Concedierea disciplinară, pas cu pas Ce trebuie să știe angajatorii și salariații conform Codului Muncii

Concedierea disciplinară este una dintre cele mai severe forme de încetare a contractului de muncă și presupune respectarea strictă a unei proceduri legale obligatorii. Potrivit art. 55 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate înceta fie prin acordul părților, fie ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre ele, în condițiile expres prevăzute de lege. Una dintre aceste condiții este desfacerea disciplinară.

Ce este concedierea disciplinară?

Desfacerea contractului de muncă pe motiv disciplinar este o formă unilaterală de încetare a raportului de muncă, decisă de angajator din cauza unor fapte imputabile salariatului. Potrivit art. 61 din Codul Muncii, concedierea disciplinară poate fi aplicată în cazul abaterilor grave sau repetate de la regulile de disciplină a muncii, absenței nemotivate, comportamentului necorespunzător ori al altor situații expres prevăzute.

Când poate fi aplicată?

Printre cele mai frecvente situații care pot duce la o concediere disciplinară se numără:

• Părăsirea neautorizată a locului de muncă;

• Întârzieri repetate și nejustificate;

• Absențe nemotivate;

• Comportament inadecvat față de colegi sau superiori;

• Refuzul de a executa sarcinile de serviciu.

Etapele concedierii disciplinare

Procedura legală este clar structurată și trebuie respectată de angajator în fiecare etapă:

1. Constatarea faptei – Angajatorul observă abaterea și decide inițierea cercetării disciplinare.

2. Cercetarea disciplinară – Se constituie o comisie sau se desemnează o persoană specializată, iar salariatul este convocat pentru audiere și poate aduce probe sau explicații.

3. Raportul de cercetare – Comisia întocmește un raport ce recomandă o sancțiune.

4. Emiterea deciziei – Angajatorul emite în scris decizia de sancționare, în maximum 30 de zile de la finalizarea cercetării, dar nu mai târziu de 6 luni de la săvârșirea faptei.

Ce trebuie să conțină decizia de concediere?

Conform art. 252 alin. (2) din Codul Muncii, lipsa elementelor esențiale din decizie atrage nulitatea absolută. Aceasta trebuie să includă:

• Fapta concretă săvârșită de salariat;

• Normele încălcate;

• Motivarea deciziei;

• Temeiul de drept;

• Termenul și instanța competentă pentru contestație.

Decizia se comunică salariatului în termen de 5 zile, iar acesta o poate contesta în 30 de zile la instanța de la domiciliul său.

Ce se întâmplă dacă angajatorul greșește?

Dacă nu este respectată procedura sau sancțiunea este neproporțională, instanța poate anula concedierea, obligând angajatorul să îl reangajeze pe salariat și să îi plătească drepturile salariale restante. Potrivit Deciziei nr. 11/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorul poate înlocui sancțiunea concedierii cu una mai blândă, dacă apreciază că aceasta este disproporționată.

Citește și:

Pericol în trafic pe DC87 în zona localității Nazarcea din județul Constanța