Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
04:59 08 02 2023 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Revista Zări Alb Astre Camerele secrete din „Mircea…”

ro

29 Dec, 2022 09:31 801 Marime text
foto: FacebookDoamna director adjunct m-a primit la dumneaei în birou, fostul birou al directorului adjunct al inspectoratului județean și ne-a prezentat o scurtă și interesantă lecție de istorie despre liceu; în birou am avut ocazia de a vedea sculptura originală: ,,De-a v-ați ascunselea” din anul 1928 al lui Jalea, fost mircist. Cu ajutorul oficialităților locale și naționale pe data de 13 octombrie în prezența lui I.C Brătianu a început construirea imobilului, cu destinație de liceu. Clădirea a fost proiectată de arhitectul N. Stănescu, iar lucrările de fundație au fost proiectate de inginerul D. Staicovici. Clădirea teatrului a aparținut liceului până în anul 1956. Întrebarea este dacă a existat vreodată o legătură, cale de comunicare între aripa Mircea și actualul teatru? Răspunsul este nu. Teatrul este o clădire separată, care s-a aflat în administrația liceului și care s-a folosit ca sală de festivități. Toate momentele festive se desfășurau acolo.

Cancelaria și celebra masă

Cancelaria a fost unul dintre subiectele abordate. Dulapurile de tip bibliotecă sunt originalele, restul mobilierului fiind necondiționat. În ele se adăpostesc cărți rare, foarte vechi și valoroase. Spre deosebire de alte săli care nu și-au păstrat întrebuințarea lor inițială, sala Coriolan în care odinioară se află laboratorul de chimie: ,,o adevărată uzină”, cancelaria a fost folosită în permanență conform destinației inițiale.

În cancelarie se afla renumita masă, în stare originală, simbol al trăiniciei Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”. La montarea ei, meșterul a construit un mecanism de deblocare activat de o cheie specială. Odată cu moartea sa s-a pierdut și cheia, masa rămânând imobilă. Aceas- ta poate fi mutată doar cu tot cu podea sau grinzi, masa fiind prinsă în ele. În timpul ocupației sovietice cancelaria a fost folosită ca o cazarmă. Trupele rusești au încercat să o scoată, dar curând și-au dat seama că acest lucru însemna demolarea clădirii. Până și în prezent toate renovările și reamenajările se fac luând în calcul poziția fixă a mesei.

Subsolul și trupa de rock

Un alt subiect abordat a fost subsolul, un spațiu mic folosit în urmă cu mai bine de 20 de ani pentru repetițiile trupei rock a școlii și care în prezent este loc de depozitare. Partea cu acces din curtea mică interioară are la subsol mai multe încăperi, cu dimensiuni reduse. În trecut, acestea erau folosite ca săli de clasă, însă dat fiind contextul pandemic au devenit spații de depozitare a mobilierului, în prezent fiind sediu al clubului de robotică.

Arhiva școlii și sala de fitness

Am vizitat una dintre arhivele scolii, mai exact fosta sala de fitness. Clădirea anexa, aproape lipită de clădirea teatrului, are intrarea dinspre curtea interioara mare. Spațiul este alcătuit din doua camere mai micuțe care se afla față în față, între ele aflându-se o baie. Inițial a fost amenajată cu oglinzi, pe pereții camerelor, pentru a crea impresia de dublu spațiu și cu aparate: pistă de alergat, biciclete, gantere, haltere etc. Sala de fitness a fost accesibilă atât elevilor, cât și profesorilor. Din oarecare motive subiective, profesorii erau cei care frecventau sala mai des decât elevii, aceștia preferând să-și pe- treacă timpul liber altfel; în timpul orelor de sport aceștia preferau să joace baschet, volei, șah etc. Din cauza utilizării ,,excesive” a sălii și a nevoiei de spațiu aceasta a devenit una dintre arhivele scolii. Deoarece echipamentul a fost obținut printr-o donație, la rândul său liceul a donat echipamentul.

N-am uitat să întreb și despre podul liceului, unde sunt amenajate câteva cabinete pentru limbi străine. Pe niște scări înguste și cam tocite, așa cum sunt și celelalte de pe aripa Parc, se ajunge pe un hol destul de spațios; prin ferestrele ca niște ochi iscoditori care privesc către curtea interioară pătrunde lumina
naturală. Ne întâmpină niște uși cam ponosite, dar care se potrivesc cu vârsta și vechimea locului, iar dincolo de acestea sunt cele două săli de clasă unde de obicei se desfășoare ore de engleză, germană ori franceză. Ca orice pod care se respectă, și cel al liceului „Mircea” adăpostește stoluri de guguștiuci gâlgâitori.

Pentru bobocul din mine, acest periplu prin camerele mai puțin cunoscute ale liceului este un motiv de mândrie: voi aparține și eu acestui loc minunat.

Author Maria Valeria ȘELARU

Articol și foto preluate de pe site-ul revistei Zări Alb Astre
Urmareste-ne pe Google News

Ti-a placut articolul?

Comentarii