#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu Pericle Martinescu, la aniversare, privindu-și cu luciditate condiția de om al veacului XX

În cele 500 de pagini de mărturii cuprinse în jurnalul „7 ani cât 70”, Pericle Martinescu reconstituie o frescă a vieții sociale și culturale a României, în perioada întunecată dintre anii 1948-1954.





Am ales să cităm azi un fragment scris în 1951, în ziua în care autorul împlinea 40 de ani și scria, cu tristețe, despre „mijlocul vieții”, fără a ști că urma să aibă privilegiul de a viețui aproape un secol și de a transfigura, prin prisma trăirilor interioare, istoria vie căreia i-a fost martor, într-o serie întreagă de jurnale cu certă valoare nu doar memorialistică, ci și literară.


Aniversarea celor patru decenii de viață i se întâmplă într-o perioadă foarte tulbure a României, autorul resimțind tăvălugul istoriei asemeni unui „om atîrnat în gol, între două forțe uriașe care-l pot transforma în pulbere în orice clipă”: comunismul și capitalismul.
 

„Astăzi împlinesc 40 de ani. O aniversare tristă. Mă simt nefericit, dezolat, dezamăgit. Acest sentiment nu l-am exprimat decît în scrisoarea pe care i-am scris-o lui Anton, la Atena. Numai lui i-am împărtășit, în cîteva rînduri, o parte din starea mea sufletească. Aș fi gata să scriu o carte întreagă acum, pe această chestiune, aș vrea să o scriu, dar mi-e teamă că n-am să fac nici asta, așa cum n-am făcut multe lucruri ce mi-am propus. Ah, și ar fi o carte cu adevărat interesantă.


De cîteva zile citesc numai jurnale, memorii și confesiuni și urmăresc, în special, starea de spirit pe care au avut-o la 40 de ani diferiți oameni. Oricît de tragică li s-ar fi părut unora viața, la această vîrstă, în diferite epoci, ea nu atinge nici pe departe tragismul unui om care împlinește 40 de ani în 1951. Toată tinerețea acestui om s-a petrecut sub semnul războiului, în permanentă nesiguranță, într-o continuă goană după absolut, într-o nepotolită sete de realizare. Din tinerețea lui nu s-a ales nimic. Iar astăzi, cînd se află în deplinătatea facultăților sale creatoare, acest om are senzația că este inutil și neputincios ca o furnică. Mă simt, într-adevăr, ca o furnică rătăcită în fundul unei văi, deasupra căreia planează amenințarea prăbușirii a două stînci imense: una dintr-o parte, alta din cealaltă parte.


Sau, ca să-mi exprim printr-o imagine mai concretă teroarea de azi, voi spune că mă simt ca un om surprins la mijlocul unui pod de două trenuri care vin, în plină viteză, din direcții opuse, către el. Ce e de făcut? Să sari în apă? E sinucidere. Să întinzi brațele și să oprești cele două trenuri, a căror ciocnire va fi catastrofală? E cu neputință. Destinul e cumplit. Cele două trenuri, cele două forțe opuse care se înfruntă deasupra mea, sînt: comunismul și capitalismul. Sînt între ele, aici în această R.P.Rea. Este imposibil să găsești un adăpost, în afară de resemnare.


Viitorul război va însemna tocmai ciocnirea lor catastrofală. Această ciocnire s-a produs deja pe plan spiritual - intelectualicește, sînt zdrobit astăzi! -, ea urmează să se producă și pe plan material. Iată, numai descrierea acestei senzații a unui om atîrnat în gol, între două forțe uriașe care-l pot transforma în pulbere în orice clipă, poate constitui material pentru o carte.

  

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

Întrebarea este: de ce să scrii această carte? La ce ar servi ea? Privește mai bine soarele, admiră florile - lasă scrisul. În eternitate nu contează nimic. Totul este orgoliu și vanitate. Știu că nu e «progresist» să gîndești așa, dar tocmai de aceea gîndesc așa. Nu-s «progresist» - adică legat la ochi, ci văd prea limpede condiția mea de om al veacului XX, o văd cu o luciditate extrem de ascuțită.
Aniversarea «mijlocului vieții» am făcut-o de unul singur. Cu Luchi m-am dus seara la cel mai bun restaurant din București - Athenée Palace - și am băut o sticlă de vin. Ar fi putut să fie mai frumos, dar n-am vrut. Am căutat să dau evenimentului culoarea sufletească în care mă aflu: somptuoasă și tristă.”

#citește mai departe în volumul „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu
#„7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.


Sursa foto: Imagine pusă la dispoziție de Aurelia Lăpușan

  

Citește și:

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Abdicarea regelui și noua Republică

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Jale și revoltă printre „chiaburimea” din Viișoara

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Eminescu, analizat după „metode științifice de cercetare marxist-leninistă”

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Cultura ca o farsă

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: În volumele epurate de comuniști ni se prezintă „un popor compus din escroci, semidocți și tot felul de lichele”