Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
00:40 25 02 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citește Dobrogea Grigore Moisil - un geniu de sorginte dobrogeană, la 115 ani de la naștere

ro

09 Jan, 2021 00:00 2588 Marime text

Fiu al unui ilustru numismat, Constantin Moisil, membru de onoare al Academiei Romane, Grigore C. Moisil s-a născut pe 10 ianuarie 1906, la Tulcea.
Grigore Moisil este primul copil al cuplului Constantin şi Elena Moisil. Familia a mai avut un copil înainte, dar a murit la 2 ani de pneumonie. Matematicianul a avut trei fraţi: pe Florica, mama profesoarei Zoe Petre, Ioan şi Gheorghe, profesori, academicieni şi ei.
 
Matematician, profesor universitar, considerat părintele informaticii românești, Grigore Moisil a urmat școala primară la București, iar studiile secundare la Vaslui şi Bucureşti. În anul 1924 intră ca student la Politehnică, secţia Construcţii, dar o chemare mai puternică îl îndrepta spre Facultatea de Matematică, unde îi are ca profesori pe Dimitrie Pompeiu – mentorul său, Gheorghe Ţiţeica, Traian Lalescu, Anton Davidoglu.
 
Interesul pentru matematică devine prioritar, astfel că în anul 1929 părăseşte Politehnica, deşi trecuse deja toate examenele din primii trei ani. În acelaşi an îşi susţine teza de doctorat, Mecanica analiticã a sistemelor continue, în faţa unei comisii conduse de Gheorghe Ţiţeica şi având ca membri pe Dimitrie Pompeiu şi pe Anton Davidoglu. Această teză este publicată tot în 1929 la Paris şi va fi apreciată de savanţii Vito Volterra, T. Levi-Civita, Paul Lévy.
 
În 1930 pleacă la Paris, unde studiază la Sorbona cu mari matematicieni şi participă intens la viaţa ştiinţifică. În anul 1931 susţine examenul de docenţă, şi este numit conferenţiar la Facultatea de Matematică din Iaşi. Pleacă în concediu cu o bursă de studii Rockefeller la Roma.
 
În 1932 se reîntoarce şi se stabileşte timp de 10 ani în Iaşi, legat în mod deosebit de profesorul Alexandru Myller şi de Biblioteca Seminarului Matematic.
 
În perioada ieşeană realizează o operă bogată, cu idei novatoare în care se întrezăreşte concepţia lui despre matematică şi tehnica lui de mânuire a instrumentului matematic, făcând apropieri între idei foarte îndepărtate, utilizând noţiuni din domenii complet deosebite.
 
Ţine primul curs de algebră modernă din România, „Logica şi teoria demonstraţiei“. În paralel începe un şir de lucrări despre logicile matematicianului Lukasiewicz. A introdus algebrele numite de el Lukasiewicz trivalente şi polivalente (numite astăzi algebre Lukasiewicz-Moisil) şi le-a întrebuinţat în logica şi în studiul circuitelor de comutaţie. A avut contribuţii valoroase în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate. Publică lucrări de mecanică, analiză matematică, geometrie, algebră şi logică matematică. A extins în spaţiul cu mai multe dimensiuni derivata areolară a lui Pompeiu şi a studiat funcţiile monogene de o variabilă hipercomplexă, cu aplicaţii la mecanică.
 
A avut contribuţii remarcabile la dezvoltarea informaticii şi la formarea primelor generaţii de informaticieni. A primit Computer Pioneer Award al societăţii IEEE, în 1996 (post-mortem).
 
Profesor, pe rând, la Universitaţile din Iaşi şi Bucureşti, membru al Academiei Române, preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, membru al Academiei din Bologna, al Academiei din Palermo, al Institutului Internaţional de Filosofie din Paris, a desfăşurat o neobosită activitate didactică şi academică, strălucind pretutindeni prin originalitatea şi dorinţa de a cuceri şi a-i antrena pe tineri.
 
A încetat din viață pe 21 mai 1973, la Ottawa, Canada. 23 aprilie 1973. Profesorul Grigore Moisil pleacă însoţit de soţia lui, Viorica Moisil, într-o călătorie de o lună şi jumătate în Canada şi Statele Unite ale Americii pentru a ţine un şir de conferinţe. Este invitat, ca în alte dăţi, la universităţi de renume pentru a vorbi despre subiectul său preferat: logică matematică. Curg zilele, întâlnirile cu oameni de ştiinţă. America, deşi departe de casă, devine familiară.
 
21 mai 1973. Pe la 7 seara, se întinde pe pat pentru a se odihni, după o expoziţie de artă eschimosă la Ottawa. Un pic ameţit, se aşază într-un fotoliu lângă geam, aşa cum îi plăcea, şi îi spune soţiei sale: „Nu se compensează plămânul…“. Lasă capul pe spate, cum mai făcea, însă de data aceasta pentru totdeauna. Grigore Moisil moare la 67 de ani.
 
Printre lucrările publicate se numără:
- "La mecanique analytique des systemes continus" (1929)
- "Logique modale" (1942)
- "Introducere în algebră" (1954)
- "Teoria algebrică a mecanismelor automate" (1959)
- "Circuite cu tranzistori" (2 vol, 1961-1962).
 
Moisilisme
Viaţa sa dedicată matematicii şi informaticii l-a consacrat ca un extraordinar om de ştiinţă şi profesor. Era înzestrat cu un deosebit simţ al umorului. Există multe vorbe de duh şi anecdote cu Moisil. Multe se găsesc în cărţile pe care le-a scris, sau în cele care s-au scris despre el.
 
La „olimpiada de vara”, un student în pragul repetenției este întrebat de ilustrul profesor de matematică Grigore Moisil câte becuri sunt în clasă, iar studentul răspunde 10.
Profesorul zice: – Îmi pare rău, n-ai știut; sunt 11, pentru că mai am eu unul. Ne vedem la toamnă…
În toamnă, profesorul îl întreabă din nou câte becuri sunt în clasă, iar studentul răspunde 11.
Profesorul râde fericit și îi spune pe un ton condescendent: – N-ai știut nici de data aceasta, pentru că sunt 10… Eu nu mai am becul la mine. Studentul, zâmbitor, ripostează: – Da, dar am adus eu unul la mine de acasă, uitați-l (și scoate becul din buzunar)… așa că sunt 11. Grigore Moisil n-a mai avut ce zice, așa că i-a dat notă de trecere.  
 
*** Pe când era în armată, Grigore Moisil, la prima oră de călărie a alunecat încet-încet pe spate. Drept urmare, a spus: „D-le colonel, d-le colonel! Ce mă fac? Mi se isprăvește calul!”.
 
*** Tot Moisil este și cel care a dat cea mai frumoasă explicație pentru principiul recursivității, folosit adesea în informatică, când o funcție se apelează pe ea însăși: – Ești de acord că orice om are dreptul la un pahar de cognac?
– Da.
– Bei paharul, îl pui jos. Ești alt om. Și cum orice om are dreptul la un pahar de cognac… și așa mai departe.
 
*** În timpul unui curs la Facultatea de Matematică din Iași, în timp ce Moisil scria mare pe tablă și vorbea încet unul dintre studenți îi spune:
- Domnule profesor, nu se aude!
- Nu se aude dar se vede… După ce tablă a devenit tot mai încărcată, Moisil a început să scrie mai mic, dar să vorbească tare, același student îi spune:
-Domnule profesor, nu se vede!
-Nu se vede dar se aude…
 
 *** După ce şi-a scrântit piciorul, la 65 de ani, Grigore Moisil ar fi zis:
– Ştiam că la vârsta mea te scrânteşti la cap, nu la picior.
 
*** Într-o zi, Grigore Moisil, distrat, traversează strada pe roşu. Soseşte un miliţian:
– De ce traversaţi pe roşu? Ştiţi că nu e voie?
– Nu mi-am dat seama.
– Bine, trebuie să plătiţi 25 de lei amendă.
Grigore Moisil i-a întins 50 de lei şi a plecat. Miliţianul a strigat după el:
– Staţi să vă dau restul, 25 de lei…
– Nu-i nevoie, că mă mai întorc o dată pe roşu! – ar fi zis matematicianul.
 
Sursa text și foto: 150.uaic.ro; icr.ro
 
Citește și:

#citeșteDobrogea „Legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil“. Grigore Moisil (10 ianuarie 1906, Tulcea - 15 decembrie 1973, Ottawa, Canada)
 
Comentarii








Cele mai recente postari