La împlinirea a trei decenii de la înființarea Universității „Ovidius” Mediciniștii sărbătoresc pe „frontul” pandemiei

Relația dintre Publius Ovidius Naso şi Constanța este una eternă. Dincolo de emblema sa culturală, prin versificarea iubirii şi a exilului, poetul a devenit, în ultimele trei decenii, un simbol al educației, cercetării şi inovării, prin Universitatea „Ovidius” din Constanța.

Fondată în 1961, ca instituție de învățământ superior publică, în 1990, avea să devină o universitate multidisciplinară, cu programe de studii de licență, masterat și doctorat de calitate, recunoscută de instituții de acreditare naționale și internaționale cu grad de încredere ridicat.
Și dacă astăzi numără peste 15.000 de studenți, fiind cea mai mare universitate europeană la Marea Neagră, este și datorită primilor ei studenți de la Facultatea de medicină, specializare acreditată în premieră, la Constanța în anul 1990.

La trei decenii de la înființare, Asociația Studenților Mediciniști și Tinerilor Medici Constanța a transmis un emoționant mesaj: „EROII OVIDIȘTI. Ei sunt cei care nu au încetat să ne uimească cu motivația lor medicală! Astăzi, la a XXX-a aniversare a Universității «Ovidius» din Constanța, sărbătorim și medicii rezidenți ovidiști care s-au alăturat luptei pandemiei COVID-19. Întotdeauna vor fi pentru noi membri de onoare ASMTMC și vor rămâne nucleul motto-ului nostru «Împreună pentru o medicină de calitate!». Suntem mândri și alături de voi! VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!”.


Amintirile decanului fondator, prof. Vasile Sârbu
În toamna anului 2018, cu prilejul evocării personalității ctitorului Adrian V. Rădulescu, care, printre multele sale realizări numără și aceea de prim rector, prof. dr. Vasile Sârbu rememora înființarea primei facultăți a celei care avea să ajungă cea mai mare universitate la Marea Neagră.
„Universitatea este înființată pe 30 martie 1990 şi Facultatea de Medicină pe 20 martie, de ziua lui Ovidiu. Pe 19 martie trebuia înființată şi am mers la ministrul Învățământului de atunci, Mihail Şora, şi i-am justificat de ce ne dorim 20 martie, pentru că atunci s-a născut Ovidiu, şi a rămas cu gura căscată: «NU ŞTIAM!». Şi mi-a sugerat să scriu o carte despre el şi uite așa a apărut «Codul lui Ovidius Naso», la care am lucrat 27 de ani.
Şi mi-a dat Şora o hârtie prin care Facultatea de Medicină se înființa în subordinea Institutului de subingineri. I-am spus că nu se poate, pentru că aceasta este o facultate de lungă durată şi că avem o aprobare de principiu, din partea CPUN, în frunte cu Ion Iliescu, care era pe post de Parlament atunci, să ne ridice la rang de universitate pe noi, pe Suceava şi pe Sibiu, pentru că toți aveau învățământ pedagogic. Şi astfel, pe 30 martie a fost înființată Universitatea «Ovidius».(...) Primii studenți au fost dintre sutele de greviști care manifestau de patru luni în capitală, de la Medicină, alţi 100 de la stomatologie şi 100 de la Biologie. Ei demonstrau că luaseră note mari în București şi căzuseră, dar cu aceleași note puteau să intre la Iaşi, la Târgu Mureş, că se dăduse cu subiect unic pe țară, acesta constituind motivul moral. Picaseră cu medii de 8,47 şi peste, iar ei făceau grevă să fie băgați la facultate, unde se intrase cu cea mai mică medie din România. Ei au fost primii noștri studenți care au început cursurile pe 2 aprilie, la jumătatea primului semestru. Doar Medicina şi Biologia lui Bavaru, că erau 100 şi de la Biologie”.



Citește și:

Universitatea „Ovidius” aniversează trei decenii de la înființare. Mesajul rectorului