Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
13:44 26 01 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#Dobrogea Digitală Semnificațiile istorice ale zilei de 10 mai

ro

14 Nov, 2020 00:00 717 Marime text

Data de 10 mai, are o triplă semnificație pentru poporul român, toate fiind legate de Regele Carol I. Cea mai importantă o reprezintă ziua de 10 mai 1877, zi despre care mulți istorici spun că ar fi trebuit să fie declarată Ziua Națională a României. Pe 10 mai 1877, Senatul țării a votat proclamația de independență față de Imperiul Otoman, iar domnitorul Carol a răspuns proclamației de independenţă, proclamație aprobată în 1878 în cadrul Congresului de la Berlin.
 

Celelalte două date, 10 mai 1866 și 10 mai 1881, reprezintă, prima, ziua în care principele Carol de Hohenzollern Sigmaringen intră în București pentru prima dată, Ziua Dinastiei, iar cea de-a doua ziua în care parlamentul a votat transformarea țării din principat în regat, iar Carol I a fost încoronat Rege al Românei. Fiind doar o coincidența, ziua sosirii la București a lui Carol I și cea a proclamației Independenței din 10 mai 1877, regimul comunist a interzis serbarea zilei de 10 mai, pentru a nu fi identificată cu monarhia.
 
Despre aceste zile ne vorbește și articolul „10 Mai”, semnat doar cu litera M, din suplimentul revistei eparhiale „Tomis”, „Tomis pentru popor”, An I, nr. 11, mai 1928, publicație editată de Seminarul Teologic din Constanța.
 
Astfel, aflăm din paginile articolului că, sătui de stăpânirea turcească, dar și de a mai fi împărțiți pe regiuni, fără să fie uniți într-o singură țară, românii au căutat să unească provinciile sub un singur domnitor și așa l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza.
 
Și apoi, dacă suntem de-un neam şi de-o lege, de ce să nu fim în toate tari? De ce unuia să-i zici moldovean, altuia muntean şi altuia ardelean? Și toate se ·pot când vrea omul. Băieții noștri acolo la învățătură n'au pierdut vremea de geaba: au spus și la unii și la alții, că nouă ne-ar fi voia să nu mai trăim împărțiți, ci să facem numai o țară, că am vrea să scăpăm de Turci, să le dăm doar bani cât de mulți, dar să nu ne lase să trăim în tihnă după 1egea noastră? (...)
La sfatul acesta toate țările și-au pus cuvântul, dar mai cu trecere erau prietenii cei buni, Francezii. Dar mai este și coada, împieliţatului şi împieliţatul avea coada lungă, de care erau atâr­nați Rușii, Austriacii şi Turcii, toţi duşmanii noştri, cei ce voiau să ne ia țara. Francezii au făcut ce au putut, dar tot nu s'a putut chiar să unească ţările de tot. Şi atunci tot ei au sfătuit pe Români să-şi aleagă un singur domn. Şi Românii au ales pe Cuza-Vodă. domn din țară, cu dragoste de neam și țară.”
 
Dar, sătui de schimbări de domni și de rude cu pretenții la tron românii au cerut francezilor un domn de neam străin. Dar și așa, puteau avea înaintașii noștri siguranța că vor avea un rege după nevoile lor? Răspunsul a venit din prima clipă a sosirii lui Carol I la București:
 
„Punând piciorul pe pământul românesc m-am şi făcut Român”
 
Și și-au ales Românii Domn de neam străin, de viţă de împăraţi. Dar era inima Românilor cât un purice: fi-va Domnul acesta străin, Carol, cu dragoste de moșie? Şi Dumnezeu şi-a pus mâna pe capul noului Domn Carol, care chiar când a intrat în ţară, a spus: „Punând piciorul pe pământul românesc m-am şi făcut Român”. Şi la 10 Maiu 1866, Domnul își făcu intrarea în sfatul, Ţării unde jură să păzească legea noastră. A păzit-o! A fost Român tot aşa de bun ca unul născut român! Şi când un nou războiu începe între Ruși şi Turci, Carol face ca la 10 Maiu 1877, deputații țării noastre să hotărască ca de acum înainte să nu mai avem unire cu Turcii, să nu le plătim nici măcar bani, să fim de capul nostru, neatârnați. Dar pentru a face aceasta, a fost nevoie ca oștile românești, ce de mult nu mai primiseră armele, să arate sub conducerea înţeleptului Domn Carol că tot ştiu să se bată. Dar, când s'a pus pace, ni s'a făcut strâmbătate de duşmanii noştri de totdeauna, Ruşii. Au hotărât că nu se cade să fim slobozi de orice stăpânire străină şi ni se da în schimb de la Turci, Dobrogea, care mai înainte fusese românească.

O coroană făurită din oţelul tunurilor luate de la Turci la Plevna

 
Rezultatele politice, sociale și administrative ale primilor doi regi au fost atât de apreciate, încât românii vedeau prin micul rege Mihai un destin plin de lumină al acestui popor:
 
„Românii, care vărsaseră sânge alături de Ruşi, au fost nedreptățiți. Rușii ne-au furat a doua oară Basarabia. Dar noi toţi eram într-un gând, alături de Domnul nostru Carol, împreună vrednici la necazuri şi război; și atunci noi l-am răsplătit cu o coroană, făurită din oţelul tunurilor luate de la Turci la Plevna şi cu alta de aur am încununat fruntea soţiei lui, Doamna Elisabeta, mama răniţilor, la 1881. Carol din această zi s'a chemat rege, precum şi toţi urmaşii săi la tron. Regele Caro1 care întărise ţara, bătuse pe Turci, făcuse ţara liberă, la rândul său a fost chemat la rândul drepților. Şi nepotul Său, Ferdinand, a împlinit tot ce mai rămăsese de împlinit, s'a făcut rege al tuturor Românilor. Ci şi el trudit şi gârbovit păşi voios alături de înaintașul său, regele Carol. Soarta a hotărât copilul nevârstnic pe tronul lui Carol şi Ferdinand şi frânele ţării sunt îndrumate de oameni pricepuţi ce­ veghează ca micul rege Mihai I să fie crescut întru piceperea lucrurilor ţării, plin de dragoste de neam şi moşie, cu grija Doamnei mamă Elena şi-a bunicii regină Maria. Fie ca şi el să fie vrednic ca şi înaintașii săi Carol şi Ferdinand.”
 
#citește mai departe în revista „Tomis pentru popor”, An I, nr. 11, mai 1928.

Sursă foto: Familia Regală
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 

Despre Ionuţ Druche

S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
 
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
 
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.

 
Citește și:

#Dobrogea Digitală: Gherontie Nicolau și nevoile coloniștilor din Cadrilater
 
Comentarii