Călători străini prin Dobrogea (CXCI.3) - Wilhelm Brennecke (Prusia - Germania) (galerie foto)

Wilhelm Brennecke (1813 Demmin - 1872 Posen=Poznan/Polonia) a studiat matematica şi ştiinţele naturii la Universitatea din Berlin, obţinând o diplomă pentru a preda engleza, francez şi italiana. Cariera pedagogică şi-a terminat-o cu funcţia de director al Realschule din Poznan, în care a fost numit în 1853. A călătorit în Europa de Vest în scopul perfecţionării lingvistice şi a scris lucrări de pedagogie, limbi străine, fizică şi matematică.
 

 
 
Prin Pacea de la Adrianopol din 1829, Rusia anexase Delta Dunării şi deschisese navigaţia pe Dunăre. Ca urmare, în anii 30, în Austria au fost înfiinţate două companii de navigaţie: „Donau-Dampfschiffahrt Gesellschaft” (Viena), care opera până la Galaţi, şi „Österreichischer Lloyd” (Trieste/Italia), care opera din portul moldovenesc până în capitala otomană. După înfrîngerea Rusiei în Războiul Crimeii (1853-1856), Delta Dunării a fost retrocedată Imperiului Otoman şi circulaţia fluvială s-a intensificat.
În septembrie 1868, Brennecke a călătorit pe Dunăre şi Marea Neagră spre Constantinopol/Istanbul. În portul dunărean Galaţi a debarcat pentru a face o excursie în Dobrogea otomană.
El şi-a publicat memoriile de călătorie în 1870, la Hanovra, cu titlul Die Länder an der unteren Donau und Konstantinopel. Reise-Erinnerungen aus dem Herbst 1868. Cartea a fost dedicată lui Mihail Kogălniceanu, unul din foştii săi elevi români şi ministru de interne în acel moment. Institutul „N. Iorga” a folosit această ediţie pentru traducerea românească din noua serie Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea.
 
În capitolul „Ruine romane în Dobrogea”, Brennecke a prezentat vestigiile romane de la Igliţa (azi în com. Turcoaia din jud. Tulcea) şi Constanţa.
 
Ruinele de la Igliţa aparţineau oraşului roman Troesmis din provincia Moesia Inferior şi se aflau pe proprietatea prietenului său francez dr. Désiré More, menţionat de W. Brennekce (1868/CXCI.2) şi de epigrafistul francez E. Desjardins (1867/CXXXVII.2).
Troesmis fusese menţionat în cartea IV din Pontica de poetul roman Ovidius (43 î. H. -17 d. H.), exilat la Tomis până la sfârşitul vieţii de împăratul Augustus.
 
Oraşul fusese distrus de un incendiu la sfârşitul sec. II, relevat de cenuşa dezgropată la săpături. Cele două citadele ridicate pe malul „stâncos şi înalt” al Dunării pentru apărarea oraşului, îi indicau lui Brennecke că localitatea fusese una „însemnată” la sfârşitul sec. II. Populaţia sa era „preponderent” militară, iar copiii soldaţilor romani şi ai străinelor primeau cetăţenie romană. Din inscripţii rezulta că oraşul fusese ridicat la rang de municipium, fiind condus de un colegiu de decurioni şi un mare preot.
 
Pe teritoriul oraşului distrus fusese construită o tabără fortificată pentru legiunile I Italica şi V Macedonica. În acest scop, fuseseră folosite tot ce mai rămăsese: monumente funerare, altare păgâne, statui, coloane etc. Erau vizibile structura taberei şi drumul care o lega cu alte fortificaţii. Aici fuseseră descoperite multe inscripţii privind arta militară romană, care nu erau mai târzii de sfârşitul sec. IV.
Apoi, în sec. VI, ruinele taberei fuseseră folosite la ridicare unei fortificaţii a Imperiului Bizantin (Roman de Răsărit).
 
Brennecke concluzionează „limpede” existenţa a trei perioade ale localităţii Troesmis: 1) veche romană, până la împăratul Hadrian (117-138); 2) romană târzie, până la sfârşitul sec. IV; 3) bizantină, începând cu împăratul Justinian I (527-565).
 
Împăratul francez Napoleon III (1852-1870), care avea ca model pe Iulius Cezar (100 î. H. - 44 î. H.), ordonase ca mai multe monumente şi inscripţii să fie aduse la biblioteca imperială. În acest scop, la bordul vasului militar cu aburi „Le Magicien”, care staţiona la Dunărea Inferioară după victoria din Războiul Crimeii (1853-1856), se aflau mai mulţi anticari care cercetau zona.
Deoarece More lucrase anterior în regatul Prusiei, îl ţinea la curent şi pe marele istoric Theodor Mommsen (1817-1903), care publicase deja unele inscripţii descoperite acolo.
 
„Măreţia” fortificaţiilor de pe malul dobrogean al Dunării de Jos, care supravieţuiseră timp de 1.600 de ani, l-a convins pe germanul modern că romanii fuseseră „un neam mare”.
Brennccke considera ruinele de la Tomis (azi Constanţa) ca fiind „cele mai măreţe” din regiune. Kustendje era traducerea turcă a lui Constantio, numele de mai târziu al Tomisului, şi era „cel mai însemnat” oraş modern de pe litoralul Mării Negre. Această importanţă era dată şi de faptul că era capătul liniei ferate care începea la Czernawoda/Cernavodă.
 
Ruinele romane de la Constanţa fuseseră folosite de altfel la construcţia căii ferate şi a magaziilor de cereale din port. Doar negustorii greci din oraş apreciaseră valoarea lor şi aşezaseră pietrele în ziduri cu imaginile şi inscripţiile spre stradă ca „podoabă”.
 
Problema construirii unei căi ferate în Dobrogea otomană fusese discutată şi de: geograful francez A. Boue (1836-1838/CXXIX), scriitorul danez H. Andersen (/CXXX/1841), preotul catolic elveţian J. Mislin (1848/CXLVIII), mineralologul englez W. Smyth (1852/CLIII), istoricul francez T. Lavallée (1853/CLVII), medicul francez C. Allard (1855/CLXVII.5), pictorul elveţian J. Guillamord (1859/CLXXVIII), ducele belgian L. de Brabant (1860/CLXXIX) şi contele francez H. de Bourbon (1861/CLXXX). În 1857-1861, o companie britanică a construit liniaferată Cernavodă-Constanţa, la care a lucrat şi inginerul scoţian H. Barkley (1857-61/CLXXXI). Cu trenul au călătorit jurnalista franceză O. Audouard (1865/CLXXXIII) şi turista elveţiancă V. Gasparin (1866/CLXXXVI). Linia ferată a fost menţionată de epigrafistul francez E. Desjardins (1867/CLXXXVII.2), topograful englez R. Arnold (1867/CLXXXVIII) şi profesorul german W. Brennecke (1868/CXCI.1).
 
Prezenţa grecilor în Dobrogea în secolele XVI-XIX a fost menţionată şi de: nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), nobilul sol polonez J. Krasinski (1636/XXV), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez J. Gnisnki (1677/XLI), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1; 1714/LIII.2) şi diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), paleontologul francez J. Boucher (1853/CLIV), medicul francez C. Allard (1855/CLXVII.1), anonim francez (1857?1858/CLXXV), agronomul german W. Hamm (1858/CLXXVII.4), inginerul scoţian H. Barkley (1859/CLXXXI.11), elveţianca V. de Gasparin (1866/CLXXXVI), epigrafistul francez E. Desjardins (1867/CLXXXVII.2) şi profesorul german W. Brennecke (1868/CXCI.2). În Evul Mediu termenul „grec” era unul generic prin care catolicii şi protestanţii îi desemnau pe ortodocşi.
 
Referiri despre istoria antică a Dobrogei au mai făcut şi alţi călători străini în secolele XV - XIX: cavalerul burgund / francez W. de Wavrin (1445/IV), nobilul poet polonez E. Otwinowski (1557/VII), cărturarul Iacob Paleologul (1573/IX), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584-1585/XIII), baronul francez F. de Pavie (1585/XIV), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII; 1714/LIV), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), nobilul grec M. Katsaitis (Veneţia; 1742/LIX), iezuitul G. R. Boscovich (Republica Ragusa; 1762/LXIV), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LIX), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul rus de origine germană J. von Struve (1794/XCII), agentul comercial german M. Gruneweg (1582/XCIV.1/s), lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenstrom (1830/CVIII), diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CX), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), ofiţerul maritim britanic A. Slade (1838/CXXV), scriitorul danez H. Andersen (1841/CXXX), englezul R. Snow (1841/CXXXI), reverendul G. Fisk (1842/CXXXIV), austriaca L. Pfeiffer (1842/CXXXV), vicontele francez A. de Valon (1843/CXXXVIII), italianul G. Smancini (1843/CXXXIX), botanistul prusian K. Koch (1843/CXLI), vicontesa franţuzoaică de Saint-Mars (1845/CXLI), inginerul geograf francez X. de Hell (1846/CXLIV), diplomatul francez A. Billecocq (1846/CXLVI), profesorul de retorică francez J. Ubicini (1848/CXVII), preotul catolic elveţian J. Mislin (1848/CXLVIII), preotul italian F. Nardi (1852/CL), mineralologul englez W. Smyth (1852/CLIII), paleontologul francez J. Boucher (1853/CLIV), baronul irlandez P. O'Brien (1853/CLVI), istoricul francez T. Lavallée (1853/CLVII), artistul plastic francez C. Doussault (1843/CLVIII), economistul francez T. Lefebvre (1853;1857/CLX), polonezul convertit la islam M. Czajkowski/Sadyk-paşa (1854/CLXIII), medicul francez F. Quesnoy (1854/CLXV), medicul francez C. Allard (1855/CLXVII), turistul francez J. D. de Bois-Robert (1855/CLXVIII), cpt. englez Th. Spratt (1856/CLXIX), contele francez H. de Bourbon (1861/CLXXX), inginerul scoţian H. Barkley (1857/CLXXXI.2; 1858/CLXXXI.7; 1859/CLXXXI.9), turistul belgian L. Verhaeghe (1862/CLXXXII), jurnalista franceză O. Audouard (1865/CLXXXIII), turista elveţiancă V. de Gasparin (1866/CLXXXVI) şi profesorul german W. Brennecke (1868/CXCI.1, CXCI.2).
Predecesori germani ai lui Brennecke care au străbătut Dobrogea în secolele XV-XIX: cruciatul prizonier J. Schiltberger (1425-1427/III), soldatul Habsburgilor austrieci prizonier J. Wilden (1611/XXIII), soldatul Habsburgilor austrieci prizonier N. Schmidt (1651/XXXIII), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), agentul comercial al unei firme austriece N. Kleemann (1768/LXIX), medicul din armata rusă J. Minderer (1771-1774/LXX), negustorul Jenne-Lebrprecht (1786/LXXXIV), diplomatul rus J. von Struve (1794/XCII), agentul comercial M. Gruneweg (1582-1586/XCIV/s), caretaşul E. Döbel (1831/CXI), medicul F. Chrismar (1833/CXII), botanistul A. Grisebach (1839/CXXI), prinţul H. Pückler-Muskau (1839/CXXIII), croitorul P. Holthaus (1843/CXXXVII), medicul K. Koch (1843/CXL), orientalistul J. Petermann (1852/CLIII), diplomatul prusac R. Kunisch (1858/CLXXII) şi agronomul W. Hamm (1858/CLXXVII.1-4).
 
Surse foto:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Rom%C3%A2niei#/media/File:Romania_1859-1878.jpg
 
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Turcoaia,_Tulcea#/media/File:Turcoaia_judetul_Tulcea.jpg
https://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso#/media/File:Ovidiu03.jpg
https://ro.wikipedia.org/wiki/Hadrian#/media/File:Bust_Hadrian_Musei_Capitolini_MC817.jpg
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/3d/Mosaic_of_Justinianus_I_-_Basilica_San_Vitale_%28Ravenna%29.jpg
https://ro.wikipedia.org/wiki/Napoleon_al_III-lea_al_Fran%C8%9Bei#/media/File:Alexandre_Cabanel_002.jpg
https://ro.wikipedia.org/wiki/Iulius_Cezar#/media/File:Gaius_Julius_Caesar_(100-44_BC).JPG
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/ca/Theodor_Mommsen_by_Ludwig_Knaus_%281881%29.jpg
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ora%C8%99ul_antic_Tomis#/media/File:Constanta_Cetatea_Tomis.jpg
http://romearises.wikifoundry.com/page/Legio+I+Italica+Phalanx
http://romearises.wikifoundry.com/page/Legio+V+Macedonica
https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/cultura/la-muzeul-de-istorie-calea-ferata-engleza-cernavoda-constanta-expozitie-foto-documentara-643257.html?imagini=1&open
 

Documentare

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Buşă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul IX, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2015.
//www.ziuaconstanta.ro/https://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2016/11/04/1_Pic/calatori_prin_dobrogea/logo_institut_istorie_nicolae_iorga.jpg
http://www.acad.ro/com2011/img1006Aman/DSCN0668.jpg
https://www.librariaonline.ro/stiinte_umaniste/istorie/personalitati/calatori_straini_despre_tarile_romane_in_secolul_al_xix_lea_serie_noua_volumul_ix-busa_daniela-p10095878
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa
Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Călători străini prin Dobrogea (CXCI.2) - Wilhelm Brennecke (Prusia - Germania) (galerie foto)