Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
10:02 25 01 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Farmacii și farmaciști în Dobrogea (1860 - 1930) (IV) - Marele Război, ocupația străină și perioada de criză

ro

05 Nov, 2020 00:00 1336 Marime text

Ținutul dintre Dunăre și Pont avea să cunoască cele mai dificile momente ale sale, din vremurile moderne, în timpul Primului Război Mondial. După doi ani de neutralitate, România intrase în marea conflagrație (pe 12/27 august 1916), alături de Antantă (Aliați - Franța, Marea Britanie, Rusia etc - în prima etapă) și împotriva Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Bulgaria). Înfrângerile suferite pe frontul sud-dobrogean au început cu dezastrul de la Turtucaia, de la începutul lunii septembrie și au continuat cu luptele sângeroase desfășurate pe linia frontului, la Oltina, Cobadin, Topraisar etc.
 
Toate orașele importante ale provinciei au suferit distrugeri iar populația rămasă locului a îndurat chinuri nenumărate din cauza ocupației germano-bulgare. Evident, Constanța a fost urbea în care s-au înregistrat cele mai multe drame și unde s-au consumat cele mai multe distrugeri, nedreptăți, abuzuri, infracțiuni de tot felul, crime și violuri...
 
Pe 22 octombrie 1916, trupele  de ocupație germano-bulgare intrau într-o Constanța care deja fusese asiduu bombardată din largul mării de către crucișătoarele inamice. Mai bine de jumătate din populația orașului fugise peste Dunăre, stabilindu-se fie în Muntenia, fie în Moldova.
Pe 2 decembrie 1916 la Sofia s-a hotărât ca administrarea orașului să fie făcută de trupele ambelor armate, germană, respectiv bulgară. Abuzurile și infracțiunile comise în următoarele luni de către bulgari aveau însă să conducă la schimbarea deciziei, astfel că din februarie 1917 de administrarea orașului urmau a se ocupa germanii.
Se știe foarte bine că imediat ce au intrat în Constanța, bulgarii au dărâmat monumentul Avântul Țării, amplasat în fața Palatului Regal și care îi comemora pe soldații României din Al Doilea Război Balcanic. Tot bulgarii au fost cei care au dărâmat de pe soclu Statuia lui Ovidiu și doar intervenția germanilor a făcut ca aceasta să nu fie distrusă total.
 
Ocupația străină a dat peste cap total viața unui oraș care înainte de război intrase pe un drum ascendent al dezvoltării. Toate domeniile de activitate au avut de suferit, inclusiv cel sanitar. Farmaciile din Dobrogea, înființate în așezările mai importante, au fost devastate și jefuite. În Cadrilater au fost jefuite doar cele ale românilor, nu și cele deținute de către bulgari.
Toate farmaciile ale Constanței au fost supuse aceluiași regim, fiind prădate. În locul Farmaciei Bolton (Engleză), armata germană a înființat o Farmacie de Stat. Situația a fost extrem de dificilă, însă populația Constanței, atât câtă mai era, a reușit să reziste. În cele din urmă, războiul s-a încheiat iar Dobrogea a scăpat de ocupația străină. În urma acesteia rămânea însă un oraș aproape distrus...
 
Unul dintre cei mai importanți farmaciști români ai acelor vremuri, Pompei Ciupercescu descrie perfect situația înregistrată după război, la Constanța. Toate bunurile, medicamentele, instrumentele materialele din farmacii dispăruseră iar clădirile suferiseră distrugeri, în unele cazuri, totale.
Cităm câteva fragmente din mărturisirile sale, publicate ani buni mai târziu, în Analele Dobrogei (n.a. "A.N". 1928 - "Cincizeci de ani de vieață românească..." - vezi sursa bibliografică):
 
"După încheierea păcii, la revenirea noastră a trebuit să depunem o muncă greu de imaginat azi (n.a. 1928 - anul publicării articolului)... să ne rugăm pe la diferiți colegi spre a ne procura câte un cântar, o patentă, un mojar, etc, ca să reîncepem. Fără bani, fără credit, mulți fără forța morală și încrederea necesară oricărui început, lipsindu-ne o cât de mică încurajare din partea guvernanților și a guvernului, am bătut la multe uși și pe când Guvernul amnistia pe toți vânduții și dezertorii, noi băteam drumurile în căutarea unei existențe ce o perdusem pe altarul iubirei de țară. Ba încă, la procesele de despăgubiri din anii 20-21, ni s-au precupețit până într-atâta pagubele, încât sumele derizorii ce ni s-au recunoscut nu reprezentau nici plata rafturilor ce le-am făcut în urmă. Și dacă cel puțin ne-ar fi dat un leu... Dar, în fine, cu muncă, cu stăruință, am parvenit a ne aranja din nou farmaciile și la început timide, prind treptat a se asorta, a se aranja, a se înfrumuseța chiar, deși azi nu sunt nici pe departe ce erau odată...".
 
Să vedem în continuare câteva dintre datele biografice importante ale acestui farmacist al Constanței (sursă informații - Suliman / Lucasciuc - "Repere farmaceutice... V").
 
Pompei Ciupercescu s-a născut în 1875 în comuna brăileană Silistraru și a urmat Școala Superioară de Farmacie din București. Ca elev și-a făcut stagiul la Calafat, Săveni și apoi la Tulcea, iar ca asistent s-a pregătit la Craiova și Buzău. A obținut apoi licența și dreptul de liberă practică și a lucrat un timp la Brăila. În 1906 câștigă la Constanța un concurs de concesiune de farmacie și deschide farmacia "Victoria", exact pe locul în care, în trecut funcționase unitatea greculului Cicillianopoulos. În perioada 1908-1911 deține o filială și în stațiunea Techirghiol Movilă (viitoarea Carmen Sylva, azi Eforie Sud). Ciupercescu a fost membru în Consiliul Comunal al Constanței, ofițer de stare civilă, membru în comisia Interimară a orașului, în două rânduri (1913, 1922).  S-a preocupat de înființarea în porturile Dobrogei a unor posturi de prim ajutor. A activat ca specialist farmacist în al Doilea Război Balcanic și în Primul Război Mondial. La insistențele sale, în 1921 a fost creat Cercul Farmaciștilor Constanța, pe care l-a condus mai bine de un deceniu. A editat revista lunară a Cercului, a fost vicepreședinte ale Societății Studenților de Farmacie și membru și președinte ale Camerei de Comerț și Industrie Constanța. De asemenea, a activat ca profesor suplinitor de chimie la Liceul Mircea. Pentru activitatea depusă în timpul Marelui Război a fost multi-decorat și ridicat la gradul de colonel în rezervă. Este autorul anumeroase studii și articole, dedicate farmaciei în Dobrogea. A decedat pe 24 ianuarie 1957, la București.
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc - "Repere farmaceutice de-a lungul istoriei", articole publicate în 2017-2019, în cadrul rubricii Istoria Farmaciei a site-ului medichub.ro/farmacist.ro
 
Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc - "Calendar de istoria farmaciei", publicat pe site-ul farma.com
 
Lucasciuc / Suliman / Elefteriu / Grecu - "The greek pharmacist Gherasimos Zervos (1842-1901) and his succesors, The Zervos Physicians from Romania", articol publicat ]n Buletin of Transilvania University of Brașov, vol.6(51), Series VI Medical Science, Suplement, 2009, p.25-29
 
V. Grigorescu-Elvir - "Studiu statistic asupra farmaciilor din Dobrogea", articol publicat în revista "Analele Dobrogei" 1928, anul IX, vol.1, "Cincizeci de ani de vieață românească", Editura Cultura Națională, București, 1928; p.757-761
 
Pompei Ciupercescu - "Farmacia în Dobrogea", articol publicat în revista "Analele Dobrogei" 1928, anul IX, vol.1, "Cincizeci de ani de vieață românească", Editura Cultura Națională, București, 1928; p.751-756
 
Th. Ionescu / I. Duployen - "Constanța și Techirghiolul", p.153
 
col. Marin Ionescu-Dobrogianu - "Tomi-Constanța", monografie, Tipografia Lucrătorilor Asociați, Constanța, 1931
 
Nicolae Georgescu-Tulcea - "Istoricul farmaciilor din județul Tulcea", revista Daima, pag.16-20, articol preluat de pe tulcealibrary.ro
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018. 
 
Citește și:

Farmacii și farmaciști în Dobrogea (1860 - 1930) (III) - Preluarea Cadrilaterului

 
Comentarii








Cele mai recente postari