Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
13:07 24 05 2022 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Nicolae Iorga, impresii despre Dobrogea - „Ce n’am fi putut face din aceste admirabile resturi, din care se desface un cuvânt latin de ordine, stăpânire şi civilisaţie!“

ro

15 Apr, 2022 00:00 2590 Marime text
Sursă foto: „România cum era până la 1918. Muntenia și Dobrogea“ de Nicolae Iorga 
  • În volumul „România cum era până la 1918. Muntenia și Dobrogea“ de Nicolae Iorga regăsim printre altele și o monumentală evocare despre siturile arheologice din Dobrogea scrisă după vizita autorului în regiune.

Apărută în 1940, cartea „România cum era până la 1918. Muntenia și Dobrogea“ scrisă de Nicolae Iorga conține notele de călătorie ale savantului român, scrise în stilul său ușor de recunoscut, o combinație fermecătoare între literatură, documentar și memorialistică, cu detalii pitorești despre locuri și oameni trăitori în cele două provincii românești.
 
Unul dintre capitole este dedicat Dobrogei. După zeci de zile de călătorie prin Dobrogea, Nicolae Iorga ajunge la câteva concluzii despre periplul său. Într-o manieră exraordinară Iorgă proiectează detalii impresionante despre  Dobrogea, „acest pământ scitic cu vânjoşii noştri strămoşi romani, cari au ţinut pe umeri lor lumea întreagă“.
 
Înainte de a lectura impresiile lui Iorga, vă invităm să descoperiți  poveștile istorice ale siturilor arheologice din Dobrogea din cadrul proiectului #Dobrogea143 - de la grecii din Milet la generația Milleannials.
 
Nicolae Iorga, istoric desăvârșit, puncta din anii 1940 importanța deosebită a regiunii noastre. Savantul notează în lucrarea sa în capitolul „Constanța“ impresiile generale depre Dobrogea. Pledoaria sa finală se axează, cu precădere, pe domeniul arheologic al regiunii. Redăm mai jos câteva paragrafe din capitol:
 
„Sprijinul pe care-l putem găsi la fiecare pas în Dobrogea nu e numai Cojanul nostru. Mocanul nostru, straiele intelectuale şi funcţionăreşti pe care le-am aşternut acolo, necontenit schimbându-le fără nicio sforţare de a-i înrădăcina, de peste o jumătate de veac. El e în pietrele nemuritoare pe care le-au coborît în acest pământ scitic vânjoşii noştri strămoşi romani, cari au ţinut pe umeri lor lumea întreagă.
 
Urmele lor sânt oriunde. La Hârşova, pe stânca uimitoare, castelul, locuit pănă pe vremea lui lustinian, ba chiar a cuceritorului Dunării, Nichifor Foca, îşi păstrează turnurile de strajă, şi toată ţerna e plină de olărie romană. La Constanţa, un alt bulevard de colţ a răsărit, pecetluit cu piatra sepulcrală a unui cetăţean din vremea creştină, în plin mijloc al oraşului. La Mangalia, o basilică îşi răsfiră coloanele, şi fragmente de marmură sculptată răsar în toate colţurile. Iar la Adam-Clisi superbul Trofeu, cu lespezile larg răsfirate, chiamă din pustiu de-asupra unui întreg oraş de basilici, de magazii pentru grâne, de largi şi frumoase străzi de granit.
 


Durostorul doarme întreg supt chiţimiile bulgăreşti, ca şi Transmarisca supt hidoasele gherete de tenlri cu ploşniţe ale Turtucaii. Ce n’am fi putut face din aceste admirabile resturi, din care se desface un cuvânt latin de ordine, stăpânire şi civilisaţie! Uitaţi-vă la afirmaţia francesă prin Romani în Algeria, la cea italiană, prin aceiaşi Romani, în Tripolitania.

La noi, în jurul urmelor sacre, colibe de Ţigani turceşti şi movile de gunoaie.... Cum stăm aşa pe dealul de la Adam-Clisi, pe solul vechii şi glorioasei cetăţi Tropaeum Traiani, simţind supt picioarele mele lumea care a ieşit de supt coaja lutului barbar şi lumea care în adânc aşteaptă încă  lovitura de cazma liberatoare, m’am gândit, simţind elocvenţa datinii care se desface din aceste venerabile fragmente, la un mijloc de educaţie pentru tineretul care creşte în cultul porcăriilor argheziene şi al cutiuţilor de cosmeticuri critice ale unui Lovinescu.
 
Ce-ar fi, doamne, dacă i-am duce aici: aici, la cei mai mari dintre strămoşii lor ? Traian n’ar fi el oare cel mai bun dintre profesorii de istoria Românilor şi de spirit latin? Nu, bine înţeles, Traianul manualelor, ambiţiosul care din iubire de glorie şi sete de răsbunare i-ar fi jurat moarte eroicului Decebal. Nu, ci Traian organisatorul, creatorul, ctitorul. Acela care a vărsat sânge numai ca să poată coborî marmurile în acest pământ.
 
Iată, în calendarul plin de sfinţi greci, sirieni şi egipteni, să i se dea şi lui, săracul, o zi a lui.
 
O zi în care aici la dânsul să ducem pe cei mai înţelegători dintre copiii Ţării...“
 
Urmareste-ne pe Google News

Comentarii








Cele mai recente postari