Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
04:18 19 02 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu Eminescu, analizat după „metode ştiinţifice de cercetare marxist-leninistă”

ro

16 Jan, 2020 00:00 1368 Marime text

„7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)” este volumul care rememorează anii în care Pericle Martinescu a privit neputincios cum lumea adevăratelor valorilor se prăbuşeşte sub tăvălugului inexorabil al istoriei, cum creatori şi opere uriaşe au fost dezavuate, cum au fost dărâmate statuile simbolice ale trecutului, intervenindu-se barbar, „în numele poporului”, în cultura şi arta românească.
 
În primăvara anului 1949, familia din Viişoara a lui Pericle Martinescu a fost alungată din casă de către comunişti, cu toţii fiind catalogaţi drept „moşieri”. Autorul a trebuit să-i ajute financiar, pentru a supravieţui. În acest context, scriitorul a fost obligat la o serie de compromisuri, pentru care s-a simţit „mizerabil”.
 
Fragmentul de mai jos ilustrează experienţa pe care Pericle Martinescu a avut-o cu politrucii unor redacţii de reviste literare ale vremii, cu ocazia predării unui articol despre editarea Poeziilor lui Eminescu, unde i se impun adăugiri legate de „metoda ştiinţifică de cercetare marxist-leninistă" asupra versurilor eminesciene:
 

„De cîteva zile trăiesc o adevărată dramă. Am scris articolul „Cum au fost editate Poeziile lui Eminescu în decurs de 60 ani", pe care l-am dat la Viaţa Românească, dar îmi vine să iau cîmpii. Dacă aş fi singur pe lume, aş retrage în mod ostentativ articolul, suportînd toate consecinţele acestui gest. Fac însă un sacrificiu moral pentru salvarea materială - pe cît timp? - a mamei, a tatei, a celor 5 nepoţi şi a părinţilor lor, a celor doi bătrîni socri. Dacă n-ar fi ei în situaţia în care sînt, aş prefera să stau într-un lagăr de reeducare, decît să colaborez la Viaţa Românească.
* * *
Am fost chemat la Vatra Românească pentru nişte „mici" modificări la articolul despre Eminescu. Articolul a fost citit de Paul Georgescu, responsabilul colectivului de critică al revistei, care mi-a spus să introduc în unele locuri pasaje mai «tari» - şi eu care crezusem că am fost prea tare cu Maiorescu, de pildă! Articolul i-a plăcut: critic, combativ, cu multe date - totuşi a simţit unele ezitări, unele rezerve - şi trebuie să recunosc că le-a simţit tocmai acolo unde le-am avut - invitîndu-mă să fiu mai direct. A stăruit să introduc modificările chiar în faţa lui, «fiind foarte simple». Le-am făcut cu sentimentul că îmi semnez propria condamnare morală. Am abdicat! Mi-e ruşine, mi-e scîrbă de mine însumi.
 
„Eminescu nu va exista totdeauna. El este actual acum, dar nu se va mai vorbi despre el mai tîrziu”
 
Ceea ce m-a indignat mai mult în obiecţiile lui Paul Georgescu a fost stăruinţa lui de a modifica fraza finală a articolului, în care spuneam că după atîtea «contrafaceri», «amputări» şi editări întîmplătoare ale Poeziilor, este timpul ca regimul actual să întocmească o ediţie a Poeziilor valabilă pentru totdeauna şi pentru toată lumea.
 
- Noi, marxiştii, mi-a spus el, nu socotim că poate să existe ceva valabil pentru totdeauna. Nimic nu e definitiv. Şi nici Eminescu nu va exista totdeauna. El este actual acum, dar nu se va mai vorbi despre el mai tîrziu.
Vorbea comunistul din el. A trebuit să fac un efort extraordinar ca să-mi stăpînesc sîngele care se înnegrise de revoltă, spre a nu provoca un scandal în biroul fostei Fundaţii Regale pentru Literatură. Cu mîna tremurîndă de indignare - şi el cred că a observat starea mea - am început să scriu o frază nouă, de încheiere, a articolului.
 
Cred că a observat şi a înţeles indignarea mea, fiindcă imediat după aceea s-a interesat - după cum mi-a comunicat Andronica Popescu - dacă sînt membru de partid. La adunarea festivă de săptămîna trecută a scriitorilor şi academicienilor din sala «Comedia» pentru sărbătorirea celei de-a 32-a aniversări a Revoluţiei din 1917, s-a întîmplat un fapt semnificativ. În prezidiul adunării era prezent - alături de A. Toma, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Maria Banuş, Al. Şahighian - şi scriitorul sovietic Vsevolod Ivanov. Cînd a vorbit acesta, toată asistenţa s-a ridicat şi a început să aplaude pentru Stalin. În sală, două voci - doi agitatori de Partid - au început să strige, conform instrucţiunilor primite: «Sta-lin! Sta-lin! Sta-lin!». Dar nimeni, absolut nimeni nu le-a dat concursul. Cele două voci au rămas izolate, condamnate de tăcerea restului sălii şi, pînă la urmă, au trebuit să renunţe şi ele la ovaţii. A fost un moment de rumoare, din care responsabilii şi prezidiul acestei adunări festive au tras concluziile lor amare. Aceleaşi concluzii le-a tras, mai ales, oaspetele sovietic. A fost o admirabilă pălmuire, pe care musafirul a înghiţit-o fără să crîcnească.

 

DESCARCĂ GRATUIT VOLUMUL ÎN FORMAT PDF!


 

Altă serie de modificări la articolul despre Eminescu. De astă dată articolul a fost citit de Moraru, care a făcut şi el observaţiile sale, însemnînd pe marginea textului cu creionul. Astfel, printre altele, acolo unde eu vorbeam de «inevitabilii» fraţi Şaraga de la Iaşi, care au tipărit cîteva ediţii ale Poeziilor în scopul comercializării, Moraru a însemnat: «Antisemitism». Fără să mă gîndesc la aşa ceva, eu imputam acestor «inevitabili» numai faptul că făceau afaceri cu Poeziile lui Eminescu. Moraru n-a observat - căci altfel m-ar fi descoperit şi aici antisemit - că aceeaşi acuzaţie o aduceam şi altor editori ai Poeziilor (Alcalay, Ciornei etc.) care au comercializat aceste Poezii şi care, din întîmplare, erau tot evrei.
 
O altă modificare făcută de Moraru pe şpalt, cu creionul, este aceea de la sfirşit, unde el introduce noţiunea de «metoda ştiinţifică de cercetare marxist-leninistă» asupra poeziei lui Eminescu, noţiune pe care eu am evitat cu grijă să o introduc în cuprinsul articolului - deşi se impunea, date fiind împrejurările! Dar, cu toate intervenţiile lui, n-am introdus aceşti termeni în articol, ferindu-mă de a face vreo apropiere între Eminescu şi marxism-leninism.”

 

#citeşte mai departe în „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu 
#„7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”
#Pericle Martinescu


Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 

Sursa foto: Arhiva ZIUA de Constanţa

Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Cultura ca o farsă

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: În volumele epurate de comunişti ni se prezintă „un popor compus din escroci, semidocţi şi tot felul de lichele”

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: În vizită la George Călinescu, „în laboratorul literar unde se făureşte, zi de zi, marea istorie a literaturii române”

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: Eugen Lovinescu, un veritabil aristocrat al Spiritului

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”: Pericle Martinescu şi Eugen Ionescu - corespondenţă din Paris

 

Comentarii








Cele mai recente postari