Semnale de alarmă în economia globală Pericolul unei depresiuni economice majore revine în atenția experților

Economiștii trag un semnal de alarmă: economia mondială ar putea intra într-o depresiune economică, o formă extremă de criză, cu efecte mult mai severe și de durată decât o simplă recesiune. Contextul actual – marcat de turbulențe geopolitice, scădere abruptă a cererii globale și instabilitate financiară – a readus în discuție posibilitatea unei contracții economice structurale la scară largă.

Potrivit definițiilor din literatura de specialitate, depresiunile economice se caracterizează printr-o scădere a PIB-ului de peste 10% într-un singur an sau o contracție economică prelungită pe parcursul a cel puțin trei ani consecutivi. Aceste perioade sunt însoțite de creșterea dramatică a șomajului, falimente în lanț, prăbușirea creditării bancare și instabilitate monetară severă, toate acestea afectând în mod sistemic întreaga structură economică și socială a unui stat, scrie Legal Badger. 

Modelul clasic al unei astfel de crize rămâne Marea Depresiune din 1929–1939, când economia americană a pierdut aproape o treime din PIB, șomajul a depășit 25%, iar bursele s-au prăbușit cu peste 80%.

Diferită de recesiune, depresiunea nu mai este o fluctuație ciclică obișnuită, ci reflectă deficiențe profunde de ordin structural și disfuncționalitatea mecanismelor de autoreglare ale pieței. În lipsa intervenției masive a statului, aceste crize tind să se agraveze rapid, cu efecte sociale dramatice – de la creșterea inegalităților, până la degradarea sănătății publice și a coeziunii sociale.

Printre cauzele identificate de specialiști se numără desechilibrele macroeconomice cronice, datoriile excesive, colapsul sistemelor bancare, instabilitatea politică sau evenimentele extreme, cum ar fi conflictele sau dezastrele naturale.

Impactul este amplu și global, din cauza interdependenței dintre economii. Un colaps economic într-o mare putere economică se poate transmite rapid prin canale financiare și comerciale către alte regiuni, așa cum s-a întâmplat în anii ’30.

Pentru a contracara astfel de riscuri, autoritățile pot recurge la politici de stimulare fiscală și monetară, garanții de stat pentru bănci și companii, precum și la măsuri excepționale de reglementare, inclusiv limitarea temporară a unor libertăți economice, în scopul protejării stabilității.

România, deși nu se află în prezent în pragul unei depresiunii, este expusă riscurilor externe și trebuie să monitorizeze atent indicatorii-cheie: evoluția PIB-ului, șomajul, încrederea investitorilor și sănătatea sistemului bancar. Coordonarea internațională și credibilitatea politicilor publice vor juca un rol esențial în evitarea unei astfel de crize de proporții istorice.

Citește și 
Agenția de Mediu a decis că nu este necesară evaluarea impactului asupra mediului