25 mai la Constanța de-a lungul timpului Imaginea orașului în anul 1861 (I)

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
În vara anului 1861, doi politicieni români profitau de vacanța parlamentară și plecau să își petreacă concediul în Dobrogea, la acea vreme încă provincie otomană. Parlamentarii Constantin T. Grigorescu și Dumitru (Dimitrie) C. Brătianu au ales ca destinație Kustendjie (Kiustenge), orașul aflat deja în dezvoltare după deschiderea liniei ferate Kiustenge – Tcernavoda (Bogazchioi), realizată de compania britanică Danube Black Sea Railway (DBSR).
 
În opinia specialiștilor MINAC, anul 1861 poate fi considerat primul din istoria Constanței în care există un sezon estival, cu turiști ce vin aici special pentru relaxare. Cei doi politicieni din Principatul României au petrecut aici 18 zile, timp în care au făcut băi în apele Mării Negre și au călătorit în diverse localități învecinate.
 
În această perioadă, Grigorescu a ținut un jurnal în care a consemnat informații extrem de interesante. Jurnalul său a văzut (în același an 1861) lumina tiparului, sub titlul „Jurnal de Călătorie în Dobrogea”. La sfârșitul anilor ’70, istoricul Petre Țurlea a descoperit jurnalul original al lui Grigorescu și a prezentat fragmente din acesta în timpul sesiunii științifice Pontica din anul 1979, organizată la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Fragmentele au fost ulterior publicate în revista „Magazin Istoric” nr. 6 (231), din iunie 1986 (din care au fost preluate citate) și reluate apoi și de către alți specialiști. Rândurile acestea sunt de o mare importanță, ele fiind esențiale în încercarea de a reconstitui imaginea orașului Kiustenge în anii 1860.
 
Cei doi au părăsit capitala României la data de 15 august 1861 și au ajuns în câteva ore la Călărași. De acolo au trecut Dunărea la Silistra, unde au petrecut zilele de 16 și 17 august vizitând orașul (cetate turcească la acea vreme) și împrejurimile acestuia, așteptând sosirea Vasului de Poștă, care efectua și curse pentru pasageri. S-au îmbarcat pe acesta la ora 2 dimineața, pe 18 august.
 
Constantin T. Grigorescu notează în continuare: „La ora 6 am fost la Cernavodă. Ne-am pus pe calea de fier la 7 și jumătate… La două ore am ajuns la Kiustenge, pe malul Mării Negre. Calea ferată (n.a călătoria cu trenul) am socotit-o de o oră fiindcă o jumătate de oră am stat la cele două stații de pe parcurs (n.a. Medgidia și Murfatlar)”.

 
Parlamentarii s-au cazat pe 18 august la singurul hotel existent oraș (“am tras la otelu companiei engleze”, aflat “deasupra mării”, potrivit propriilor lor declarații . Grigorescu nu pomenește în mod expres faptul că hotelul englezilor se numea „New Railway Hotel”, însă acesta era numele lui și este clar că se afla, sus, în capătul de nord al Peninsulei (zona actuală Poarta II – Lupoaică), lângă gara deja inaugurată (Gara Veche).
 
Calea ferată construită de DBSR pleca din port, urca în zig-zag malul din spatele actualului Muzeu de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), trecea prin spatele actualului Tribunal și ajungea la Gara Veche, construită în 1860, și aflată oarecum în fața actualei Judecătorii. În sejurul petrecut aici, Grigorescu ne spune că a făcut 16 băi în mare, menționând că amicul său Brătianu a făcut 21, uneori de două ori pe zi.
 
Marea Neagră, așa cum este ea întâlnită la Kiustenge, îl impresionează profund pe Grigorescu:”Băile le-am făcut în partea de apus, în sânul golfului ce face acolo marea, unde apa este mică… Trebuie să o vezi mai întâi cu ochii ca să poți înțelege. Fața sau culoarea mării este albastră la vederea ochilor. Se vedeau din depărtare mergând corăbiile, ca o lebădă sau gâscă pe apă. Când era bonație (liniște pe apă) vapoarele, plecând din port către Constantinopole, lăsau o culme de fum în urma lor, de unde nu se mai vedea de departe, prin care linie de fum se jucau în zbor păsările albe gălbui de mare… Când era ceva vânt, talazurile mării veneau așa de mari că se loveau de zidurile cheiului portului, în care se spărgeau aruncând apa până sus pe cheiu…”  .
 
Cei doi turiști români nu s-au mulțumit să lâncezească la soare sau doar să se scalde în apele bătrânului Pont. Profită de ocazie pentru a cerceta orașul și împrejurimile acestuia și notează cu atenție tot ceea ce văd, apreciind vestigiile antice care îi înconjoară:
 

„Am vizitat toate localitățile de prin preajmă. Am văzut ruinele cetății romane Tomis, Constanța acum, Kiustenge pe turcește. Aici, englezii companiei de cale ferată au săpat toate zidurile cetății și cimitirului, din care au scos multe pietrării și de cele de deasupra mormintelor, din care se mai lăsase ceva; ele purtau deasupra bustul mortului (n.a. este vorba despre pietre funerare) și inscripții, unele latine și altele grece. Mergând la vale, la gară și în port, la mâna stângă, sub mal, se vede o ferăstruie în cărămidă… Pe acolo stau afară niște mari pietre quadrate cu inscripții romane și grece, ceea ce înseamnă a fi fost ridicate din voința poporului, în onoarea cuiva (n.a. este vorba despre Decrete ale Sfatului și Poporului din Tomis)….Pe partea de miazănoapte a malului mării se află o mare movilă înaltă și altele mai mici împrejur… pe cea de a întâia se află un felinar înalt de brad, cu butoi roșu în vârf, care varsă lumină. Printre aceste movile și zidurile cetății fostă există niște văi care serveau, se înțelege, pentru conducerea armatelor în strategii” …
 
Va urma
 
Reclama zilei – Magazinul de haine gata Maurice Hornștein, Piața Independenței. Haine după ultimul jurnal. Pentru că am adus o mare cantitate m-am decis a vinde cu prețuri foarte eftine. Rog pe toți clienții a mă onora cu vizitele domniilor lor. (1893)
 
Citește și:
24 mai la Constanța de-a lungul timpului Prețurile anului 1924 practicate în turism