Nicuşor Constantinescu, el... maximo

Nicuşor Constantinescu, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, este cunoscut de o ţară întreagă. Nu doar pentru că este prietenul lui Radu Mazăre, personaj excentric, cu enşpe femei la purtător. Nu doar din cauza celebrului episod din intersecţie. Ci pentru că social democratul se bucură de o imensă influenţă politică. Până destul de recent, această „caracatiţă”, influenţa adică, îşi întindea „tentaculele” doar asupra judeţului Constanţa. De la un timp, însă, ea pare să se extindă din ce în ce mai mult asupra liderilor centrali ai partidului. Este de notorietate că, atunci când vrea, Nicuşor Constantinescu muştruluieşte cu nonşalanţă orice ministru, orice secretar de stat, orice parlamentar. Am să amintesc aici doar episodul cu Liviu Voinea, ministrul delegat pentru Buget, om de încredere al premierului Ponta. În primăvara acestui an, pe fondul problemei arieratelor, Constantinescu declara că, dacă Voinea nu respectă promisiunile electorale ale USL, trebuie să plece din minister. De parcă de Nicuşor ar fi depins numirea membrilor Cabinetului Ponta...
Revenind, Nicuşor Constantinescu este acum şi mai cunoscut la nivel naţional şi prin prisma faptului că, aşa cum a anunţat, ieri, presa centrală, nu ar fi permis - şi asta vreme de trei ani chiar - Curţii de Conturi să controleze Regia Autonomă Judeţeană de Drumuri şi Poduri (RAJDP) Constanţa, instituţie subordonată CJC şi condusă de Adrian Gâmbuţeanu. Curtea de Conturi ar fi sesizat, anul trecut, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa în legătură cu acest aspect, dar dosarul nu ar fi soluţionat până la momentul actual. În acest context, Curtea de Conturi ar intenţiona să depună o nouă plângere penală pentru abuz în serviciu împotriva mai marelui CJC.
Informaţia este, e drept, nouă. Însă acesta este climatul în care se manifestă instituţiile statului la Constanţa. Impropriu spus „se manifestă”, de vreme ce o structură cum este Curtea de Conturi, entitate subordonată direct Parlamentului, nu-şi poate face treaba de mai bine de doi ani. Aceasta este atmosfera într-un oraş condus de un primar care defilează în costum din lycra, cu bretele şi beretă pe cap, într-un judeţ în care primarii se tem să nu care cumva să-l supere pe „guvernatorul” suprem. Aşadar, nimic nou sub soare. Ce este însă îngrijorător este faptul că fenomenul tinde să se agraveze. Ce aşteptări, ce pretenţii, ce speranţe mai pot avea constănţenii de la nişte instituţii ale statului care nu pot face uz de atribuţiile care le revin? Extrapolând, cum putem să înţelegem, să interpretăm puterea unui preşedinte de consiliu judeţean, oricare ar fi acela? Este acesta un despot? Un om în faţa căruia şi legea se închină? Un personaj cu „putere de viaţă şi de moarte” asupra tuturor?
Asta-mi aduce încă o dată aminte de faptul că primarii şi preşedinţii de consilii judeţene beneficiază de un număr nelimitat de mandate. La o adică, poţi fi primar sau preşedinte de CJ pe viaţă. Nu acelaşi lucru putem spune despre mandatul şefului statului. Or, mi s-ar părea firesc să judecăm cu fix aceeaşi unitate de măsură. Altminteri, ne îndreptăm, mă tem, spre un autoritarism care-ar trebui să ne dea fiori pe şira spinării.