Istoria Dobrogei Poveștile Cazinoului (4) (GALERIE FOTO)

Cea mai bogată stagiune a Cazinoului pare să fi fost cea din vara anului 1916, acea vară sfârşită tragic, prin intrarea ţării noastre în război.
 

„Deschiderea Cazinoului s-a făcut la 3 aprilie 1916, ora 5 după amiază. Lume multă şi aleasă”, scria „Sirena”, curierul sezonului la Constanţa. Şi continua:
„O impresie deosebită a făcut vizitatorilor felul cum se înfăţişează localul.
În urma măsurilor luate de noua direcţiune, totul se prezintă în sezonul acesta în condiţiuni mai buine ca în trecut. Curăţenia şi gustul şi-au dat mâna ca să facă din cazin un splendid local de distracţie. Fiindcă deocamdată jocul de bulă nu funcţionează, sala rezervată de obicei acestui joc a fost prefăcută într-o imensă sală de consumaţiune, amenajată cu multe sacrificii. Această măsură excelentă remediază neajunsul faptului că, din pricina timpului cam răcoros, numeroşi vizitatori ai cazinului nu se pot folosi de terasă. Barul american de asemenea şi-a schimbat radical înfăţişarea ,introducându-se numeroase inovaţiuni, care te fac să crezi când intri într-însul că te afli într-un local de lux al cine ştie cărui mare oraş european. În marea sală de consumaţiune cântă orchestra artistului Emilian Gheorghiu, care de la primele bucăţi executate a atras în chip deosebit atenţiunea publicului. S-au cântat bucăţi din repertoriul clasic şi din cel  modern, cu o artă desăvârşită. Elementele din care e alcătuită această orchestră în special violoncelul, sunt excelente. Acela care a făcut senzaţie însă este însuşi conducătorul al cărui arcuş minunat vrăjeşte pe ascultători. Deşi încă tânăr, de curând ieşit din conservator, el nu este un necunoscut. Cu ocaziunea audiţiilor muzicale ale conservatorului, toate gazetele bucureştene au vorbit de dânsul cu mari laude. Temperamentul de care dă dovadă şi tehnica lui desăvârşită fac din tânărul Emilian Gheorghiu un artist în toată puterea cuvântului. Direcţiunea alegându-l a avut o mână fericită. Seara după masă, în sala de spectacole au fost proiecţiuni cinematografice la care a asistat un public numeros”.[1]

În alt loc, aceeaşi publicaţie descria felul abonamentelor şi taxelor de intrare în cazino:
„1. Se vor elibera bilete deosebite pentru abonamente sau intrări în sala cercului de sus şi pentru abonamente sau intrări în restul saloanelor cazinului şi pe terasă.
2.Biletele de abonament pentru sala cercului vor da dreptul de intrare în toate saloanele cazinului, în afară de sala de teatru.
3.Biletele de abonament pentru terasă nu vor da dreptul de intrare nici în sala de teatru, nici în sala cercului.
4.Oricine poate dobândi un bilet de abonament pentru terasă, cu condiţia să fie bine îmbrăcat şi să se poarte cuviincios.
5.Spre a obţine un bilet de abonament pentru sala cercului, trebuie mai întâi a obţine câte un bilet de intrare provizoriu în primele 2 zile, după care interval comitetul poate elibera cartea de abonament sau o poate refuza.
6.Cărţile de abonament pentru cerc sunt valabile pentru o familie compusă din 3 persoane şi copii.
8.Membrii Jockey-Clubului din Constanţa sunt scutiţi de taxele de intrare şi abonament în tot interiorul cazinului, afară de teatru, fiind consideraţi ca făcând parte din cercul cazinului.
9.Membrii Jockey-Clubului din Constanţa vor fi nevoiţi a legitima calitatea lor. Spre a putea avea intrare liberă, vor fi nevoiţi însă la cerere a arăta carta lor de abonament. Fiecărui membru al Jockey Clubului  i se va elibera o carte personală pentru intrare în cerc, o altă carte personală pentru soţie tot pentru cerc şi o carte de abonament pentru intrările pe terasă. Ofiţerii plăteau intrările pe jumătate, afară de intarea în cazin.[2]


La începutul lunii aprilie 1916, legat de redeschiderea cazinoului sau pregătirile pentru război ale României, în Constanţa se aflau înregistraţi ca vizitatori la hotelul „Palace” Constantin Mille, deputat de Bucureşti, prinţesa Bibescu, dna Filotti, Al. Budişteanu, procuror general, avocatul Rosenthal, avocat Pantazzi. Omul de ştiinţă Ion Borcea  şi actorul Tomasian la hotel „Grand”, pictorul Nicolae Vernescu la hotel „Regina”.

Mai erau mulţi demnitari turci care semnau aristocratic cu bey. În zilele de 10 şi 12 aprilie, ultima fiind chiar Ziua Paştelui, debuta pe scena cazinoului baletul rus avându-l ca solist pe Troyanowski, regele balalaicei. 32

 
Sezonul debutase de la început având pe afiș Compania dramatică „Marioara Voiculescu — Tony Bulandra”. În prima piesă jucată, „Îndrăgostita” de G. de Porto-Iliche, rolul titular a fost susţinut, în reprezentaţie, de marea actriţă, Marioara Ventura. Alături de ea, Tony Bulandra şi Ion Manolescu. Piesa, scria un cronicar local, era de valoare redusă, se axa pe o obişnuită temă adulterină, la modă pe atunci în teatru. „Interpretarea însă se ridica la înălţimi nebănuite de autor“.[3]

 A urmat turneul Teatrului Naţional din Bucureşti, cu o echipă alcătuită din  actorii Aristide Demetriad, Ion Livescu, George Storin, Maria Filotti, Ecaterina Zimniceanu, Soreanu, Toneanu, Ion Manu, Maria Ciucurescu, Ion Morţun. De asemenea, trupa de operetă Leonard-Maximilian a ocupat stagiunea estivală la mare,  de la 28 mai şi până la 31 iulie, fără nici o clipă de răgaz, seară de seară, iar în zilele de joi, sâmbătă şi duminică, şi matineu şi seara — aceeaşi trupă, cu un număr mai mic de actori, care nu-şi putea aşadar, permite să elibereze pe nimeni din distribuţie, a jucat nici  mai mult nici mai puţin decât 25 de titluri din repertoriul acesteia. Printre ele figurau „Povestirile lui Hoffman”, „Voievodul ţiganilor”, „Văduva veselă”, „Vânzătorul de păsări”, „Pericola” etc. O bună parte din luna iulie a fost apoi asigurată de spectacolele Companiei „Bulandra“, cu aceeaşi Maria Ventura, în reprezentaţie.[4]

Sezonul la mare beneficia şi de apariţia unei noi reviste dedicată special turismului estival, numită sugestiv „Sirena”.
„N-a existat până acum în timpul sezonului la Constanţa un organ de publicitate, care, înlăturând orice preocupare de alt ordin, să urmărească pas cu pas tot ce stă în legătură cu vilegiatura. În staţiunile balneare şi climaterice din străinătate asemenea publicaţiuni sunt obişnuite şi ele aduc un mare folos vizitatorilor. Socotim că un ziar, care ar căuta şi umple golul acesta, nu este de prisos nici în oraşul nostru. Iată pentru ce apare „Sirena”.
Se va sili să îndeplinească, pe cât posibilităţile ei modeste îi vor permite, următorul plan de lucru: Va încerca să pună în vedere, într-o formă plăcută, frumuseţile oraşului Constanţa şi ale împrejurimilor ei. Va ţine publicul în curent cu mişcarea zilnică a vizitatorilor, publicând numele tuturor acelora care vin şi care pleacă. Va da ştirile cele mai amănunţite asupra mişcării artistice locale, pe care direcţiunea cazinoului promite să o dezvolte în chip neobişnuit.


Va încuraja iniţiativele nimerite şi va releva lipsurile ce eventual s-ar simţi, pentru ca cei în drept să le înlăture spre deplina mulţumire a tuturor”.
 Alături de articolul program pe prima pagină se află un altul numit „Sezonul de primăvară”.

„De câţiva ani  încoace oraşul nostru a început să atragă pentru sărbătorile Paştilor din ce în ce mai mulţi vizitatori. Anul acesta numărul acelora care au venit la Constanţa sau care au reţinut camere pentru luna aprilie e mai mare ca niciodată. Hotelurile toate sunt pline şi foarte multe  case particulare adăpostesc numeroşi vizitatori. În legătură cu faptul acesta, direcţiunea cazinoului comunal a avut fericita idee de a inaugura sezonul de primăvară. Astfel, astăzi, 3 aprilie, se deschide acest local de agrement pentru ca oraşul nostru să dea oaspeţilor săi tot ce-i stă în putinţă spre a  le face şederea aici cât mai plăcută. Aceasta e prima încercare de a se crea un al doilea sezon, mai timpuriu, care cu vremea s-ar putea prelungi aşa, ca să se unească cu sezonul de vară. Şi nu vedem nimic care s-ar împotrivi ca vilegiatura la Constanţa să înceapă în aprilie şi să se termine în octombrie. Aerul curat, clima mult mai dulce decât cea de la munte, dar mai ales marea mai ispititoare în acest anotimp decât oricând, fac din cetatea lui Ovidiu unul din colţurile cele mai plăcute în timpul primăverii. Apoi mare parte din oamenii înstăriţi ai ţării noastre îşi au ca ocupaţiune principală agricultura, care le dă de lucru tocmai în timpul când la noi îşi are loc după obiceiul de până acum sezonul. Aceştia ar putea foarte bine să-şi facă vilegiatura la Constanţa mai devreme, dacă inovaţiunea Societăţii Marilor Stabilimente va prinde, adică dacă sezonul de primăvară inaugurat acum se va păstra în viitor. Constănţenii au toate motivele să fie şi ei încântaţi de o perspectivă ca aceasta, căci prosperitatea oraşului, din toate punctele de vedere, stă în strânsă legătură cu lungimea sezonului şi cu numărul vizitatorilor.[5]

O reclamă îl prezenta: „De prim rang. Cu ultimele creaţiuni ale confortului şi luxului. Situat pe cea mai pitorească poziţiune a malului Mării Negre în apropierea Cazinoului.
250 camere sau apartamente. Lumină electrică. Apă caldă şi rece în fiecare cameră. Săli de bae la fiecare etaj. Ascensor pentru persoane şi bagaje. Două hall-uri. Sală  de corespondenţă. Sală de fumat. Fabrică proprie de gheaţă. Spălătorie electromecanică. Telefon la fiecare etaj. Servicu de omnibuz-automobile. Celebru restaurant cu bucătărie româno-franceză. Terasă superbă unde se serveşte masa fericiţilor locatari ai Palace-ului. Pe terasa superioară se serveşte un bufet din cele mai alese. Privelişte încântătoare din forme şi culori, cu perspective măreţe deasupra oraşului sau a mării de unde vederea se pierde în infinit. Cu toate acestea preţurile sunt din cele mai raţionale.

Constanţa Palace Hotel este pus în cea mai nimerită direcţiune a dnei Marie Antoinette Husser cu renume atât de cunoscut în lume celor ce voiajează  atât în ţară cât şi în străinătate.[6]

 Istoria hotelului este strâns legată de cea a cazinoului. În anul 1912, terenurile de pe faleza de est a peninsulei constănţene ce urmau după Hotelul „Carol” şi Palatul Sturdza, spre nord pe strada Remus Opreanu, aveau ca proprietar pe Elena Movilă, fiica celui care întemeiase stațiunea Techirghiol Movilă.

În acel an, Primăria a organizat o nouă licitaţie pentru concesionarea Cazinoului comunal, licitaţie câştigată de data aceasta de baronul Edgar de Marçay care deţinea importante acţiuni şi la cazinoul din Monte Carlo. Acesta, conform clauzelor din contract, a început şi construcţia unui hotel (Hotelul „Palace”), cu scopul de a deservi clienţii cazinoului. Ulterior baronul de Marçay a cedat dreptul de cesiune către Societatea Marilor Stabilimente din Constanţa care îşi avea sediul în Bucureşti. Societatea a dat la data de 28 martie 1912 o comandă de proiect. Avându-se în vedere clientela pretenţioasă şi sofisticată a Cazinoului, pentru proiectarea hotelului s-a apelat la arhitectul francez Edgar de Goue, care a conceput o clădire modernă şi elegantă, în stilul rivierei franceze.
Hotelul este inaugurat în 1914, având, de la început, luxul pe care îl impunea categoria din care făcea parte.

În timpul primului război mondial, Cazinoul a fost transformat în spital,unde se aduceau răniţii de pe frontul dobrogean. Şi cu toate că pe el era arborat drapelul Crucii Roşii, germanii l-au bombardat din aeroplane făcând  numeroase victime. O inscripţie marca acest trist eveniment: „Acest edificiu transformat în spital, în timpul războiului 1916-18 a fost distrus de aeroplanele duşmane în ziua de 6 octombrie 1916, când adăpostea 400 răniţi români.”
La 28 octombrie 1928, la Constanţa se organizează o grandioasă sărbătoare prilejuită de împlinirea a 50 ani de la reanexarea Dobrogei, Sunt prezenţi 800 din cei 900 soldaţi supravieţuitori  ai Războiului de independenţă. Cu cârje, mutilaţi pe front şi de rănile timpului, bravii eroi defilează pe faleza Cazinoului dând onorul militar Reginei Maria, principesei Ileana, întregului guvern venit la manifestare. Cu acest prilej, Dobrogea prezenta ţării întregi o expoziţie jubiliară care să probeze avântul cunoscut de provincie în aceste cinci decenii. Organizată pe secţiuni, expoziţia arăta cele mai importante piese care dau Dobrogei personalitate şi recunoaştere.
 
Despre Aurelia Lăpușan
 
Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de Limba şi Literatura Română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 21 de monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ștefan Lăpușan.
 
Citește și:
Istoria Dobrogei Poveștile Cazinoului (1) (GALERIE FOTO)
Istoria Dobrogei Cazinourile Constanței (2) (GALERIE FOTO)
Istoria Dobrogei Poveștile Cazinoului (3) (GALERIE FOTO)

 

---