Petrescu, cunoscutul artist gimnastic, care se află de câteva zile în București, a luat direcțiunea Grădinii Rașca și de azi înainte, în fiecare seară, va arăta și explica publicului bucureștean, în ședințe științifice, exercițiile de echilibru și coreografice ale fiicei sale, d-ra Eugenia Petrescu, celebra artistă în acest gen, despre care s-a vorbit în lumea întreagă. Programul va fi cu totul variat și, după sistemul american cel mai nou, se vor juca piese de teatru cu un repertoriu bogat și ales, se vor face exerciții gimnastice după metodele cele mai perfecționate, se vor executa dansuri naționale și internaționale, se vor cânta concerte și se vor reprezenta pantomine.[13]
Cine erau Simion Petrescu și tânără artistă Eugenia Petrescu? Despre Simion Petrescu am scris de multe ori: profesor de gimnastică la Liceul Sf. Sava, străbătând toate părţile lumii ca promotor al dansurilor populare românești, primar de Mangalia și președinte al Consiliului județean, publicist și fermier, din stirpea cu numele Petrescu, întemeietori de spirit românesc în Doborgea.În același timp, ziarele străine din Europa ca și cele din America se întreceau în a-și exprima admirația fața de o dansatoare pe mâini. Eugenia Petrescu, nume rămas celebru în istoria artei românești, înlocuise picioarele cu mâinile, în care avea o siguranță extraordinară, executând fenomenale exerciții acrobatice. Teatrele din străinătate se întreceau pentru a obține angajamente de la Eugenia Petrescu. La Paris, la Viena, Londra, Berlin, Roma, Petersburg, Madrid, Boston, New- York, Baltimore, peste tot ea a fost obiectul unor manifestații de simpatie și admirație cum rar au avut alți artişti. În vârstă de 50 de ani ea a încetat din viață la Techirghiol, unde trăia sub numele Eugenia-Sofia Jean Alessiu, ca soție a fostului primar al orașului Ion (Jean) Alessiu.

5 iulie 1897
La București se desfășoară ședința Comisiei de înfrumusețare a orașului Constanța. Cu acest prilej, în numele membrilor comisiunii de înfrumusețare a orașului, ing. Anghel Saligny, arh.Gr. Cerchez și ing. Elie Radu, au realizat un amplu material documentar  propunând un adevărat plan director pentru Constanța modernă. Cu totul remarcabile ne apar astăzi proiectul bulevardului de pe creasta malului mării, cu tramvai electric, limita de 40 m pentru marile artere, ideea unei centuri dincolo de care să fie oprite construcțiile, mutarea gării, canalizarea, spațiile verzi și chiar incinerarea deșeurilor. Pentru importanța acestui raport îl transcriem integral.
„1) Acest oraș, pe lângă importanța comercială ce va dobândi în urma lucrărilor portului care se execută acum, este menit să devie principala stațiune balneară din țara românească. Este dar de neapărată trebuință ca să se îmbunătățească stabilimentul de băi. Comisiunea este de părere că trebuie să se menție în acest scop tot actuala localitate numită „dintre vii”; se va lega însă cu orașul printr-un bulevard larg, bine condiționat, așezat de-a lungul crestei malului mării și prevăzut cu un tramway electric; între acest bulevard și mare nu se va permite ridicarea nici unei clădiri particulare, iar râpa se va transforma într-o grădină. Pe partea cealaltă a bulevardului se va permite construcția de vile după planurile ce vor fi supuse aprobării administrației competente.
2) Una din lucrările de căpetenie care nu mai rabdă întârziere este negreșit aducerea apei și distribuția ei în oraș. Localitățile de unde se poate capta apa fiind cu totul statornicite, ar fi bine să nu se mai piardă o vreme prețioasă în încercări și căutări, ci să se procedeze la alcătuirea proiectelor definitive și punerea lor în executare. Ar fi bine chiar ca administrația comunei Constanța să ia înțelegere cu Direcția Căilor Ferate pentru realizarea acestei distribuții de apă, de care serviciile căilor ferate și navigației au și dânsele neapărată necesitate.
3) Distribuirea apei în oraș va trebui să fie completată printr-o rețea de canale sub stradă, pentru ca astfel higiena orașului să nu lase nimic de dorit.
4) Planul de situație și parcelar al orașului, care s-a ridicat de agenții municipalității, va trebui să fie completat prin determinarea alinierilor atât ale orașului vechi, cât mai ales a părților celor noi, unde oricum se deschid strade și se încep construcții. Va trebui mai întâi să se statornicească un hotar al orașului, peste care să nu se permită nici un fel de construcție până ce partea cuprinsă în acest hotar nu se va completa cu clădiri. Comisia crede că acest hotar poate să fie actualul șanț înconjurător al orașului.
Pe planul acesta general de aliniere se vor trasa noile strade cu direcția și lărgimea care trebuie să le dobândească în viitor. Pe lângă stradele secundare de parcelare a terenurilor va trebui să se amenajeze artere principale de comunicație, începând de la centru spre periferie, în direcțiile principale unde, de exemplu, se poate prevedea crearea de drumuri legând orașul cu vecinătățile sale și cu părțile care se presupun că vor deveni centruri industriale sau comerciale.
Arterele principale de comunicație se vor face largi pe cât se poate, mergând până la 40 metri; în orașele moderne stradele de 24 și 30 metri sunt deja prea strâmte. Numai pentru stradele secundare de parcelare se vor admite lățimi de 10 și 12 metri; ar fi bine ca niciodată să nu se admită în cartierele noi lățimi mai mici de 10 metri.
Pe acest plan general se vor stabili piețele, terenurile pe care se vor ridica diferitele edificii comunale precum casino, teatru, biserică, grădini etc. Se va ține seama că piețele vor trebui să fie cât se poate mai numeroase și mai spațioase. Acest plan general de alinieri și de sporire a orașului, bine studiat și supus aprobărilor legale, va rămâne ca o bază nestrămutată a înfrumusețării și progresării orașului.
Va mai trebui încă ca administrația comunală să întocmească cuvenitele regulamente pentru construcțiile și higiena orașului. Aceste regulamente vor ține seama de modul de construcțiune din localitate, de materialele de care se dispune și vor tinde a încuraja pe cât posibil construcțiile noi, cu condiția ca ele să fie clădite în mod higienic și cu înfățișare plăcută.
5) Administrația căilor ferate, pentru a veni în ajutorul înfrumusețării orașului Constanța, a dispus ca gara actuală să fie mutată și transformată. Va trebui să se țină seama de mutarea acestei gări pentru ca traseul alinierii orașului să corespundă cu poziția noii gări și ca să se tragă cel mai bun profit posibil din terenurile ce vor rămâne disponibile.
6) Bineînțeles că un oraș nu poate fi higienic dacă stradele nu vor fi pavate în mod convenabil. Va trebui chiar să se ia măsuri ca să nu se permită parcelarea terenurilor în ridicări de case noi până ce mai întâi strada nu va fi bine regulată și pavată.
7) Malurile mării despre partea de nord a orașului au nevoie a fi întărite pentru a le feri de coroziunea mării și mai ales desinfectate; în minutul de față ele devin un loc de deposit a necurățeniilor orașului și scursoare pentru apele murdare. Depositarea necurățeniilor va trebui reglementată și cel mai bun lucru ar fi să se stabilească cuptoare pentru arderea lor.
8) Negreșit că plantațiile joacă un rol foarte important în însănătoșirea și înfrumusețarea unui oraș. În Constanța ele lipsesc aproape cu totul. Va trebui să se facă toate eforturile posibile pentru ca să se întemeieze cât mai multe plantații, studiindu-se esențele care pot rezista climei din localitate.
9) În fine, comisiunea crede că toate aceste lucrări au nevoie să fie studiate cu îngrijire și evaluate.
Spre acest scop va trebui neapărat ca elaborarea acelor planuri să se încredințeze unei persoane competente și experimentate.”[14]

Iulie 1897
„Constanța. Iaca cel dintâiu oraş maritim al României, exclamă orice călător la vederea Constanţei. Mâine va putea să zică că este şi cel dintâiu port de mare al ei. Constanţa, precum astăzi s-a stabilit în chip sigur de către învăţaţi, este locul unde s-a întins şi a înflorit vestita cetate Tomis. Fundată pe la anul 450 înainte de Christos, de către întreprinzătorii greci din Milet, care veneau să facă comerţ pe ţărmurile neospitalierului Pontus Euxin, ea a devenit în epoca dominaţiunii  romane metropola sau capitala de reşedinţă a unei confederaţiuni de 5, mai târziu 6 oraşe pontice; ea îşi avea guvernul său autonom, senatul, adunarea poporului, archonţii şi agoranomii săi precum şi monetăria sa proprie, teatre, amfiteatre, băi publice, templuri şi palate  se ridicau odinioară în cartierul  unde astăzi stau pitulate şubredele căscioare, colibe din cartierul tătărăsc.Constanţa  de astăzi se poate zice cu totul românească; nimic pare a nu mai voi să păstreze din vechiul Kiustendge turcesc. Iată aici pe stâncă se înalţă măreţ hotelul european Carol l care, desigur, dacă ar fi existat pe vremea împăratului August, nefericitul cântăreţ al fericitelor amoruri, Ovidius,  n-ar fi avut prilej să se plângă de exilul său. Mai dincoace, iacă frumoasa catedrală cu hramul Sf.Petru şi Pavel, începută a se construi în anul 1883 şi azi dată credincioşilor pentru nevoile cultului, purtând pe pereţii ei minunate picturi datorate artistului Mirea, iar în faţă-i bulevardul pe ţărmul mării. Gara, noul edificiu al Şcoalei primare de băieţi şi fete, cazărmi, construcţii particulare, pieţe largi, din care una e împodobită cu statuia poetului Ovidiu, făcută de artistul florentin Ferrari, şi alte edificii particulare dovedesc gradul de repede prosperitate de care se bucură Constanţa. Prin minunatul pod de fier peste Dunăre la Cernavoda, Constanţa şi-a asigurat viitorul său ca oraş comercial; lucrările noi începute la port terminându-se ea va putea rivaliza cu Odessa chiar.[15]

9 august 1897
Cu toate vânătorile organisate în timpurile din urmă, haite de lupi continuă a cutreiera unele părți din județul Constanța. Acum două zile, lupii au omorât vreo 60 de oi, pe care săteanul Nicolae Socariciu le avea la pășune pe terenul Statului numit Scrofeni, pendinte de comuna Topalu, plasa Hârșova (Constanța).[16]

28 august 1897
Alergările de cai din Constanța vor avea loc pe un nou hipodrom care se construiește pe terenul Ministerului de domenii la Anadolchioi. Noul pavilion va fi terminat până duminică. În urma experienței făcute la prima alergare de cai, el va fi mai vast ca precedentul pavilion. Comisiunea însărcinată cu aranjarea expoziției de animale și alergărilor de cai din Constanța a propus să se înființeze un tren de plăcere între București și Constanța și cursa de vapoare de la Tulcea-Galați- Brăila la Cernavoda, cu ocazia exposiției și alergărilor. Studiile liniei ferate ce urmează să se construiască între Constanța și Tulcea continuă sub conducerea d-lui inginer Gheorghiu. Odată cu expoziția de animale, organizată de Ministerul domeniilor în Constanța pentru zilele de 5, 6 și 7 Septembre, județul Constanța va organiza în Capitală o expoziție agricolă și de industrii casnice. Între altele, va figura la această expoziție un pavilion al fabricii de ceramică.[17]

29 august 1897
Comuna Techirghiol va vinde anual particularilor 480 de loturi, a câte 1.000 de metri pătrați, cu condiția ca aceștia să construiască în termen de trei ani. Loturile vor fi parcelate de o parte și de alta a bulevardului care se va construi de la Primăria Techirghiol până la lacul cu același nume.
Din sumele obținute prin vânzarea loturilor se va amenaja, pe malul lacului, o instalație provizorie pentru băi, în stil elvețian, după planurile întocmite de Serviciul Tehnic al Județului Constanța. De asemenea, în această localitate se vor face numeroase plantații.
Primăria Constanța a început tratative cu Direcția Căilor Ferate Române, pentru ca lucrările de alimentare cu apă potabilă a orașului Constanța și a instalațiilor CFR din localitate să fie executate în comun.
Polițaiul și medicul-șef al orașului Constanța inspectează zilnic toate birturile, pentru a împiedica antreprenorii să ofere spre consum carne sau pește vechi. Domnul Alexandru Stolojan, ministrul Domeniilor, va prezida solemnitatea deschiderii expoziției de animale, precum și a expoziției agricole și de industrii casnice care se va desfășura la Constanța. Cu această ocazie, ministrul va vizita și stațiunea Techirghiol, din apropierea Constanței.
Începând din primăvară, târgul săptămânal de vite din Constanța se va ține la Anadolchioi, lângă oraș.
Cu vaporul „Mercur” au sosit la Constanța, venind din Constantinopol, domnul Eugeniu E. Stătescu, atașat de legație, și contele de Turenne, consul general al Franței la Pesta.[18]Top of FormBottom of Form

23 septembrie 1897
La Isaccea, un grup de excursionişti români transilvăneni au cântat „Deşteaptă-te române” ca o manifestare patriotică la memorandişti.[19]

1 octombrie 1897
„E vorba să apară în Constanța un nou ziar turcesc intitulat Orientul. Acest ziar va apare de trei ori pe săptămână în turcește, românește, franțuzește și grecește și va fi ilustrat.[20] Din păcate, nu a fost să fie…
1897
Primul pictor care se stabileşte la Constanţa ca profesor de desen şi caligrafie al Gimnaziului clasic din localitate este Dimitrie Hîrlescu (1872-1923). Era anul 1897 şi îşi stabileşte atelierul în strada Pescarilor 11, la etajul unei case din lemn, în stil turcesc. Aici îi primeşte pe Ion Minulescu, Alexandru Macedonski, Jean Collin, Marius Bunescu, Ion Jalea. A stat în Constanţa pînă în 1907.[21]

7 octombrie 1897
Ia fiinţă la Constanţa Staţiunea experimentală zootehnică Pallas, înfiinţată prin decizia 9173/7 oct.1897, cu denumirea de Oeria naţională Pallas, iniţiată de prof.A.Lăcuşteanu şi N.Filip, cu scopul ameliorării oilor autohtone pentru mărirea producţiei de lână şi carne şi aclimatizarea raselor străine de oi.
În perioada 1897-1907 a funcţionat în grajdurile târgului de vite de la Anadalchioi, în anul 1908 a fost mutată la Palas. În timpul primului război mondial efectivele de animale au fost decimate de ocupanţi.
În 1946 staţiunea a trecut de la Ministerul Agriculturii la Institutul de cercetări zootehnice cu numele de Staţiunea experimentală zootehnică.[22]
A reuşit obţinerea unei rase noi de oi cunoscută sub denumirea de oaia Merinos de Palas, stabilirea valorii ereditare a reproducătorilor după descendenţă la rasa Merinos de Palas şi eficienţa economică a fătărilor timpurii de oi.[23]



2 noiembrie 1897
Nu doar suveranii au beneficiat de ample manifestații de simpatie când au vizitat Dobrogea. „La orele 6.45 a plecat la Constanța I.P.S. Sa Mitropolitul Primat. Era însoțit de membrii Sfântului Sinod, în afară de I.P.S. Sa Mitropolitul Moldovei, care nu se afla în Capitală, P.S. Sa Episcopul de Buzău, P.P.S.S. arhierei Nifon Ploieșteanul și Atanasie Craioveanul, reținuți de serviciu, și P.S. arhiereul Dosoftei Botoșăneanul, care se afla bolnav; de asemenea, îl însoțeau profesorii Facultății de Teologie și domnul Dragomir Demetrescu, directorul Cultelor.
Trenul obișnuit, la care fuseseră atașate două vagoane-salon, s-a oprit la halta Cernavodă-Pod, unde I.P.S. Sa Mitropolitul Primat a fost întâmpinat de domnul Luca Ionescu, prefectul județului Constanța, de primarul orașului Cernavodă, de autoritățile locale și de elevii școlii, împreună cu profesorii lor.
De aici, cu toții s-au îndreptat spre biserica din Cernavodă, unde a fost oficiat un Te Deum de către protoiereul județului Constanța, în prezența unei numeroase asistențe. După terminarea serviciului divin, a avut loc un dejun în localul Primăriei, iar apoi I.P.S. Sa Mitropolitul Primat și cei care îl însoțeau au trecut Dunărea în două șalupe, pentru a vedea de pe apă podul de la Cernavodă.
Din Cernavodă, I.P.S. Sa Mitropolitul Primat a plecat în aceeași zi, la orele 2.25, cu un tren special care a pornit din vechea gară a orașului.
La sosirea trenului în gara Medgidia se aflau pe peron primarul comunei, împreună cu Consiliul Comunal, membrii Societății „Mihai Viteazul” și o mulțime de orășeni. I.P.S. Sa Mitropolitul Primat a coborât din tren, dând înalta sa binecuvântare celor prezenți, precum și primarului și președintelui Societății „Mihai Viteazul”, care au rostit câte o scurtă cuvântare.
Aceeași primire i-a fost făcută I.P.S. Sale Mitropolitului Primat în gara Murfatlar, iar pe tot drumul până la Constanța, gările, satele și chiar geamiile erau frumos împodobite.
La orele 4, trenul a intrat în gara Constanța, unde se aflau domnul Schina, primarul orașului Constanța, împreună cu Consiliul Comunal, autoritățile locale și un numeros public.
De la gară, I.P.S. Sa Mitropolitul Primat, împreună cu membrii Sfântului Sinod, profesorii Facultății de Teologie, directorul Cultelor și toți cei prezenți s-au îndreptat spre biserica catedrală. Aici, arhimandritul de scaun Nectarie Ciucă a oficiat un Te Deum, în prezența tuturor cetățenilor de vază ai Constanței.
I.P.S. Sa Mitropolitul Primat a fost găzduit la Hotel Regnier, unde, după terminarea serviciului divin, a primit autoritățile locale și mai multe persoane din localitate.
Seara a avut loc un prânz la care au luat parte, pe lângă prelați, domnul Luca Ionescu, prefectul județului Constanța, domnul Schina, primarul orașului Constanța, și mai multe notabilități.
A doua zi, vineri, dimineața, a fost oficiată o liturghie în biserica catedrală. După terminarea acesteia, episcopii și arhiereii, împreună cu profesorii de teologie, prefectul, primarul și o mulțime de alte persoane au mai rămas în biserică, pentru a o vizita și a o cerceta în amănunt./.../
Apoi, I.P.S. Sa Mitropolitul Primat, însoțit de P.S. Sa Episcopul Dunării de Jos, de prefect, primar și directorul Cultelor, a vizitat biserica greacă, școala primară și școala profesională. În cele din urmă, a coborât în port, unde se aflau deja autoritățile portuare și ceilalți prelați.
După ce au vizitat lucrările noului port, s-au îmbarcat pe două vaporașe și au făcut o scurtă excursie pe mare, care era destul de agitată.
După dejun, la care au luat parte și prefectul și primarul, I.P.S. Sa Mitropolitul Primat și ceilalți prelați au plecat spre gară, unde li s-a făcut aceeași primire ca la sosire. Trenul s-a pus în mișcare, în urale nesfârșite, la orele 2 după-amiaza și a intrat în Gara de Nord în aceeași zi, la orele 9 seara[24].