Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:42 01 12 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală Amintirile unui funcționar – o radiografie a oraşului Constanţa la 1878

ro

19 Nov, 2021 00:00 2024 Marime text
  •  „Amintirile” lui George Auneanu se constituie într-o adevărată radiografie a oraşului Constanţa la 1878
 
În anul 1878, an marcant în istoria politică și socială a României, țara noastră intra în rândul statelor independente. După Congresul de la Berlin, Dobrogea se unea cu țara-mamă și deschidea, prin ieșirea la mare, noi perspective de dezvoltare, portul Constanța devenind un punct strategic de „importanţă reală pentru navigaţie şi comerţ”.

Despre orașul Constanța, așa cum arăta el în primele zile după trecerea provinciei sub administrație românească, am găsit informații utile în broşura baronului d'Hogguer, apărută la București, în februarie 1879, și intitulată „lnformaţiuni asupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele şi viitorul ei”, dar și în notele detaliate ale unuia dintre primii funcționari români care au pășit pe pământul Dobrogei, George Auneanu, „controlor fiscal pe lângă Casseria Generală de Kiustendje” și apropiat al multor personalități ale vremii.



 „Amintirile” lui Auneanu se constituie într-o adevărată radiografie a oraşului Constanţa la 1878, cu impresii „la cald”, dar nesusceptibile de mistificări chiar dacă trecute prin filtrul personal. „Cred că interesul care trebuie să preocupe pe urmașii noştri este ceea ce s-a găsit în aceste localităţi, precum şi amintirea despre personalităţile marcante care au figurat pe scena acestor plaiuri, contribuind sau cooperând – cu rolul lor – la întemeierea şi consolidarea politică şi economică constatată astăzi în Dobrogea”.

El notează totul cu obiectivitate şi pe alocuri în termenii unei dări de seamă riguros şi scrupulos întocmite, conştient de valoarea istorică şi documentară a unor relatări, probe şi obiective: „Între timpuri, n-au lipsit doritori a descrie evoluţiunile perindate pe plaiurile Dobrogei şi în special în regiunea localităţilor sau în preajma actualului judeţ Constanţa (Kiustendje). Dar urmărindu-le povestirile le-am găsit fie incomplete, fie puţin pitoresc de cum s-au prezentat pentru noi românii, la debarcarea noastră pe aceste meleaguri”.

Cităm mai jos un fragment, preluat din volumul „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ de Stoica Lascu.
 
„...Voesc a dovedi, că dintre funcţionarii români sosiţi atunci în "Kustendje" am rămas eu, singurul în viaţă, şi amicul meu Ion Corafa, venit tot atunci, dar plasat ca grefier la Tribunalul din "Ostrov", de lângă Silistra, iar după doi ani, mutat tot în calitate de grefier la Trib. Constanţa.

La 19 Noiembrie 1878, pornit din Galaţi cu Vaporul Austriac "Sophia", în care erau îmbarcaţi şi ofiţerii Regim. VI de Infanterie, destinaţi «Dobrogei» - soldaţi fiind pe şlepuri - am sosit la Cerna-Vodă. Un batalion din acest Regim. în cap cu Maibrul Papazoglu, au continuat drumul la Ostrov, iar restul trupei a debarcat la Cerna-Vodă. În acest vapor, erau şi au rămas la Cerna-Vodă (inclusiv persoana mea) General Gherghel, prefectul judeţului "Silistra", căci atunci figura şi acest judeţ, care urma să aibă reşedinţă la Rasova, dar după 2 ani s'a desfiinţat.

Tot aci au mai debarcat: Alex. Macedonschi, directorul (poetul) prefecturei; Al. Holban, cassierul general şi George Nestor, _ preşedintele Trib. de acolo (fiind un Tribunal la fiecare plasă). Toţi aceştia nu mai sunt în viaţă.

A doua zi, după sosirea la Cerna-Vodă (care pe atunci aproape era un sat) cu trenul "Englez", am plecat la "Kustendje" care era ocupat de vreo 3000 soldaţi de artilerie, din armata rusă. În Administraţie şi justiţie, în toate localităţile Dobrogei figurau funcţionari, aproape toţi bulgari, veniţi din Basarabia, Bulgaria şi chiar din Brăila, foşti funcţionari români; dela aceste personalităţi s'a făcut predarea serviciilor către autorităţile române, după constituirea lor.

În calitatea mea de controlor fiscal pe lângă Casseria Generală de "Kustendje", până la constituirea autorităţilor, am făcut cunoştinţă în primul rând cu: George Contogiorgi, fostul socru al def. Petre Grigorescu, un bătrân venerat şi savant, fost profesor şi bun cunoscător al limbilor: Greacă (elina), Latina, Engleză şi Turcă, declamându-mi chiar la prima cunoştinţă, în latineşte pe «Dante Aligheri». Deasemeni şi pe fiul său Dionisie Contogiorgi, tot un intelectual, profesor de: Greacă, Latină, Franceză şi Engleză, care a devenit funcţionar român; însă după câţiva ani a plecat la Constantinopol, unde a şi murit.

Din notabilităţile oraşului, chiar dela început, am cunoscut: George Caridia, Al. Logaridi, Al. Cecilianopolu, Arist. Bendreli, Baruh Seni, D. Sassu, M. Frenchian şi O. Despoti, toţi mari cerealişti; acest din urmă devenit preşedintele Camerei de Comerţ locale - iar Ioan şi Otton Macri, mari furnizori de vapoare.

Ca figuri marcante, am mai cunoscut pe Hafuz Efendi (Hafuz Regep), preşedintele comunităţii musulmane, şi pe Ali Cadâr, mare proprietar urban şi rural, şi preşedinte al comunităţii turce (acesta a fost tatăl Colonelului lzet).

Ca reprezentant al bulgarilor figura Stoian Hagi Ivanof, mare proprietar urban şi rural, cu care eram vecin, căci locuiam dela început, în casele lui Hansohn, actualmente lângă Camera de Comerţ, pe atunci malul mărei, jos fiind imediat marea.

În locuinţa mea am avut ca chiriaş, cu cameră mobilată, pe Ion Bănescu (încă neînsurat) şi apoi succesiv, de sezon, pe Mitropolitul primat, Iosif Nanian, apoi familia lui Emil Costinescu între care şi fiul său, în etate de 9 ani, Ionel, actualmente Ministru, doctor I. Costinescu.

Peste drum de locuinţa mea era cimitirul turcesc unde mai pe urmă s'a construit Catedrală, actuala biserică episcopală. După ocuparea oraşului cu trupe române - 23 Noiembrie 1878 - odată cu constituirea diferitelor instituţii de stat, au sosit şefii de autorităţi şi funcţionarii respectivi, între cari mai amintesc, la administraţie: Remus Opran, prefect Mihail Coiciu, director George Brătăşanu, administrator (subprefect), Luca Elefterescu, idem Ion Ruşsescu, ajutor de ad-tor. Jon Valaori, translator Ion Mironescu, poliţai, scurt timp, apoi urmat de D. Cantuniari, idem, primul funcţionar român mort în Constanţa, la a cărei înmormântare a luat parte clerul de toate confesiunile şi notabilităţile oraşului.

În port: Am găsit şi rămas pe loc Căpitan al portului pe Nicolache Macri, proprietarul unor case mari şi frumoase pe acea vreme şi devenite apoi proprietatea lui C. Pariano. În aceste case a fost găzdit prințul Carol (devenit rege) la venirea sa în «Kustendje» Persoana lui Nicolache Macri avea ceva impunător, fiind un intelectual de seamă, cu multă trecere între orăşeni, şi în legătură cu Constantinopoli. Între cari "Hansohn", proprietarul vaporaşului cu două roate (ca la Dunăre, care circula pe mare între Constanţa şi Constantinopol), şi Aleon mare bancher acolo. S'a constituit apoi administrația comunală cu: Anton Alexandridi, primar, Hafus Regep, ajutor de primar înlocuit mai apoi de Ali Cadâr Nicolae Mastero, secretar, Dionisie Contogiorgi, cassier...

În calitate de controlor fiscal, funcţionând şi ca contabil şi controlor al judeţului pe lângă prefectură, am fost delegat în luna Decembrie 1878 cu supravegherea lipirei tablelor cu numirea străzilor şi numerotarea caselor din oraş. După aceasta, conf. dispoziţiilor Ministerului de Finanţe, la începutul anului 1879, am procedat la facerea recensământului fiscal, având în comisiune şi pe Hafuz Regep, operaţiune care s'a efectuat pe întinderea dela port toate străzile, până la actualul local de poştă, unde era piaţa şi oborul, deosebit strada «cărămidari» (pe atunci foarte populată apoi surpată de mare), şi locuinţele mici ale căilor ferate (engleze) în cari locuiau foarte mulţi funcţionari români, astăzi dărămate şi locul transformat într'un mic parc. Pe locurile din jurul unde se găseşte azi divizia 9-a, erau numai râpi locuite de ţigani turciţi (foarte săraci) şi considerate ca periferie a oraşului fără importanţă, iar în partea de răsărit, era cimitirul creştin şi israelit, apoi litoralul mărei. Băile erau sub malul Tribunalului de astăzi. În actuala grădină de sus, numită pe turceşte "Beledie" erau pustiu şi se vâna prepeliţe.

Consulate: Austro-Ungar cu Anton Licen Italian cu Aug. Dugliotti Rus cu Sam Pampulov (evreu caraim) Francez cu Delepin Englez cu Harris German cu Dumitru Benderli (tatăl av. G. Benderli), care era şi mare cerealist. Pe atunci, Bulevardul "Regina Elisabeta" (sus) începând din direcţia Cazinoului actual în locul căreia era apa mării, şi până la actualul hotel «Francez» era pustiu la venirea noastră. Aci erau aşezate bateriile cu tunuri ale ruşilor, pentru apărarea coastei. La începutul lunei Decembrie 1878, armata de ocupaţie rusească părăsi oraşul.
 
Populaţia oraşului era compusă din greci şi tătari în majoritate, apoi armeni, bulgari, puţini turci ca şi evrei de rit: spaniol, caraimi şi galiţeni. În oraş nu s'au găsit locuitori români decât cei după venirea armatei. Locuitorii oraşului aflaţi la anexare erau bine-voitori faţă de români, şi-i primeau cu plăcere în locuinţele lor; mai ales că, mai toţi locuitorii, în excepţie turcii şi tătarii, fiind în contact cu agricultorii români din stânga Dunărei, veniţi mai de mult timp pe aceste locuri, cunoşteau limba românească.

Biserici au fost: Greacă, Catolică, Armeană şi Bulgară, care sunt şi în prezent, iar Geamii mai multe, din care principală era cea din str. Carol de acum. Sinagoga, numai cea din str. C.A. Rosseti, unde erau case vechi de scânduri, şi pe la anul 1882-1883 a început a se clădi casele «Aleon», iar nu că ar fi existat înaintea venirei românilor, după cum susţin unii istorici.”
 


#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu
 
 
Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: historia.ro
 

Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Să ne unim și să voim”
 
Comentarii








Cele mai recente postari