Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
16:18 13 11 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea O călătorie în timp. Orașul Constanța în urmă cu 130 de ani (II). Statuia, Delavrancea, plajele și primarii

ro

21 Oct, 2019 00:00 1283 Marime text

În anul 1887 peisajul urban al Constanței s-a îmbogățit cu splendida statuie a lui Publius Ovidius Naso, nefericitul poet latin relegat la Tomis la începutul sec. I d.H, dintr-un misterios motiv, parțial împărtășit: "o poezie și o greșeală"..."carmen et error". Ideea unei statui a lui Ovidius la Constanța îi aparținuse cu ani în urmă primului prefect al județului, Remus Opreanu. Acesta îl contactase pe sculptorul italian Ettore Ferrari, care realizase opera terminând-o în 1883 și trimițând-o spre România.



Statuia a fost însă pusă pe soclu și inaugurată abia după trei ani de la sosirea sa în România. Stătuse în abandon și părăsire într-un depozit. În cele din urmă, poetul latin și-a căpătat locul pe care îl merita, într-un loc central din orașul Constanța. Inaugurarea ei a avut loc pe 18/30 august 1887, în prezența a numeroase oficialități locale și naționale și evident, în prezența artizanului Remus Opreanu.


Mihail Kogălniceanu nu era deloc entuziasmat de locația aleasă pentru statuie, aceasta fiind pusă într-o piațetă considerată de politician mult prea mică. Era Piața Independenței (fosta Piața Italiană) iar statuia fusese poziționată cu fața spre nord și nu spre mare (cum este astăzi). Proprietar al unei frumoase case în Constanța, Kogălniceanu considera că statuia poetului latin trebuia amplasată undeva pe țărmul mării.


În 1887, actuala Piață Ovidiu nu exista așa cum o cunoaștem astăzi. Piața Independenței avea să fie sistematizată abia în 1921, odată cu construirea Palatului Comunal, azi Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
 

Toată lumea ovidianizează“



Dincolo de nemulțumirea lui Kogălniceanu și de "călătoria" anevoioasă a statuii, evenimentul din 18 august 1887 a fost unul crucial pentru istoria orașului. Simbol al latinității dobrogene și românești, Ovidius redevenea după aproape două milenii fiul urbei tomitane. Toată suflarea Constanței era entuziasmată, iar evenimentul a trezit interes în toată România și în străinătate.


Pe vremea aceea ziarist la "Românul", Barbu Ștefănescu Delavrancea a venit la Constanța cu ocazia evenimentului și nota următoarele: "Toată lumea ovidianizează, sunt în aer disențiunile pro și contra Nasone. Vorbești de Ovidiu la baie, la hotel, pe bulevard, în bărbierele turcești, unde te duci să cumperi monede și flori marine".


Prezent la Constanța în acei ani, în mai multe rânduri, Delavrancea ne relatează și alte lucruri interesante. El merge spre exemplu să viziteze principala plajă a orașului, Plaja de la Vii, creată încă din 1883. Această plajă era amplasată pe țărmul sudic, într-o zonă frumoasă în care Portul nu ajunsese încă. Se afla în zonei actualei Poartă 5. Iată ce ne găsește Delavrancea acolo: "Azi dimineață am fost la băi, plage, sau cum îi spun dobrogenii, la hatia mării. La finele scării se fac două drumuri, la stânga băile doamnelor, la dreapta ale domnilor. Pentru ce la stânga doamnele și nu bărbații? Pentru că la stânga e inima, zicea cineva. Pentru ce însă această despărțire ce nu se vede pe nicăieri în străinătate? Mister oriental? Sau e oare spaima tradițională ce a rămas de la Ovidiu, cu femeia goală? Căci spun unii că Ovidiu a fost exilat la Tomis pentru că a văzut goală în baie, pe Livia, împărăteasa Romei".


Plaja De la Vii era într-adevăr plaja principală a urbei în 1887. Odată cu modernizarea Portului Constanța, ea va fi afectată de poluare și într-un final abandonată, iar terenul său preluat de către administrația portuară. Pe vremea când Delavrancea o vizita, Plaja De La Vii nu avea un rival serios (Stațiunea Mamaia va fi inaugurată abia în 1906).


De la Vii nu era însă singura plajă a orașului. În același an 1887 un întreprinzător local câștiga la licitație publică dreptul de a administra o plajă populară, care cu timpul va fi cunoscută sub numele de Duduia. Noua plajă era amplasată lângă Golful Delfinilor sau al Pescarilor, parțial pe actualul amplasament al Portului Turistic Tomis.
 

Dezvoltarea orașului în secolul al XIX-lea



Orașul era în continuă dezvoltare în a doua jumătate a anilor 80 ai secolului XIX. Era nevoie de administratori valoroși pentru a ține situația sub control și pentru a găsi rezolvări la cele mai multe dintre problemele ivite. Din fericire, Constanța a avut noroc, beneficiind în acea perioadă de edili pricepuți. Două exemple în acest sens: Mihail Coiciu (Koiciu) și Panait Holban, ambii deținători de mai multe mandate de primar.


Coiciu era originar din Basarabia, fiind născut în județul Cahul, pierdut de România în favoarea Rusiei - în urma Tratatului de la Berlin din 1878. Fost prefect al județului Cahul, Coiciu devine, pentru câteva zile, în noiembrie 1878, primul administrator al plășii Hârșova, după care este transferat la Constanța, unde a lucrat și ca director al prefecturii.


A fost primar al urbei de trei ori: februarie 1886-sept. 1888, aprilie 1892-1894 și 1894-1897. În timpul celui de-al treilea său mandat la Constanța s-a construit primul sediu al Primăriei, Primul Palat Comunal. Acesta a funcționat între 1896 și 1906 în clădirea care astăzi găzduiește Muzeul de Artă Populară și care a mai fost în trecut sediu al Poștei.


Trebuie spus că până la 1896 Primăria Constanța a funcționat în tot felul de clădiri și sedii închiriate neavând un edificiu al său. În 1921 în Piața Independenței (Ovidiu) se va construi Palatul Comunal bine-cunoscut nouă, azi sediul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
 

Înarmați, spre cartierul Coiciu, în iernile grele



Primarul Coiciu a avu multe realizări, dar astăzi el nu a fost uitat mai ales pentru că a dat numele unui cartier, Coiciu, cunoscut și ca Anadolchioi (satul anadolienilor, al anatolienilor). La sfârșitul sec. XIX, Anadolchioi era un cătun aflat la 3 kilometri distanță de Constanța. Se spune că în iernile grele ale acelor vremuri, de voiai a ajunge de la Constanța la Anadolchioi pe jos trebuia să îți iei cu tine o armă, ca să te ferești de haitele de lupi ce hălăduiau prin zonă.


Coiciu a cumpărat pământ în Anadolchioi, l-a lotizat și vândut, iar satul s-a dezvoltat continuu, ajungând să devină cartier al urbei moderne.


Juristul și literatul Panait Holban a condus și el destinele urbei, unul dintre mandatele sale fiind în perioada noastră de referință, între octombrie 1888 și august 1891...


(Va urma)


Bibliografie


"Raportul prefectului județului Constanța referitor la situația județului pe anul 1887-1888. Instrucțiunea publică, mișcarea populației, starea sanitară, căile de comunicație, arest preventiv, venituri înregistrate, cheltuieli efectuate" - document publicat în volumul Dobrogea în Arhivele Românești 1597-1989, coordonator Virgil Coman, "document nr.50 - Constanța 1889"
Doina Păuleanu - "Constanța 1878-1928 Spectacolul modernității târzii", vol.1 și 2, 2005
Colonel Ionescu M. Dobrogianu - "Tomi-Constanța", monografie 1931
Aurelia Lăpușan, Ștefan Lăpușan - "Constanța - memoria orașului 1878-1940", vol 1, 1997
Th.Ionescu, IN Duployen - "Constanța și Tekirghiolul, ghid ilustrat", 1924
Marian Moise - "Constanța veche - Restituiri necesare", 2001
Petru Vulcan - "Albumul național al Dobrogei 1866 - 1877 - 1906"
Maria Comăniţă Cica - "Poveştile Mamaiei"
"Analele Dobrogei", serie veche 1920-1938
Petre Covacef - „Povestea Farului Genovez”
Av. Scarlat Huhulescu - "Constanța -eri, astăzi, mâine; Tomis, Kiustendje, Constanța", 1934, raport prezentat la cel de al treilea congres al presei de provincie din România, din 28-30 septembrie 1934.
Valentin Ciorbea - "Barbu Ștefănescu Delavrancea: Toată lumea ovidionizează la Constanța - Despre statuia lui Ovidius, la bimilenara poetului", articol publicat în historia.ro

Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    


Citeşte şi:

 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“


#DobrogeaDigitală O călătorie în timp - orașul Constanța în urmă cu 130 de ani. Necesitatea unei reconstituiri istorice (I)

Ti-a placut articolul?

Comentarii