#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XLVII). Tramvaiele de la Odessa

Vă propun o temă interesantă cu privire la transportul public pe străzile orașului Constanța,odată cu aducerea tramvaielor de la Odessa. România a luat parte la cel de-al Doilea Război Mondial, alături de Germania. Din iunie până în iulie 1941, teritoriul Basarabiei a fost eliberat, ulterior atacurile continuând și dincolo de Nistru. Odessa a fost ocupată de trupele germano-române la 16 octombrie 1941.
Ocupând orașul, autoritățile române au considerat că trebuie să aducă în țară mai multe tramvaie. Tramvaiele urmau să fie aduse la Constanța, dar se tergiversa foarte mult aducerea acestora. Colonelul Nicolae Oprescu, primarul orașului, transmitea prin telegramă maiorului Iamandi, prin care se solicita punerea la dispoziție a materialului distrus de bombardamente. Personalul de origine rusă care lucra în acest serviciu de transport de la Odessa, era acuzat de rea voință.

În anul 1942 se emitea o decizie prin care se numea o comisie pentru a studia posibilitatea introducerii tramvaiului în orașul Constanța, cu implicațiile tehnice, dar mai cu seamă a celor financiare. Comisia era compusă din: colonel Nicolae Oprescu, în calitate de președinte, iar în calitate de membri: Ion Căpșuneanu-arhitect, E. Bota- inginer, I. Mangoinu- inginer, Mertinger- inginer, Gheorghe Filip și M. Lalla, de profesie avocat.

Pentru a instala tramvaiul în municipiu a fost încheiată o înțelegere între Primăria Constanța și societatea de transport Săgeata, care deținea concesiunea asupra transportului orășenesc. Se renunța de către societate la exclusivitatea traseelor destinate călătorilor, doar dacă de introduceau linii de tramvai. Transportul trebuia să fie realizat în regie proprie de către Primărie.
Lucrările au fost demarate în anul 1943, prin introducerea primei linii de transport pe șine din Constanța, cu vagoane aduse de la Odessa.



Lucrările au fost realizate de Uzinele Comunale Constanța, fiind legate de infrastructură și de tehnică:
- linia de tramvai de pe Bulevardul Regina Maria cu o lungime de 2,5 km, cu o buclă terminus pe strada Onești, fiind o linie simplă, cu două deviatoare și șine de tip Vignol,
- linia de tramvai de pe strada Carol, cu o lungime de 1,7 km, cu o buclă terminus la stația CFR Constanța, cu linie dublă, ce se prelungea pe Bulevardul Regina Maria, până în strada Moldovei, cu folosirea șinei de tip Phoenix,
- montarea a 208 stâlpi de beton armat și Mannessman, pentru a susține firul aerian, de contact cu tramvaiul. Acești stâlpi de beton cu armătură metalică au fost turnați la Uzinele Comunale din Constanța,
- profilarea firului de contact ce avea 8 mm,
- s-a construit un atelier de reparații a vagoanelor,
- atelier de convertire a curentului până urma să se construiască o uzină electrică proprie pentru deservire.
 Au fost reparate 9 vaoane de tramvai, în atelierele proprii fiind reparate 5 bucăți, iar 4 fiind reparate în incinta fabricii Getta. Vagoanele au fost complet renovate, cu o caroserie nouă, cu folosirea aerului comprimat la uși pentru închidere și deschidere.
Construcția liniilor de tramvai și finalizarea operațiunii de reparație a vagoanelor a fost preconizată pentru finalizare în anul 1944, urmând ca la începutul anului respectiv să fie dată în exploatare această linie electrică de tramvai.
Cât despre traseul ce urma să îl aibă tramvaiul acesta era: bulevardul Tomis-Poșta Veche și de pe Bulevardul mamaia-Spitalul Militar. Funcționarea tramvaiului electric a fost de scurtă durată în oraș. Locuitorii au apreciat acest mijloc de transport în comun, dar nu au putut să se bucure mult timp de acesta, deoarece la finalul ceelui de-al Doilea Război Mondial, aliații sovietici au considerat că România a săvârșit un adevărat abuz, prin aducerea tramvaielor ca pradă de război. Vagoanele vor fi retrimise la Odessa, într-o stare foarte bună de funcționare, nu așa cum fuseseră aduse.
 
Putem conchide prin a spune că în perioada războiului administrația constănțeană a încercat să găsească soluții de transport eficiente pentru populație, chiar și pentru perioade scurte de timp.
 
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, Fond Primăria Constanța, dosar 40/1942
Buletinul societății politehnice din România, nr.1-2, an 58, ian.-feb. 1944
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
 
 
Despre Adrian Ilie
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogeaStrăzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XLVI). Transportul public în timpul celui de-al Doilea Război Mondial